Adresat faniilor anime.
Totul a inceput la scoala cand ma simteam prost deoarece nu prea ma intelegeam cu colegii.Atunci am descoperit anime-urile iar viata mea se schimbase radical.
Aveam impresia ca este cel mai bun lucru care mi s-a intamplat.Ma simteam de parca intram in alta lume si uitam chiar si pentru putin timp de realitatea in care ma aflam.
La un moment dat,incepusem sa am anumite "sindrome", ca de exemplu:
-cel mai important lucru din toata ziua era sa ma uit la anime
-cand vizionam un anime care imi placea nu mai voiam sa se termine asa ca mai voiam dupa aceea tot mai multe
-Nu prea mai voiam sa ies afara din casa pentru ca eram "ocupata"
-incepusem sa ma izolez si mai mult de colegii mei, fara sa imi dau seama...etc
Timpul trecea si incepusem sa ma maturizez.Atunci mi-am dat seama ca nu mai am nevoie de ele.Chiar daca spuneam ca nu o sa renunt niciodata la ele, am inceput sa inteleg ca nu imi faceau bine si atunci am renuntat.
Sincer, nu le urasc dar nu sunt de acord cu efectele sale asupra mea.Acum intrebarea este:
1.Ati avut vreodata una dintre aceste "sindrome" sau altele?
2.Ati putea povesti in cateva cuvinte experienta voastra cu anime-urile?
p.s. Nu vreau sa supar pe nimeni cu povestea mea.E doar un schimb de experiente.
Ofer funda!
Buna! Eu unul nu sunt disperat dupa anime-uri dar imi plac foarte mult. (Chiar fooarte mult!)
Hai sa-ti explic intai experienta mea cu anime-urile.
Totul a inceput prin anul 2009, cand incepusem sa ma uit la Detective Conan,D.I.C.E si Dino King de pe canalul animax. Totul era doar o distractie pentru un copilas retras ca si mine, fara prea multi prieteni dar care era primul la toate. Nu era seara dupa ce terminam temele sa nu aprind televizorul si sa ma uit la cel putin un episod...
Cu timpul am crescut.Le-am abandonat considerandu-le doar niste simple desene animate ce mi-au marcat copilaria,atat. Pe vremea aia nici nu stiam ce e acela un anime. Pentru mine erau desene animate precum ce vezi pe Cartoon Network sau Mini Max, nimic mai mult, nimic mai putin.
Simple desene.
Intr-o zi de sambata, vara eram foarte racit...stateam in casa si am aprins din greseala televizorul pe acest program.
Era ora 20 00 si tocmai incepea al 2-lea episod dintr-un anime ce urma sa ma marcheze. Anime-ul se numea "Deltora Quest", un anime inspirat dupa niste carti scrise de Emily Roda. Totul a inceput frumos, personaje dragute...si cel mai important o poveste pe masura.
Eu am fost mereu pasionat de lumea aceasta, fictiva...Sunt o fire mai sensibila ____un baiat care altfel decat cei din jur.Sunt inteligent dar nu sunt timid, din contra, le spun in fata celor de varsta mea ce nu imi place la ei. De aceea sunt ocolit de unii.Pentru ca "ma consider superior". In fine.
Deci am asteptat in fiecare sambata aparitia unui nou episod...eram fascinat de aceasta lume fictiva, o lume realizata atat de bine in care fiecare personaj avea povestea sa ce era doar o mica piesa in marele puzzle al anime-ului.
Am vazut toate cele 64 de episoade in decursul a 32 de saptamani. Atunci animax-ul a fost inchis.
Mult timp am pierdut contactul cu anime-urile. Iarna trecuta nu aveam ce sa fac. Eram in plapuma mea, la caldura, era vacanta si nu aveam nicio idee de ce as putea face. A fost doar o chestiune de timp pana cand mi-am amintit de Deltora. Am vazut iarasi cele 64 de episoade si am citit cartile. (da, am facut rost de ele special, iti dai seama cat de mult mi-a placut anime-ul)
Eu am 2 prieteni foarte buni... vorbesc aproape orice cu ei,ne intelegem ca fratii insa nu am pe nimeni in rest. Noi suntem diferiti fata de generatia noastra care nu se gandeste decat la prostii.
Le-am spus acestora ca m-am uitat la acel anime. Unul a zis ca lui nu-i plac anime-urile dar celalalt s-a luminat la fata cand a auzit. Si el se uita la anime-uri si am decis sa ne uitam amandoi...el imi recomanda sa ma uit la un anime iar eu o faceam. Discutam amandoi despre anime-uri si toate cele. Eram fericiti si inca suntem.
Da, chiar si acum, in vacanta ne uitam si ne place.Cateodata stam pe skype si ne uitam simultan sau pur si simplu ne intalnim si le vedem impreuna.
Eu unul sunt foarte ocupat de obicei... sunt primul la toate, nu am exagerat cand am spus asta.
A fost o vreme in care eram foarte obosit, extenuat atat fizic cat si psihic... Cum am inceput sa ma relaxez?
Ma relaxam uitandu-mal a anime-uri pe tableta. 1-4 Episoade pe seara...2 episoade dimineata. Nimeni nu a avut nimic cu mine intrucat faceam asta, parintii imi dau voie sa fac orice intrucat ei stiu felul in care imi impart eu timpul. Deci 2 ore de anime-uri pe zi... Nu mi se pare atat de mult. (Adevarat,o faceam zilnic, nu era zi in care sa n-o fac)
Eu asa ma relaxez.
Acum, pe bune. Ce ai vrea sa fac?
1.Prietena nu am, ma inteleg bine cu fetele insa nu am intrebat pe nimeni pana acum daca vrea sa fie cu mine intrucat nu am avut placerea sa intalnesc fete care sa fie de nivelul meu. Stiu ca suna a lauda... evident nu ai intalnit fetele acelea. Imi cer scuze. Stiu ca a sunat rau...ti-ai da seama la ce ma refer daca le-ai cunoaste in persoana.
2. Putinii mei prieteni adevarati (aceia 2) se uita la anime-uri deci...
3.Atata timp cat sunt primul la toate...cat am luat si bursa consider ca ma dreptul sa fac ce vreau cu putinul meu timp liber.
Deci, Sky...ce ai vrea sa fac?
Sa ma uit la filme/seriale, nu e tot una?
Sa ma uit la stiri ca sa vad cine a mai murit, cine a mai supravietuit? (oricum ma uit dimineata ca sa nu raman deconectat de lume dar nu asta e ideea)
Sa ma uit la p0rn asa cum fac toti cei de varsta mea?
Asa sunt eu,ciudat,eu unul mi-am facut din anime-uri un oarecare refugiu...
sunt obosit,nu am timp nici sa respir la cat de solicitat sunt de cei de la scoala. (Olimpiade, concursuri, teme s.a.m.d) In putinul meu timp liber asta decid sa fac. Asta este decizia mea...
1.Simptomele tale
"cel mai important lucru din toata ziua era sa ma uit la anime "-la mine cel mai important lucru este sa ma pastrez asa cum sunt deja
"cand vizionam un anime care imi placea nu mai voiam sa se termine asa ca mai voiam dupa aceea tot mai multe " Nu... urasc anime-urile mari. De obicei ma uit numai la anime-uri mici care sa se termine repede. Fiecare cu ce-i place.
"Nu prea mai voiam sa ies afara din casa pentru ca eram "ocupata" - eh,aici ai putina dreptate dar am si eu o intrebare pentru tine..."Cu cine sa ies daca prietenii mei sunt plecati pe cine stie unde un week-end?" Eu unul stau la vila, langa padure, de multe ori am avut initiativa de a ma plimba de unul singur dar niciodata nu am facut-o...Este trist sa te plimbi singur, sa nu ai ce sa faci. De aceea prefer sa stau in casa.
"incepusem sa ma izolez si mai mult de colegii mei, fara sa imi dau seama" Colegii m-au izolat de mult de ei din alte motive...nu din vina anime-urilor.
Este o povestel lunga.
Colegii mei se gandesc numai la prostii, fac numai prostii...si eu le-am spus ca ceea ce fac este gresit. Le-am dat exemple cu sutele dar ei tot nu vor sa inteleaga ca ceea ce fac nu este bine.
De aceea m-au izolat. Ce sunt eu pentru ei? "Un vanator de note", "un ratat fara viata sociala care este preferatul tuturor si este trimis la orice concurs si olimpiada" Colegii ma detesta. Cui sa-i placa un "tocilar" care nu-si vede de treaba lui, care nu este un pampalau la fel ca si ceilalti si care nu permite sa fie calcat in picioare de gunoaie ca ei? Asa ma vad ei. Eu ii vad si mai rau dar prefer sa nu spun.
Da, nu neg faptul ca anime-urile sunt tentante pentru unii...acel univers frumos este unul aparte care te face sa vrei sa fii chiar tu un personaj din acel anime.
Fiecare cu simptomele lui.
Adevaratul motiv pentru care nu ma las de anime-uri stii care este?
Eu scriu povesti,multe povesti. Imi place sa scriu in timpul meu liber. Asa sunt eu... anime-urile ma inspira. Observ ideile altora si astfel imi dezvolt eu insumi capacitatea de a crea ceva cu totul aparte, un univers colorat, plin de personaje cu povesti complexe in spatele lor.
De aceea nu renunt eu la anime-uri. Pentru ca ma relaxez uitandu-ma la ele si pentru ca ma ajuta in creatiile mele.
Sper ca nu am jignit pe nimeni.
Aceasta este experienta mea cu anime-urile.
Daca mai vrei mai vorbim...imi face placere sa discut despre asa ceva.
Iti doresc o seara placuta in continuare!
Răspunde
Multumesc pentru raspuns.M-a ajutat foarte mult.Adevarul este ca este util sa te uiti la anime-uri deoarece poti afla foarte multe lucruri interesante si te poti relaxa, cum ai spus, doar ca eu am ajuns intr-un punct in care trebuia sa iau cel putin o pauza de la ele.
Sincer, si eu m-am simtit de multe ori prost din cauza faptului ca unii colegi faceau tot felul de "tampenii" si de obicei nu aveam curajul sa le spun iar cand le spuneam ceva, primeam priviriie lor pline cu ura de parca as fi incalcat vreo lege a clasei.Pana la urma in anime-uri, majoritatea tipurilor umane se comporta frumos, vorbesc frumos.Probabil ca voiam si eu sa vorbeasca cineva cu mine asa.
Oricum, iti multumesc din nou pentru raspuns.Bafta in continuare!
Răspunde
Inteleg...stiu cum este cand te iei de colegii tai. Eu unul sunt primul la toate (am situatii excelente peste tot) dar colegii ma urasc de moarte intrucat pur si simplu nu vreau sa fac ceea ce fac si ei intrucat imi dau seama ca o sa aiba consecinte grave.
O singura data am facut si eu ca ei...tin si acum minte "Catalin, pana si tu... la nivelul tau, te credeam altfel." Doamne, nu ai idee cat a putut sa ma enerveze cand am auzit asa ceva. O singura data am facut ce au facut si ei ca sa vada prostii ca fac alegeri gresite si aici s-a ajuns.
Eu nu vreau sa chiulesc cu ei (ei vor asta fooarte des si mai sunt si la cel mai bun profil din oras, cea mai buna clasa) (era cea mai buna clasa, acum suntem vai de capul nostru intrucat multi au intrat cu relatii, doar vreo 15 avem mediile mari) Este greu sa lupti 1 vs 10 (restul colegilor se abtin si fac ce face si turma) dar nu este imposibil. Generatiile sunt vai de capul lor, pana si eu sunt scarbit de felul in care am ajuns cu totii si vorba aia, si eu fac parte din aceasta generatie pe care o numesc "una de vai de capul ei".
Acestora nu le pasa de viitor, pentru ei este de ajuns daca "mami si tati" le cumpara tot ce vor acum. Ce nevoie ar avea ei sa invete? De ce sa faca rost de un job bun ca sa le ia ceva copiilor lor atunci cand vor creste si vor deveni adulti? Pentru ei nu conteaza decat prezentul...e bine ca e bine acum si doar asta conteaza.
Asa gandeste generatia mea. Eu am incercat de multe ori sa-i aduc pe drumul cel bun dar ei au ideile lor preconcepute si nu vor sa inteleaga.
De ex : "Daca pleaca toata clasa nu primim absente." Ei fac niste crize adevarate ca nu vreau sa pec de la ore...de ce sa plec daca eu sunt primul la toate, daca am invatat si daca am temele facute mereu? De ce? Sa plec doa r pentru ca asa vor niste prosti ce nu se gandesc la altceva decat la sex, fumat si chiul?
Sky, nu te lua de ei...te inteleg perfect, vrei sa faci un bine, si eu am vrut asta odata dar mi-a trecut cand am vazut pana unde s-a ajuns fara sa facem nimic demn de luat in considerare.
Ai incredere, o sa ti se curete clasa treptat de astfel de specimene...prostii nu ajung prea departe mai ales daca sunt si nesimtiti.
Exista si anime-uri altfel decat acelea pe care le stii tu...sunt si anime-uri cu droguri, sex si unde se foloseste un limbaj urat.
http://i.imgur.com/AGqvWWx.jpg
De exemplu acest anime The Boondocks (Suburbii) este unul in care se foloseste un limbaj de vai de el si este plin de lucruri urate.
Sincer, eu unul stiu unde s-a ajuns in cazul meu intrucat am vrut binele colegilor, mai bine sa nu-ti pese de ei! Cand iei decizii gandeste-te numai la tine, este mult mai bine asa.
Intotdeauna imi face placere sa raspund la intrebari cu anime-uri.
Bafta!
Multumesc pentru sfat! Sa stii ca si eu am asistat la un chiul al clasei la care n-am vrut sa particip. 
Au incercat sa ma convinga pe mine si pe o colega si n-au reusit.Pana la urma a venit profesorul si i-am explicat tot ce s-a intamplat si s-a enervat iar restul e poveste lunga...
Am incercat si eu o data sa ma iau dupa ei si a fost una dintre cele mai plictisitoare experiente din viata mea.Ne-am hotarat sa mergem afara.Doar injurau si vorbeau despre "tampenii".Mi-am promis ca nu am sa mai incerc sa fiu cineva ce nu sunt.Singurul lucru interesant pe care l-am observat cat timp nu eram atenta la ei, era cerul care mi se parea cel mai interesant lucru de acolo.(p.s. LoveBlueSky)
Consider ca fiecare face alegerile pe care le considera potrivite.Am invatat o lectie importanta din toate problemele astea:"Nu da ajutorul daca nu ti se cere".In legatura cu anime-urile, stiu ca exista o gama larga.Nu pot sa fie toate decente pana la urma.Nu stiu daca am sa ma mai reapuc de ele.Nu vreau sa ma puna din nou in "situatii neplacute" dar cine stie, poate ca la un moment dat...
Oricum iti mulrumesc pentru tot! Iti doresc numai bine!
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Sunt otaku si, stiu cum este Inca am aceste " sindrome" dar sunt in stare sa le fac fata E adevarat ca nu prea ies din casa, dar cand vreau sa ies chiar o fac, si mama spune ca stau prea mult la calculator
Acum, nu toate persoanele care se uita la anime-uri sunt asa
Dar e ceva gresit in a sta toata ziua in casa fara sa iesi afara?
Inceasca sa te uiti la anime-uri cu putine episoade in momentul de fata eu nu mai am la ce anime sa ma uit si ies pe afara
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
