Sunt despartita de prietenul meu de aproape 2 luni. E prima iubire, apropo. Stiam ca se va ajunge aici, sincera sa fiu... si ma simt foarte vinovata. Mereu ii spuneam cat de nemultumita eram de el. Eram si foarte diferiti, poate chiar opusi: eu linistita, el activ si teribilist. Mereu ma simteam neinteleasa si lipsita de sustinere din partea lui.
In ultimele luni ale relatiei m-am bagat intr-un cerc vicios: aveam asteptari mari de la el, ma dezamagea, si ma resemnam, astfel continuand cercul asta vicios care nu ducea nicaieri.
Prima data i-am dat eu papucii, si ma simteam chiar ok si lipsita de regrete, insa el a venit cu ideea sa mai incercam si regret enorm ca am acceptat... Mi-a spus niste lucuri pe care le stiam oricum: faptul ca mai mare e atractia fizica decat cea emotionala si ca nu are nicio reactie atunci cand se uita la poze cu noi. Doar cand eram dezbracata imi vorbea frumos, tandru si ma simteam cu adevarat inteleasa.
In final, el mi-a dat papucii din cauza faptului ca i-am spus ca nu mi se pare corect faptul ca e mai mult atras fizic. El candva imi spusese ca am fost cea mai mare iubire a lui din cauza bunatatii si sinceritatii. (a mai avut doua iubite care l-au inselat)
M-am simtit oribil. La o adica eu am fost cea mai corecta, dar la fel de repede i s-a "stins" focul.
Simt ca eu l-am respins prin atitudinea mea de multe ori pesimista, ca l-am secat de orice chef, dar nu am stiut ce sa fac... nu stiam cum sa il mai multumesc si mereu am fost sincera.
Mi-a dat papucii fix in ziua in care eram si eu vesela, si gata sa repar ceea ce se stricase. Mi-a dat totul peste cap. Ma asteptam sa ma primeasca cu bratele deschise. Dar nu... i s-a stins tot focul.
PS: Sanse de impacare nu mai exista. A devenit destul de badaran si insensibil, plus ca are impresia ca mor fara el (normal, ca doar impresia asta i-am dat-o prin cat m-am injosit in fata lui...)
Voi credeti ca sunt vinovata? Ce sa fac sa scap de sentimentul asta de vina?

Bună!
Niciodată să nu te simţi vinovată pentru faptul că nu ai mulţumit o anumită persoană.Nu, niciodată! Şi lasă-mă să-ţi spun un lucru foarte important: O relaţie ar trebui să fie mai mult spontană, nu ar trebui să te gândeşti nici măcar o clipă la ce ai putea să faci ca să-i faci pe plac iubitului tău, căci trebuie să fii naturală, să te simţi bine în fiecare secundă cu acea persoană. Încearcă să eviţi astfel de persoane şi apreciază mult mai mult puritatea unui om, e mult mai de apreciat un suflet nobil decât un corp perfect.

Nu incerca sa cauti vina. Cu siguranta nu esti tu de vina pentru comportamentul lui. Trebuia doar sa iti dai seama la timp ce fel de persoana este si ce vrea de la tine. Nu e nevoie sa te injosesti in fata nimanui. Trebuie sa ai demnitate si sa fi o prioritate in viata unui barbat, nu o optiune. O sa iti treaca cu timpul desi o sa iti fie greu. Nu ai nevoie de un asemenea om in viata ta. Viata e asa cum ne-o facem fiecare, si doar noi suntem raspunzatori pentru alegerile noastre. Alege sa iti faci viata frumoasa de acum inainte!

Sincer,cand iubesti pe cineva nu-i spui numai ma atragi fizic aia nu-i iubire e doar atractie sexuala, uita-l si fa-ti o viata noua

Bună!
Ești chiar foarte vinovată dacă te-ai înjosit în fața unui băiat (nu că eu nu aș fi făcut asta). Sincer, am învățat mereu din greșeli și am învățat și din asta ceva, să nu fiu fraiera nimănui și să mă pun pe mine pe primul loc.
Pur și simplu treci mai departe și încerci să gândești numai pozitiv.
Cred că se simt atât de mândrii și supremi când ne înjosim ca niște fraiere.dar roata se întoarce, stai liniștită.
El se tot despărțea de mine și astea și mă rugam de el să ne împăcăm și pnm, dar într-un final am acceptat și am zis că trec mai departe, de ce să tot stau să-și bată joc de mine și așa am făcut. După 3 luni s-a întors la mine, dar eu așa frumos i-am spus că mi s-a luat să-și bată joc de mine și să fiu eu aia luată de proastă și a acceptat, dar cu greu.
Eu nu mi-am bătut niciodată joc de el și s-a comportat foarte urât cu mine, iar cu fosta se comporta destul de frumos și ea își bătuse joc de el.
Când a văzut că nu mai vreau să ne împăcăm că a văzut că nu poate fără mine..nici nu-i venea să creadă.
Eu te sfătuiesc să-l ignori, să-ți arăți ție că poți să trăiești fără unul ca el.
Să știi că nu se merită absolut deloc să stai în loc pentru cineva. Sunt atâtea milioane de oameni.
Privește partea bună a lucrurilor. Mai bine că și-a arătat fața cea adevărată acum, decât mai târziu (cum li se întâmplă multor fete după ce mai rămân și gravide și știu ei că le au la mână și așa mai departe).
O seară plăcută și numai bine!

Cu siguranta ai facut tu ceva daca asta simti, sau crezi ca ai facut...Nu prea stiu ce sa zic, vinovata, hm...De ce mai esti intr-o relatie cu un om daca nu esti multumit\a de el\ea? Eu zic ca acolo ai gresit, mai gandeste-te si tu.

Nu esti deloc vinovata, te placea doar din cauza fizicului tau?! Genul asta de gandire ma dezgusta enooorm de mult, iar asta nu se numeste iubire, este doar nevoia de as satisface placerile. Cum sa scapi de sentimentul de vina?
Simplu, ai avut ceva de pierdut de pe urma acestei despartiri? Spui, ca era prima ta iubire, cum poti iubi pe cineva care te vrea numai si numai pentru fizicul tau? E foarte clar ca acel baiat te dorea doar pentru fizicul tau, nu-si dorea niciun fel de poveste de amor cu tine, dorea doar o partida cu tine, si asta a si obtinut, te-a folosit ca pe o carpa, iar cand s-a plictisit te-a si aruncat la gunoi. El este singurul vinovat pentru ca te-a facut sa suferi, doar nu ai de gand sa lasi asa lucrurile nu? Un sfat, daca vrei sa-l faci sa sufere, ignora-l, arata-i ca tu nu esti papusa lui, ai sentimente, ai ratiune, ai logica si esti cu mult superioara celor ca el, care cred ca totul se rezuma doar la materialism.