Daca ati avea foarte mult timp liber, nu ar trebui sa mergeti nici la munca nici la scoala, cum vi l-ati petrece? 
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde 
Si nici proiecte personale, citit sau alte lucruri de dezvoltare?
Atunci m-as uita la filme sau as merge pe afara, numai ca e cam urat acum.
Nici, adica doar daca vrei. Lasa ca se face si frumos... la vara 
) Pana la vara mor aici. Dar nu ma plang.
Dar tu, la ce te-ai gandi?
Lasa ca nu mori, ai mai trecut prin perioada cu vreme urata
Eu deja fac ce vreau, cand vreau 
Cum este posibil, fac ceea ce îmi place, plimbări, ies cu persoane, vizitez zone etc.
Dar să nu mergi nici la muncă și nici la școală, este totuși aiurea, nasol. Ce să faci pe o perioadă așa de lungă acasă luând în calcul că nu ai nicio problemă de sănătate? Nu mă refer la câteva luni, ai văzut și tu că nici măcar pe alea nu le rezistă mulți, ai observat și tu ce se agitau multe persoane în pandemie de parcă erau ținute în lanț și zici că s-a terminat viața definitiv pentru ele... eu mă refer să stai acasă ani de zile, la un moment dat te plictisești chiar rău de aceeași rutină dacă nu mai adaugi ceva nou, logic.
Tu, cum ți l-ai fi petrecut, m-ai făcut curios?
Pai nu trebuie sa stai inchis in casa, poti iesi Eu mi-l petrec deja si caut idei noi
Ieși, dar ai un altfel de program față de restul oamenilor, nemuncind, automat că nu ai nicio sursă de venit, prin urmare, posibilitățile tale vor fi limitate, aici vorbesc de o situație în care părintele și nimeni nu se implică financiar să te ajute.
Ai foarte multe de făcut, poți citi cărți, să te uiți la filme, seriale, să te apuci de învățat o limbă străină, să înveți o meserie nouă, cate nu sunt .
Da, se gasesc multe de facut
As dormi mai mult, m-as relaxa mai mult, as face chestii neproductive precum statul pe Facebook, as asculta muzica, m-as uita la filme, as iesi cu prietenii, m-as plimba cu masina, as face mai mult sex, samd.
Ma ispitesti Ti-ai pregatit o lista ceva cu victime?
Da, aia care se enervează ușor sunt victime sigure
Daa, acestia s-au nascut pentru a fi victime, ador sa ii atac oricand am ocazia Tu ce mai faci, esti bine?
Ascult muzica și ma gândesc
Ceva îmi da cu virgulă 
Cu activități de relaxare, ieșit în oraș mers la terase, concerte, cinema, călătorii, Shopping, citit, as cauta niște seriale care sa îmi placa
As studia (diverse lucruri dar in principal filozofie), as munci ceva, orice pot fiindca sunt de parere ca nimeni n-ar trebui sa manance daca n-a muncit si m-as ruga.
P. S.:Stiu ca ai zis "daca n-ar trebui sa munciti". Meseria mea este in sfera serviciilor, o meserie intelectuala ce presupune creativitate dar daca ar fi sa nu imi practic meseria n-as avea nicio problema sa lucrez chestii mai fizice gen tamplarie, gradinarit samd. Chiar daca nu trebuie sa-mi castig painea tot trebuie sa fac ceva sa-mi merit painea
Te-ai ruga? Pai pentru asta nu e nevoie de mult timp, nici o divinitate nu cred ca are o placere sadica sa te milogesti de ea ore intregi
Nu sunt de parere ca ruga este o milogire. Rugaciunea de fapt este contemplarea suprema spre Divinitate. Era un sfant (numele imi scapa acum) care spunea ca rugaciunea suprema este sa stai mut in fata lui Dumnezeu. Fara nicio cerere, fara niciun cuvant, doar sa contemplezi infinitul din fața ta fara sa-L poti cuprinde vreodata dar totusi sa te implinesti de El. Practic rugaciunea nu e o cerere, asa cum de exemplu ne rugam oamenilor sa ne faca o favoare. E si aia o forma de rugaciune dar una pe o treapta inferioara. Forma desavarsita de rugaciune este o forma de transformare a propriei fiinte si asta e de fapt si scopul rugaciunii, nu sa primim noi una sau alta ci sa ne schimbam propria fiinta.
Milogirea este o actiune in sinea ei egoista fiindca iti doresti sa castigi ceva de pe urma milogirii tale. Rugaciunea in schimb, cel putin rugaciunea adevarata este complet lipsita de interesele personale ale omului. Un alt argument pentru care milogirea si rugaciunea sunt 2 lucruri complet diferite este ca atunci cand te milogesti de cineva sa-ti faca ceva nu stii daca chiar o sa-ti faca acea favoare. Tocmai asta-i si scopul milogirii, unul de convingere. In schimb pe Dumnezeu nu poti sa-L convingi de ceva din motive mai mult decat evidente. Pe de alta parte Dumnezeu vrea sa ne mantuim deci scopul rugaciunii nu are cum sa fie milogirea (avand in vedere ca Dumnezeu vrea deja ca noi sa ne mantuim) ci scopul ei este dupa cum am spus transformarea propriei fiinte si comuniunea cu Dumnezeu.
Relatia cu Dumnezeu se poate asemana oarecum cu o relatie de iubire pura dintre doi îndragostiti. Daca eu o iubesc pe iubita mea, vreau sa stau mereu cu ea, sa o privesc, sa o iau in brate si sa-i vorbesc. Modul tainic in care formezi o comuniune cu Dumnezeu este prin rugaciune. Daca eu Îl iubesc pe Dumnezeu normal vreau sa vorbesc cu El, dar bineinteles nu in felul in care as vorbi cu un om (normal, fiindca nici nu vorbesc cu un om).
In orice caz, pentru mine asta ar fi viata ideala. Sa stau undeva la o casa, sa am o gospodarie in care mai pot munci una-alta, sa studiez din greu, mai ales filozofie fiindca asta ma pasioneaza si desigur sa ma rog. O viata asemanatoare a dus si marele filozof al secolului XX Martin Heidegger (stiu ca era catolic sau ceva de genul dar nu stiu cat de implicat era in spiritualitate).
Ok, deci te rogi fara sa ceri nimic, asta pot intelege dar de ce trebuie sa fie rugaciune si de ce crezi ca nu poti vorbi cu el cum ai vorbi cu un om? In fond, acele rugaciuni au fost compuse tot de oameni, nu crezi ca s-a plictisit sa auda aceleasi cuvinte gaunoase de miliarde de ori? El fiind atotstiutor stie deja ca il iubesti, ca ai un suflet curat, oare chiar vrea sa ii repeti asta zi de zi, nu isi pierde cumva din sens facand asta? - aici e valabil si pentru persoana iubita
Nu stiu de tine dar eu nu am auzit niciodata de vreun cuplu sa se plictiseasca sa-si spuna si sa auda "te iubesc" sau sa se plictiseasca de imbratisari sau saruturi sau sa-si daruiasca daruri. In fond sunt aceleasi gesturi repetate iar si iar si iar si iar, dar ar fi culmea sa ne plictisim de ele. Eu personal nu as putea intelege cum sa ma plictisesc sa-i spun iubitei mele ca o iubesc sau sa ma plictisesc sa aud de la ea ca ma iubeste. Si aici
vorbim de o simpla iubire umana, dar iubirea de Dumnezeu e una cu mult mai mare si mai tainica.
In fond ar trebui sa ne intrebam ce este plictiseala?
Plictiseala este un sentiment de neimplinire a sufletului. Dumnezeu nu poate avea o neimplinire avand in vedere ca El e Dumnezeu si practic e autosuficient si transcede insasi conceptul de implinire (si orice alt concept uman).
Deci nu putem zice de Dumnezeu ca se plictiseste, zicand asta riscam sa-l antropologizam si asta e o mentalitate pagana sa atribui patimi si slabiciuni umane unei Divinitati ce transcende complet si definitoriu orice intelegere umana.
"El fiind atotstiutor stie deja ca il iubesti, ca ai un suflet curat"
Aici, daca ma scuzi o sa încep sa filozofez (din nou). Tind sa cred ca iubirea nu poate fi pasiva. Nu vad cum. Iubirea trebuie sa fie in mod necesar activa, sa se manifeste intr-un fel de care depinde in esenta ei ca sa fie iubire. Aceasta iubire fata de oameni se manifesta prin blandete, fapte bune facute fara sa asteptam ceva in schimb, fata de persoana iubita se manifesta prin grija, afectiune, tandrete, intelegere, iar iubirea fata de Dumnezeu se manifesta prin tot ce am zis mai inainte plus rugaciune si post si desigur grija fata de propriul trup si suflet.
Si desigur, nu ne rugam fiindca asa a zis un om sau altul sa facem ci pentru ca insusi Dumnezeu a insistat sa o facem. Fiind atotstiutor banuiesc ca El stie cel mai bine ce e benefic pentru noi.
Rugaciunea, in esenta ei mi se pare o arta, un mestesug spiritual pe care il dobandesti.
In Ortodoxie nu zicem ca "facem rugaciune" ci ca dobandim rugaciune ca si cum ai dobandi un talent deosebit dupa ani de exercitiu si incercari.
Daca acum ma pun si zic Tatal Nostru aia nu e rugaciune adevarata pentru ca n-o fac din inima ci doar cu buzele. Rugaciunea adevarata o zice inima nu buzele, si e atat de puternica incat o zici chiar si in timp ce dormi. "Eu dorm, dar inima mea vegheaza" spunea psaltistul David.
Am citit multe experiente ale unor sfinti care au zis ce au simtit cand au dobandit rugaciunea adevarata. Toti au spus acelasi lucru. Esti la rugaciune si dintr-o data simti o caldura sufleteasca de nedescris si o stare incredibila de pace launtrica. Binteles asta se intampla doar celor mai inaintati duhovniceste nu oricarui Gigel.
Acum nu stiu unde a spus dumnezeu ceva de post iar despre rugaciuni... cred ca mai des cerea sacrificarea unor animale
Ah dar Dumnezeu a spus multe de post
Chiar in prima carte, in Facere Adam si Eva au primit o interdictie de la a manca ceva.
Pe langa asta e plina Biblie de indemnuri la post.
" Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post."
Sau
"Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală"
De asemenea Iisus a postit, Sfantul Ioan Botezatorul a postit.
Iar in ceea ce priveste sacrificiul trebuie sa intelegem ca e un timp si un sens pentru toate.
Psalmistul David a spus "Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi." Deci ne dam seama ca insasi starea noastra de rugaciune este o jertfa in sine. E adevarat ca in perioada Vechiului Testament au fost cerute jertfe de animale dar acele jertfe isi aveau intelesul si rostul lor. Foarte buna observatie ca Dumnezeu cere de la noi jertfa. Nu neaparat animala, mai presus de asta Dumnezeu ne cere sa ne jertfim inima fiindca focul jertfei reprezinta purificarea. Mai alea ca e greu sa-i urmezi lui Dumnezeu, probabil e cel mai greu lucru, de aceea e asemanat unui sacrificiu.
De asemenea se mai zice: "Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are: să-și pună cineva viața pentru prietenii săi."
Din nou ideea se sacrificiu pentru ca pana la urma iubirea în sine este un sacrificiu.
Eu am o viziune diferta despre dumnezeu, in special cel din vechiul testament
Eh e perfect normal ca fiecare sa aiba o viziune sau alta, ideea e ca acea viziune sa fie justificata si argumentata cat mai bine, altfel... doar viziune ramane
La inceput as rezolva toate ce mi-am propus sa fac in casa dar niciodata nu am rezolvat din lipsa de timp pe urma zilnic as face bucatele care tot din lipsa de timp nu le-am preparat niciodata si cum am vreo 5000 de retete astea inseamna 5000 de zile cu retete noi in fiecare zi, apoi as citi as vedea toate filmele ce nu am vazut din lipsa de timp, m-as plimba foarte mult, apoi daca as face toate astea cred ca as ajunge la asa un nivel de relaxare mentala ca as ajunge sufleteste la ceea ce indienii o numesc nirvana.
P.s.Imi place foarte mult munca pe care o am doar trezitul de dimineata nu-mi place si weekendurile lungi petrecute la servici (fiecare al doilea weekend,)
Sa ma anunt cand o sa ai timp pentru ca ma abonez si eu la acele retete
Pe Youtube este savuros.ro iar pe Facebook retete rapide.
Probabil intr-un mod distructiv pentru mine, de aia am nevoie de o ocupatie, ca sa nu o iau razna.
L-as incarca cu hobby uri, l-as dedica in totalitate iubitei mele si nu stiu... as duce o no stress
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
