Buna, deci intrebarea nu-i tare usoara, tatal iubitului meu a decedat ajutati-ma cu sfaturi ce pot face pentru el cum il sustin dau funda(va rog fara raspunsuri de gen criticare intr-adevar la moment nu inteleg nimic)(((

Sper sa te ajute acest articol.
Cum să fac faţă durerii provocate de moartea unuia din părinţi?
„Când a murit mama, m-am simţit răvăşită. A lăsat un gol imens în urma ei. A fost liantul ce-a ţinut unită familia." (Karyn)
PUŢINE lucruri în viaţă te afectează mai profund decât moartea unuia din părinţi. În astfel de clipe, trebuie nu doar să faci faţă durerii provocate de pierderea imensă, ci şi să accepţi realitatea că viitorul nu va mai fi aşa cum ţi l-ai imaginat.
Probabil te aşteptai ca iubitul tău părinte să-ţi fie alături când vei absolvi liceul, când vei lua permisul de conducere sau când te vei căsători. Aceste speranţe ţi s-au spulberat, lăsând în urmă doar tristeţe, dezamăgire şi furie. Aşadar, cum poţi face faţă sentimentelor chinuitoare pe care le aduce cu sine moartea unuia din părinţi?
„Reacţionez normal?"
Când te loveşti de realitatea crudă a morţii unuia din părinţi, te vezi nevoit să lupţi cu sentimente cu totul şi cu totul noi. Brian, care avea doar 13 ani când tatăl lui a murit în urma unui infarct, mărturiseşte: „În seara în care am primit cumplita veste, n-am fost în stare decât să plângem şi să ne strângem în braţe unii pe alţii". Natalie, care avea 10 ani când tatăl ei a murit de cancer, îşi aminteşte: „Nu ştiam ce să simt; de fapt nu simţeam nimic. Eram ca de piatră."
Moartea unei persoane dragi ne afectează diferit pe fiecare în parte. Biblia chiar spune: „Fiecare îşi cunoaşte rana şi durerea" (2 Cronici 6:29). Având în minte aceste cuvinte, gândeşte-te o clipă cum te-a afectat pe tine moartea dragului tău părinte. Încearcă să răspunzi la următoarele întrebări: 1) Ce ai simţit când ai aflat tragica veste? 2) Ce simţi acum?
(1) ․․․․․
(2) ․․․․․
Din răspunsurile tale îţi vei da seama probabil că durerea s-a mai potolit. E cât se poate de normal. Asta nu înseamnă însă că ţi-ai uitat părintele. Sau, dimpotrivă, poate că-ţi vei da seama că sentimentele tale sunt la fel de intense, poate chiar mai intense. Probabil resimţi durerea asemenea unor valuri ce vin unul după altul şi apoi „se sparg de ţărm" când nici nu te aştepţi. Şi asta e normal — chiar dacă au trecut ani buni de la moartea părintelui tău. Dar cum poţi face faţă durerii, indiferent de modul în care o simţi?
Sugestii practice
Nu-ţi reţine lacrimile! Plânsul te ajută să te descarci. Cu toate acestea, poate că gândeşti asemenea Aliciei, care avea 19 ani când mama ei s-a stins din viaţă. Ea povesteşte: „Credeam că dacă mă arăt copleşită de durere le las celorlalţi impresia că nu am credinţă". Dar gândeşte-te: Deşi Isus Cristos a fost un om perfect, cu o credinţă puternică în Dumnezeu, Biblia spune că lui „i-au dat lacrimile" când a aflat de moartea prietenului său drag, Lazăr (Ioan 11:35). Prin urmare, nu-ţi fie teamă să plângi. Asta nu înseamnă că nu ai credinţă! Alicia spune: „În cele din urmă, am început să plâng. . . Am plâns mult, în fiecare zi".
Vorbeşte despre sentimentele tale de vinovăţie. „În fiecare seară, urcam în dormitorul mamei şi o sărutam înainte de a merge la culcare", povesteşte Karyn, care avea 13 ani când mama ei a murit. „O singură dată nu am făcut asta. În dimineaţa următoare, mama s-a stins din viaţă. Oricât de ciudat ar părea, mă simt vinovată pentru că nu am mers la ea în acea ultimă seară şi pentru toate cele întâmplate în dimineaţa următoare. Tata a plecat în delegaţie şi ne-a zis mie şi surorii mele să avem grijă de mama. Am dormit însă până târziu, iar când am mers în dormitor, ea nu mai respira. M-am simţit îngrozitor pentru că mama era bine când a plecat tata!"
Asemenea lui Karyn, poate că şi tu te simţi vinovat pentru unele lucruri pe care nu le-ai făcut. Probabil te chinui cu acele „De-aş fi. . .". „De l-aş fi convins pe tata să meargă la medic. . ." „De-aş fi mers mai devreme să văd cum se simte mama. . ." Dacă te frământă astfel de gânduri, nu uita: E firesc să-ţi doreşti să fi făcut altfel unele lucruri. Adevărul este că, dacă ai fi ştiut ce avea să se întâmple, cu certitudine ai fi făcut altfel unele lucruri. Dar nu ai ştiut. Drept urmare, nu ai de ce să te simţi vinovat! Nu eşti răspunzător de moartea părintelui tău!
Vorbeşte despre ceea ce simţi. În Proverbele 12:25 se spune: „Un cuvânt bun. . . înveseleşte" (Cornilescu, 1996). Dacă-ţi înăbuşi sentimentele, îţi va fi greu să faci faţă durerii. În schimb, dacă vei vorbi despre sentimentele tale cu cineva de încredere, vei avea parte de „un cuvânt bun", încurajator când te vei simţi descurajat. Drept urmare, încearcă să aplici una sau mai multe dintre următoarele sugestii.
Vorbeşte cu părintele tău. Deşi trece şi el printr-o perioadă dificilă din cauza pierderii tovarăşului de viaţă, cu siguranţă va fi dispus să-ţi acorde ajutorul de care ai nevoie. Spune-i, aşadar, ce simţi. Astfel de discuţii îţi vor alina întrucâtva durerea şi vă vor apropia mai mult unul de celălalt.
Ca să poţi începe conversaţia, ţi-ar fi util să-ţi notezi două sau trei lucruri pe care ai dori să le fi ştiut despre părintele tău care nu mai este. Roagă-l apoi pe celălalt părinte să discutaţi împreună despre aceste lucruri.
․․․․․
Vorbeşte cu prietenii apropiaţi. Biblia spune: „Un tovarăş adevărat. . . s-a născut pentru ziua necazului" (Proverbele 17:17). „Ajutorul poate veni de la cineva la care te aştepţi cel mai puţin", mărturiseşte Alicia. „Să nu-ţi fie deci teamă să vorbeşti." E-adevărat, astfel de conversaţii pot fi stânjenitoare, întrucât ţie şi prietenului tău vă va fi greu la început să găsiţi cuvinte potrivite. Vei vedea însă că îţi va face bine să vorbeşti cu alţii despre durerea ce o porţi în suflet. David, care avea doar nouă ani când un infarct a curmat viaţa tatălui său, îşi aminteşte: „M-am închis în mine. Mi-ar fi făcut mai bine dacă aş fi vorbit despre ce aveam pe suflet. Aş fi îndurat mai uşor suferinţa".
Vorbeşte-i lui Dumnezeu în rugăciune. Te vei simţi însă şi mai bine după ce ‘îţi vei vărsa inima înaintea lui’ Iehova Dumnezeu (Psalmul 62:8). Aceasta nu este o simplă terapie. Când te rogi, tu te adresezi în realitate ‘Dumnezeului oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre’ (2 Corinteni 1:3, 4).
Dumnezeu ne aduce mângâiere prin intermediul spiritului său sfânt. Acesta îţi dă „puterea care depăşeşte normalul" ca să poţi suporta durerea (2 Corinteni 4:7). În plus, Dumnezeu ne oferă ‘mângâiere din Scripturi’ (Romani 15:4). Cere-i lui Dumnezeu, aşadar, spirit sfânt şi fă-ţi timp să citeşti cuvintele încurajatoare consemnate în Cuvântul său, Biblia (2 Tesaloniceni 2:16, 17). Ar fi bine să ţii la îndemână o listă de versete care ţi-au adus multă alinare.
În curând, suferinţa nu va mai fi!
Durerea provocată de pierderea unei persoane dragi nu trece peste noapte. „Durerea nu e un lucru căruia să-i poţi pune capăt când vrei tu", spune Brianne, care avea 16 ani când mama ei s-a stins din viaţă. „Uneori plâng până noaptea târziu. Încerc totuşi să mă concentrez nu asupra pierderii dureroase, ci asupra promisiunii lui Iehova potrivit căreia în Paradis mă voi reîntâlni cu mama."
Biblia ne dă asigurarea că în Paradisul la care se referă Brianne „moartea nu va mai fi. Nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi" (Revelaţia 21:3, 4). Meditarea la aceste promisiuni te va ajuta cu certitudine şi pe tine să faci faţă durerii provocate de pierderea unuia din părinţi.
[Note de subsol]
Numele din acest articol au fost schimbate.
Dacă acum îţi este prea greu să răspunzi la aceste întrebări, ai putea încerca altădată.
Totuşi, nu trebuie să te simţi obligat să plângi ca să-ţi arăţi durerea. Oamenii îşi manifestă durerea diferit. Trebuie să reţii un lucru: Dacă simţi că-ţi dau lacrimile, înseamnă că acesta este „un timp pentru a plânge" (Eclesiastul 3:4).
Dacă astfel de gânduri continuă să te macine, vorbeşte despre sentimentele tale cu celălalt părinte sau cu altă persoană matură. Cu timpul, vei dobândi un punct de vedere echilibrat.
Dacă ai fost crescut de un singur părinte sau dacă din cauza anumitor situaţii celălalt părinte nu mai face parte din viaţa ta, ai putea să i te destăinui altei persoane mature.
Unii au găsit mângâiere citind următoarele versete: Psalmii 34:18; 102:17; 147:3; Isaia 25:8; Ioan 5:28, 29.
MEDITEAZĂ LA ACESTE ÎNTREBĂRI
▪ Ce sugestii date în articol vei pune în practică? ․․․․․
▪ Ce versete crezi că-ţi vor aduce alinare când te vei simţi copleşit de durere? ․․․․․
[Chenarul de la pagina 11]
E FIRESC SĂ PLÂNGI. . . ŞI EI AU PLÂNS!
Avraam (Geneza 23:2)
Iosif (Geneza 50:1)
David (2 Samuel 1:11, 12; 18:33)
Maria, sora lui Lazăr (Ioan 11:32, 33)
Isus (Ioan 11:35)
Maria Magdalena (Ioan 20:11)
[Chenarul/Fotografia de la pagina 12]
ŢINE UN JURNAL
Pentru a face faţă durerii provocate de pierderea unuia din părinţi, îţi poate fi de mare ajutor să aşterni în scris unele gânduri pe care le ai despre el. Sunt multe lucruri despre care ai putea să scrii. Iată câteva sugestii:
▪ Notează câteva amintiri plăcute pe care le ai cu părintele tău.
▪ Scrie ce ai vrea să-i fi spus când încă era în viaţă.
▪ Imaginează-ţi că ai un frate mai mic care se luptă cu sentimente de vinovăţie cauzate de moartea părintelui vostru. Scrie ce ai putea să-i spui ca să-i aduci mângâiere. Asta te va ajuta să-ţi ţii sub control propriile sentimente de vinovăţie.
[Chenarul de la pagina 13]
PENTRU PĂRINTELE CARE ŞI-A PIERDUT PARTENERUL DE VIAŢĂ
Pierderea în moarte a partenerului de viaţă este o experienţă extrem de dureroasă. Din nefericire, această tragedie s-a întâmplat când copilul tău aflat la vârsta adolescenţei are nevoie de ajutorul tău. Cum ai putea să-l ajuţi să facă faţă durerii, fără însă a-ţi ignora propriile sentimente?
Împotriveşte-te tendinţei de a-ţi ascunde sentimentele. Privindu-ţi exemplul, fiul tău a învăţat multe lecţii de viaţă preţioase. De această dată, va învăţa de la tine cum să facă faţă durerii. Drept urmare, împotriveşte-te tendinţei de a-i lăsa impresia că eşti tare, ascunzându-i durerea pe care o simţi. Nu vei face altceva decât să-l determini să facă la fel. Dimpotrivă, când îţi exprimi durerea sufletească, fiul tău învaţă că e mai bine să-şi exprime sentimentele decât să le suprime şi că e normal să fie trist, dezamăgit sau chiar furios.
Îndeamnă-l să vorbească. Încurajează-ţi fiul să-şi deschidă inima în faţa ta. Dar nu-l forţa. Dacă îl vezi că ezită, propune-i să studiaţi împreună acest articol. Vorbeşte-i despre momentele frumoase pe care le-ai petrecut alături de partenerul tău. Recunoaşte că-ţi este greu să mergi înainte. Auzind că-ţi exprimi sentimentele, fiul tău va învăţa să facă la fel.
Recunoaşte-ţi limitele. E lesne de înţeles că vrei să-i acorzi fiului tău sprijin în perioada grea prin care trece. Nu uita însă că moartea partenerului ţi-a lăsat şi ţie în suflet o rană adâncă. O vreme, nu vei mai avea aceeaşi tărie emoţională, mintală şi fizică (Proverbele 24:10). Drept urmare, s-ar putea să ai nevoie de ajutorul unor membri ai familiei sau al unor prieteni maturi. E o dovadă de maturitate să ceri ajutor. În Proverbele 11:2 se spune: „Înţelepciunea este cu cei modeşti".
Cel mai mare sprijin ni-l dă însă Iehova Dumnezeu, care le promite închinătorilor săi: „Eu, Iehova, Dumnezeul tău, te iau de mâna dreaptă, eu, Cel care-ţi spune: «Nu te teme! Eu te voi ajuta!»" (Isaia 41:13).
[Notă de subsol]
Pentru simplitate, vom folosi genul masculin cu privire la copil. Fireşte, principiile prezentate se aplică tinerilor de ambele sexe.
Pe situl jw.org sectiunea adolescenti poti gasi articole utile.