Îmi urăsc părinţii.Sunt cei mai mediocri părinţi din lume..Nu înţeleg nimic din ce le zic, din ce fac, nu mă lasă să ies cu prietenii, dar nu mă lasă nici să stau acasă. Încerc să-i ajut cât pot, încerc să fiu bună la şcoală, nimic nu merge.De fiecare dată când chem pe cineva la mine acasă întreabăa' ăla al cui mai e?

Mama face toată ziua curăţenie şi crede că va scăpa de probleme, nu are clipă de linişte şi toată ziua se ceartă cu tata.Eu încerc să scap, să ascult muzică. să mă retrag.Mama vrea să mă ducă la un psiholog, ea considerând că am probleme mari şi nu voi reuşi în viaţă. Sunt mereu stresaţi. nu mai ştiu ce să fac.Nu reuşesc să îmi fac prieteni, că imediat vine mama că vai, că cine e ăla, te influenţează prost, uite asta e mai mişto fata, ai ce vorbi cu ea.Mie nu-mi place să mă confesez în faţa altor persoane, pentru că par slabă, aleg să mă închid în mine, la propriu.M-am săturat să mă trateze ca pe ultimul prost.Practic sunt sclavă la mine acasă.Are cineva vreun sfat?

Hei nu inseamna ca esti sclava, parca ziceai ca mama ta face curat.
Singura metoda e sa gasesti o cale prin care sa discuti cu ei mai calm si sa rezolvi problema asta pentru ca asa chiar o sa ajungi sa ai nevoie de psiholog. Cred ca isi descarca nervii pe tine, din cauza problemelor.
Incearca sa nu le dai atentie si cum ai spus tu sa asculti muzica, te inchizi in camera ta si uiti de tot, incearca sa-i convingi sa iti acorde libertate pentru ca nu sunt prea multe lucruri de facut in casa si sa mai iesi si tu pe afara asa uiti de probleme mai usor.Iti spun din proprie experienta.(eu cand ma cert cu prietenul meu,sau cand am probleme cu a mei, ies si ma plimb chiar si singura fara nici o destinatie anume, cu gandurile mele si revin acasa mult mai vesela). Uneori simti nevoia prieteniilor sa te inveseleaca asa ca incearca ambele metode, le spui ca mergi sa te plimbi si tu ca uite ce frumos e afaraDoar nu o sa stai inchisa in casa pe vremea asta, imediat o sa se raceasca vremea si nu o sa iti mai vina sa iesi:*