Am nevoie de un sfat, de ceva anume, ca să mă ghideze, dacă pot spune așa, la o problemă. Aș putea spune că sunt mai matur în gândire decât eram acum vreo 2-3 ani. Spun asta pentru că în mintea mea s-au tot format niște gânduri pe care unii le-ar putea numi prostești.
Și greșeala mea a fost că acele gânduri nu le-am spus nimănui o lungă perioadă de timp. E vorba de gânduri de suicid. Prostești, poate, dar în mod sigur ale mele. Până la urmă am reușit să adun în minte o mare întreagă de regrete pentru ceea ce nu făceam, deși voiam să fac.
Asta nu e prima întrebare personală și sinceră pe care o postez pe TPU. Am mai făcut asta odată și am primit răspunsuri ajutătoare. Așa că am decis să vă mai cer ajutorul, să apelez la niște utilizatori care ajută comunitatea. Ideea e că, conștientizez că suicidul este cea mai mare prostie dintre toate pe care o poate face omul, fiindcă e ireversibilă.
Și dacă mă-ntreb dacă regret că mi-am consumat mult timp gândindu-mă la asta, eu aș spune că nu e vorba de timp pierdut. Parcă în tot acest timp am devenit mai bun și mai cald cu cei de lângă mine. Și, cel mai important, am scăpat aproape de tot de crizele de nervi pe care le făceam încă de când am mic.
Față de cum eram înainte, pot spune că gândesc altfel, că pot vedea și bucurie, chiar multă poate, în viață. Am 19 ani, am luat bacul și acum mă îndrept spre facultatea de informatică de la UAB. Mă așteaptă, deci, un nou început, nu? Dacă până acum mă plângeam că eram lipsit de prieteni, că sufeream de prea multă singurătate, acum aș avea șansa să reiau totul.
Și acum vine întrebarea, fiindcă scopul nu este să scriu aici că am avut sau încă am gânduri din-astea, care nu mă vor duce nicăieri. Întrebarea mea e dacă pot oare să scap de însuși cuvântul "suicid" din mintea mea, fiindcă, sincer, parcă m-am săturat de el. M-am obișnuit cu el, încât simt că-mi place și să citesc un text întreg dacă zice în el de suicid.
Știu că pot face mult mai multe lucruri decât am făcut până acum și chiar vreau asta. Pot face nu numai pentru mine, ci și pentru cei pe care îi iubesc. Însă când aud de moarte, sau de suicid, sau de spânzurare, parcă iar mă întorc înapoi. Am văzut vara asta două filme pe tema asta: Cyberbully și Stay {2005]. Cel de-al doilea mi-a dat multe emoții.
E vorba de un băiat de 20 de ani, care merge la psihiatru. Îi spune acestuia că sâmbătă seara, la miezul nopții, se va împușca în cap. Din acea clipă psihiatrul încearcă să tot ia legătura cu el, și mai exact să prevină sinuciderea lui. Iubita psihiatrului, care avusese și ea o tentativă de suicid spune în film o replică, care mi-a dat de gândit:"It is too much beauty to give up. It is too much god damn beauty" (Este prea multă frumusețe ca să renunți. Estea mult prea multă frumusețe).
În final băiatul ajunge să se împuște, chiar dacă psihiatrul ajunge în acel loc, vrând să-l oprească. După ce cade jos, iubita psihiatrului stă lângă el și îi tot repetă băiatului să rămână conștient. Pot zice că mi-a plăcut secvența aceea pentru că aș fi vrut să mi se întâmple asta, să-mi repete cineva apoi, să mă țină în brațe, spunându-mi să rămân coștient.
În final, el moare. După ce s-a terminat filmul mi-am zis "Filmul ăsta poate mi-a dat multe emoții și suspans, dar și concluzia că nu are nici un rost să faci așa ceva, că e cea mai mare prostie fiindcă e ireversibilă (nu poți tu ca și om să învingi moartea)".
Filmele de genul ăsta, după cum am zis, îmi dau o senzație ciudată, foarte ciudată. Întrebarea mea, deci, e dacă pot cumva să scap de asta. Părinții nu mă pot ajuta în privința asta, fiindcă, mamei spre exemplu dacă-i mai zic asta se sperie, își face cruce, îmi zice că nu sunt normal, că nu are ce-mi zice. Ar trebui neapărat să apelez la un psiholog când ajung la Alba oare? Sau ce să fac? Să încerc și eu o tentativă, ca să simt durere, și astfel să nu-mi mai fac rău?
Legat de asta am mai discutat cu câteva persoane de pe TPU, care m-au încurajat, m-au făcut să-nțeleg că le pasă de mine, că există persoane cărora le poate păsa de mine. Însă, tot acolo mă gândesc. Nu vreau să îi fac pe ceilalți să sufere chiar deloc, le vreau binele, și mai presus, vreau să pot fi în stare să le fiu alături când au nevoie. Vreau să trăiesc, să mă bucur de viață cu cei care mă iubesc (cum e vorba:"Nu pot să-i urăsc pe cei care mă urăsc fiindcă sunt prea ocupat să-i iubesc pe cei care mă iubesc").
Chiar vreau asta. Sunt sătul de vorbe de genul "Viața e grea", "Ești doar copil, ai tu vreme să dai de greutățile vieții". Vreau să am destule motive ca să-mi dovedească contrarul vorbelor de acest fel. Îmi place să scriu. După ce am scris mai multe documente cu ce anume mă neliniștea, m-am simțit mult mai bine. Și am înțeles că asta e o metodă benefică pentru mine. Totuși, vreau ceva care să mă ajute mai mult, ca să-mi pot face prieteni de încredere în lumea reală, să pot fi în stare să vorbesc sincer cu ei.
Și mai presus de toate, vreau să ajut. Tocmai de aceea vreau să fiu ajutat, cred că pot accepta orice ajutor practic. Tocmai de aceea m-am și înscris pe TPU, fiindcă am vrut de la început să ajut. E un sentiment plăcut pentru mine să știu că am putut să ajut lumea cu ceva, nu contează cu ce. Și pun întrebarea asta în mod public fiindcă nu-mi mai pasă (îmi păsa cândva) de ce cred despre mine ceilalți care pot să-mi vorbească frumos, apoi să-și bată joc de mine, ci îmi pasă doar de cei cărora le pasă de mine.
Fiindcă, cu acest gând în minte, mă simt liber să învăț în continuare la facultate, să fac totul cu drag, fără să înjur sau să mă enervez, după cum am zis, să mă bucur de cei dragi. Singurele lucruri pe care-mi place să le fac când sunt singur sunt să ascult muzică, să mă uit la filme, și poate să citesc ceva. De ceva timp simt că urăsc jocurile pe calculator, dar nu cred că le urăsc, ci doar mi-ar plăcea să joc ceva, orice, cu cei cu care port conversații lejere, cred că asta vreau.
Dacă ați avut răbdarea să citiți tot ce am scris, sper că ați înțeles ce anume vreau și că, dacă ați avut și voi astfel de gânduri vreodată, să îmi dați vreun sfat despre cum să le combat, vă rog mult de tot.
Mulțumesc anticipat!
Ordonare:
După relevanţă
Probabil ai nevoie de o schimbare în viaţă şi o s-o ai cu siguranţă după ce-ncepi facultatea.
Uită de vechiul tu şi încearcă să fii sociabil cu colegii, să te integrezi repede, fiindcă astfel vei avea o percepţie diferită despre viaţă. N-o să ai niciun sentiment de intutilitate, ba din contră... o să simţi că trăieşti cu un motiv.
În rest, e inutil să încerci să te răneşti în speranţa că astfel îţi vor dispărea gândurile de suicid. Trebuie doar să găseşti ceva ce îţi place, să îţi umplii timpul. Umple-l cu ceva frumos cum ar fi noi prieteni, sau o iubită. şi de ce nu, cu materiile care-ţi plac la facultate.
Eu cred că îţi vei reveni curând, fii mai optimist şi fă mereu ceva, astfel încât să uiţi de subiectul care nu-ţi dă pace.
Baftă!
RăspundeSper să mă împrietenesc repede cu cei de la facultate. Mă crezi sau nu, dar am niște emoții parcă... Și cel mai mult dintre toate lucrurile vreau să le arăt celorlalți cât de bun pot fi cu ei, mai ales cu cei care merită asta. Dar până la facultate mai sunt vreo două săptămâni și încă mă gândesc cum pot să-mi umplu timpul mai util. În câte-o zi par foarte deprimat iar în alta parcă sunt în extaz. Mai reușesc și să le combin pe amândouă.
Răspunde
Sunt sigură că vei reuşi să îţi faci câţiva prieteni buni, din atâţia studenţi. Dacă dai peste vreunul nepoliticos, nu te descuraja, intră în vorbă cu alţii, tot vei găsi şi câţiva de treabă.
Indeed, mai sunt 2 săptâmâni... în timpul rămas poţi citi mult, dacă le trebuie alor tăi cumpărături, oferă-te să mergi tu, uită-te la câte un film vesel şi uite aşa trece timpul.
În prima sesiune o să îţi lipsească momentele astea de plictiseală psihică, crede-mă. 
Ce face sesiunea din om... Cam lunga "intrebarea" ta si fara "miez". Un om ce doreste sa apeleze la o asemenea metoda, are si o cauza. Nu cred ca cineva s-ar sinucide doar de curiozitate si daca ar face-o l-as numi prost. Poate am citit eu pe fuga si nu am inteles "de ce?".
Eu personal sunt o persoana foarte pesimista, m-am integrat greu in noi medii si prin adolescenta mea am pomenit astfel de "idei" dar toate aveau un compromis, in genul "daca x + y = z" lumea se termina si nu mai are sens. In timp gandirea s-a dezvoltat foarte mult, prin diferite trairi am ajuns sa "pretuiesc" viata. O sa stai intr-o zi in fata unui sicriu in care o persoana cunoscuta "dispare" pentru totdeauna, o sa plangi, o sa te uiti la toata durerea din jur si o sa intelegi ca moartea nu aduce nici un gram de liniste. Scena asta nu o gasesti in nici un film.
Spala-te pe fata si coboara cu picioarele pe pamant. Ai o viata, lumea din jurul tau o traieste asa cum este, nu esti mai jos decat ei, nu esti mai sus decat ei. Gandirea proceseaza ce ii dai, o controlezi si povestile cu sinucidere nu iti aduc nici prieteni, nici consolare, doar mai mult rau. Numai bine!
E clar ca esti la o varsta a incercarilor, a dorintelor si a cunoasterii. Problema asta legata de sinuciderile in masa in randul tinerilor cu varste intre 15-24 de ani, e cauzata de crizele de personalitate specifice varstei si mai ales, e transmisa si pusa intr-o lumina normala de media.
Din ce ai scris, observ ca ai reusit sa depasesti perioada aceea critica, iti dai seama ca ai viitorul in fata si ca o sa ai parte de un nou inceput, ca ai de urmat o noua etapa diferita a vietii tale. Asta e bine. Ce nu este in regula, ca au ramas unele urme din ce vad si anume ca in prezenta unor anumiti "stimuli" faci legatura cu trecutul si esti nesigur. Acum as vrea sa cred ca tendintele tale din trecut sunt pe baza unor drame puternice, unor intamplari cu un puternic impact emotional nu pentru faptul ca te mai certai cu parintii sau ca te-a parasit o pustoaica la 15 ani. Okay, daca e asa cum zic eu, daca e intr-adevar un motiv puternic, o cauza serioasa trebuie sa iei cateva masuri.
Daca te simti mai matur, mai responsabil, inseamna ca pasul cel mai greu l-ai facut deja. Mai urmeaza doar sa-ti pui in minte unele notiuni pe care sa le duci cu tine oriunde ai merge si la care sa te gandesti de fiecare data cand ai astfel de ganduri. Si anume, spre exemplu ce inseamna sinucidere? Sa fie doar un mod de a trece mai usor peste unele probleme, sa fie o rezolvare, sa fie un semnal de alarma pentru ceilalti cum ca tu esti intr-o anumita stare si ai nevoie de ajutor sau de atentie? In niciun caz. Sinuciderea inseamna moarte. Iar despre moarte nu iti poate vorbi nimeni, pentru ca nimeni nu stie ce este si ce presupune cu adevarat. Daca sinuciderea ta reuseste in sensul ei propriu adica daca tu mori, nu rezolvi nimic, provoci durere celor pe care ii iubesti, provoci mila oamenilor pe care i-ai cunoscut, provoci soc necunoscutilor si atat. Sti cat dureaza asta? Putin, al naibii de putin in comparatie cu durata suferintei tale. O sa treaca, multi o sa uite, altii o sa se impace cu ideea, alti o sa sufere fara sa poata face ceva. Iar tu, cu ce te-ai ales? Ti-ai rezolvat problemele? Eu zic ca nu. Daca inainte sa mori esti constient de ce lasi in urma ta si de cat de mult rau provoci celor pe care ii iubesti eu zic ca un om normal nu poate considera asta calea de a rezolva problema. Plus de asta, o sa fi un exemplu pentru alti tineri in situatia ta, tineri pe care o sa ii ajuti sa vina dupa tine doar prin puterea exemplului. Si asta nu inseamna sa faci bine si sa fi bun, lucruri pe care spuneai ca ti le doresti.
Sa incerci sa te sinucizi, sa ratezi doar ca sa vezi cum e? Pai asta nu e sinucidere, e doar un strigat de ajutor, nevoie de atentie impusa prin cel mai prostesc mod posibil, pentru ca poate ajungi o leguma, stai toata viata imobilizat in pat, esti de sute de ori mai nefericit si nu te mai poti nici sinucide.
Sti de ce ai nevoie cu adevarat? De o persoana care sa te inteleaga si care sa fie in masura sa iti dea sfaturi sa te indrume, sa te repuna pe drumul considerat a fi cel bun. Sti unde gasesti asta? La un psiholog! Sti ce e un psiholog? Nu e un doctor, nu e o persoana care trateaza oameni cu probleme, nici pe departe. Un psiholog e cel mai bun prieten pe care o sa-l gasesti vreodata, ale carui sfaturi au fost aplicate timp de sute de ani si care mai mereu sunt corecte si adevarate. Nu merita sa te feresti de el, nu ai de ce, la fel ca atunci cand mergi la croitor, la mecanic, la magazin sa platesti pentru un serviciu, sa te ajute, la fel o faci si la psiholog. Daca ii spui unui prieten, se poate sa primesti sfaturi gresite, sa te judece si chiar sa te barfeasca. Psihologul o sa te vada o persoana perfect normala, sanatoasa care are unele probleme legate de o decizie, nu trebuie sa fi bolnav sa mergi la psiholog. Nu o sa te judece, nu o sa te priveasca cu superioritate. Cunosc oameni care merg la psiholog doar ca sa fie ascultati, doar pentru ca nu stiu cu cine sa-si imparta bucuriile si momentele de cumpana.
Cat despre prieteni, sa stii ca si aici, poti sa-ti gasesti o gramada de prieteni cu un efort minim. In spatele unui profil, a unui avatar se ascunde o persoana care vrea sa te ajute, unii o fac pentru o funda care nu inseamna nimic. Unii insa o fac din dorinta de a ajuta, din dorinta de a salva pe cineva, iar pe aceea poti sa-i numesti prieteni, ce-ti ramane de facut este doar sa mentii legatura cu ei. Este mult mai usor decat pare, trebuie doar sa intelegi oamenii, si sa reusesti sa-i selectezi pe cei din jurul tau. Mult succes si daca ai impresia ca te-am ajutat, poti sa-mi scrii oricand un mesaj privat! Ai grija de tine!
Bunaaaaaaa.
Cred ca ce vrei tu de fapt este sa fii inteles si totodata si iubit. Multi dintre noi vrem asta doar ca nu prea avem parte.Crede-ma ca sunt persoane care sa te asculte si sa te ajute asa cum pot ei.Nu-ti pierde timpul cu persoane care nu te inteleg, sau nu te astepta sa primesti imbratisari si vorbe calde de la persoanele care nu le pasa de tine, e inutil.
O sa intalnesti persoane care sa prinda ura de parca le-ai fura otv-u din casa, o sa intalnesti persoane care te vor folosii ca pe un nimic (de asta trebuie sa-i evitam pe cat posibil sau macar sa le dam o lectie ) dar o mai intalnesti persoane care iti isi vor da ''check-in'' in inima ta, adica vor ramane acolo indiferent de ce ai face.
Cat despre sinucidere nu o vad o solutie dar trebuie sa-i respectam dorinta fiecaruia cat timp nu traim in piealea lui.Probabil ca avem doar o viata cine stie, si nici asta nu-i asa foarte lunga.
Esti o persoana minunata sa nu uiti. Mult curaj si numai bine iti doresc draga prietene.
''Aș putea spune că sunt mai matur în gândire decât eram acum vreo 2-3 ani. Spun asta pentru că în mintea mea s-au tot format niște gânduri pe care unii le-ar putea numi prostești. ''
Esti mai matur fiindca vrei sa te sinucizi, sau cum? Logica ta e defecta.
E mai matur doar totusi gandurile sinucigase au ramas.Adica predomina asupra gandirii sale cu toate ca aceasta a evoluat.E asa greu?
Nu, doar ca el n-a zis asta. Asta ai deus tu (c-o fi bine sau rau nu stiu), nu toti putem vedea lucrurile asa cum le vezi matale, luminatia ta. Mie de exemplu nu-mi place sa trag concluzii pripite asa ca incerc sa vad cum gandeste autorul acestei intrebari fiindca din postare nu reiese prea clar. Pentru a elimina barajele intampinate in comunicare s-a inventat o chestie de-i zice limba romana. Daca scrii corect in limba romana nu pot aparea erori in transmiterea mesajului.
În întrebare am vrut să zic că par mai matur fiindcă văd sinuciderea cu alți ochi. Văd ce prostie e. Dar asta nu mă ajută să o elimin ca idee din minte (adică mai am momente când îmi fuge gândul la ea, și acele momente vreau să le depășesc).
Asta am vrut să spun. Poate am greșit eu în exprimare inițial.
E, vezi, asta e raspunsul complet. Concluzia pe care a tras-o Wehrmact de unu singur n-a fost buna.
Bla, bla, bla.
Daca voiai sa te sinucizi o faceai pana acum.Iti puneai un revolver la tampla si apasai pe tragaci.Nu ai facut asta, inseamna ca nu esti suficient de curajos, sau suficient de las. Daca nu-ti place situatia in care esti, incearca sa faci ceva sa o depasesti, nu sa ai ganduri de sinucidere, nu rezolvi nimic asa.
Si te plangi mai rau ca muierea-n travaliu, inceteaza sa mai fii penibil.Du-te la psihlog, dar arunci banii pe geam degeaba.Iti va spune doar lucuri dragute, te va lauda si iti va ridica moralul, evident ca nu-ti va spune cat de tampit esti, doar nu vrei sa piarda banii?
Tu așa declari că sunt psihologii, să-nțeleg 
„Dacă voiai să te sinucizi o făceai până acum."
„Dacă nu-ți place situația în care ești, încearcă să faci ceva să o depășești."
Îmi place viziunea voastră unidimensională despre psihicul uman și alegerile existențiale ale unei ființe umane. Adică, ce draci, suntem omnipotenți și în deplin control al sentimentelor și glandelor noastre endocrine, pana mea.
Acum spre dannyetlv. E ușor să scapi de izolare, singurătate, dar nu o să compenseze cu ce simți. Sinuciderea e parazitul nostru, toți ne gândim la ea. Nu trebuie să aibă mereu un motiv concret. Depinde de vulnerabilitatea fiecăruia. Nu știu ce sfat să-ți dau, din moment ce e numai decizia ta, și sunt argumente convingătoare de ambele părți are situației. E doar greutatea faptului de a exista, bănuiesc, suferința „a fi"-ului, pe care fie alegi s-o cultivi, fie s-o negi. Nu este ceva bine sau rău, este o situație delicată pe cadavrul căreia oamenii și-au construit 'jde mii de filosofii, iar alegerea e a ta. Mie-mi place de tine, tipule, cheers.
Dap, si vorbesc din propria experienta. Sunt niste oameni de nimic, care te mint facandu-te sa crezi ca tu esti mai bun decat ceilalti, si sa-ti intareasca increderea in tine. Lucru pe care l-ai putea face si singur acasa, fara sa auzi balivernele cuiva.
Buna, Danny,
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
Cred ca un astfel de gand, al suicidului, ne incearca pe toti, mai mult sau mai putin, iar acest gand predominant apasator, se trage de la o dezamagire pe plan fianciar, sentimental ori ca nu s-a atins o tinta, un vis etc.
Viata are asa cum este ea, urcusuri si coborasuri, pentru toti din jurul tau si care-i vezi zambind, sa stii ca poate dincolo de zambetul lor fals, se pot ascunde suferinte, si poate mult mai mari decat ale tale.
Cred ca ai nevoie de prietenia cuiva, dincolo de cuvintele tale vad un baiat ordonat, iti plac lucrurile la locul lor, si ma intreb oare, cum s-a instalat haousul in mintea ta?
Cred ca ceva te-a marcat, ai multe raspunsuri care inca nu si-au primit raspunsul, si mai cred ca n-ai nevoie de ajutorul nimanui, esti destul de puternic, incat sigur poti trece cu usurinta peste toate aceste apasari.
Fa-ti un jurnal personal si pe care sa asterni gandurile tale, ori iti poti face un blog, cineva sigur o rezoneze cu tine.
Am scris tot felul de documente, cu ce anume îmi trecea prin cap. Nu le-am pus pe niciun blog, și încă mă întreb de ce. Poate fiindcă aștept în mintea mea să creez ceva foarte special care să merite să fie pus pe un blog. Da, îmi place ordinea, îmi place să fac curățenie prin viața mea dacă pot. Doar că m-am pierdut de ceilalți, aș fi vrut să am aici, de unde sunt eu, prieteni cu care să țin conversații pe ții pe măsură. Sunt de tip perfecționist și încerc s-o las mai moale. Haos, dacă îl numești așa mi se instalează de fiecare dată când am un gând în minte și nu-l aplic, ori din frică, ori din timiditate. Nu merg pe principiul să las în urmă trecutul, fiindcă trecutul meu nu d dureros, e așa cum l-am făcut eu. Nu dau vina pe nimeni, ci doar nu știu mereu cum să organizez cd vreau în viața mea. Nu mi-e greu să scriu, mai ales dacă știu că, cineva mă ascultă, în afară de mine. Nu îmi pasă chiar atât de mine, dar îmi pasă de oamenii care sunt sinceri.
Și cred că aș mai avea multe de spus.
Da. Să rezoneze. Asta mă duce cu gândul la două filme de pe youtube, legea atracției universale și cea a rezonanței despre care încă nu știu ce să cred.
Atunci, unde vrei sa ajungi, ori care este izvorul nemultumirilor tale?
Eu aș vrea să găsesc ceva care să-mi răspundă la cât mai multe întrebãri. Sau, poate cum a zis și frate-meu, răspunsurile le pot găsi doar în mine (asta zicea și pe un blog - fiimplinit.ro).
Și nu mă refer că aș fi interesat de filosofie sau de spiritualitate. Eu nu m-aș supăra dacă aș putea gusta câte puțin din toate, ca să îmi dau seama ce îmi place cel mai mult. Dar chiar asta e problema, că nu pot fi de toate, sau să pot face ceva pentru toți, să-i pot împăca pe toți. Sper să nu fiu aici în contradicție, sau să pară că fac mișto de ceva, dar crede-mă că dacă aș ști ce e exact, aș spune direct. Îmi place să explic sau să mi se explice. Dar câteodată chiar nu pot. Tot ceea ce pot să fac e să găsesc bucuria până și cel mai ciudat sentiment.
După cum ai zis și tu, cel mai ok ar fi să pun totul pe foaie, și apoi să mă gândesc la ce am scris și să găsesc persoane care gândesc similar, ca să elimin sentimentul de izolare.
Altfel bănuiesc că nu rezolv nimic.
Mulțumesc încă o dată de răspuns.
Am avut răbdare și am citit tot (chiar îți place să scrii) și nu înțeleg de ce vrei să te sinucizi. Din câte am înțeles ai luat bacul ești tânăr vrei să dai la facultate ai oameni în jurul tău care țin la tine și nu îți pasă de gura lumii (ceea ce este foarte bine ).Nu ai datori nu ești bolnav (sau cel puțin nu ai scris asta ). Sunt alții plini de datori la banca oameni care în orice secundă pot să rămână pa drumuri oameni care nu au ce să mănânce, oameni care nici nu știu dacă mâine vor mânca ceva și totuși ei luptă cu viața sperând la o viață mai bună, iar tu de ce vrei să te sinucizi, sau de ce te gândești la suicid? Ești curios cum e pe lumea cealaltă? Te-ai plictisit de viață? Încearcă să faci lucruri noi, găseșteți un hobby sau fă un sport, ieși cu prieteni, fă ceva ca tu te gândești la suicid pentru simplul fapt că ești plictisit, nu ai ce face.
Salut! eu te-as sfatui sa nu te sinucizi.Nu ai pentru cine sa o faci. Poate te-ai certat cu multa lume, poate ai regrete.Dar nu trebuie sa te sinucizi pentru nimeni si nimic! Ramai asa cum esti.Toate cele bune 
Cand te gandesti la suicid..gandeste-te la persoanele dragi tie pe care le iubesti si care te iubesc pentru ca le-ar fi greu fara tine..gandeste-te ca ai o viata frumoasa, esti la o facultate buna, vei deveni cineva in viata..nu are rost sa te gandesti la asa ceva este o mare prostie viata este frumoasa si este numai una si trebuie sa o traiesti din plin sa te bucuri de tot ce ai in jur pentru ca la un moment dat vei fi batran si vei regreta ca nu ti-ai trait viata frumos si bucuros..asa ca gandeste-te la lucrurile care te fac fericit, traieste-ti viata..BAFTA sper ca te-am ajutat. daca am spus ceva gresit ce nu te ajuta sau ti s-a mai spus imi pare rau. o zi buna
Am o gândire mai complexă și de obicei nu mă rezum la simplități. Dacă spun cuiva asta, cu suicidul, cel mai probabil mà va crede nebun. Nu sufăr pe motiv că viața e grea, fiindcà pot face ce fac alții fără nervi și înjurături. Tot ce vreau e să înțeleg de ce sunt așa și cs să fac ca să revin. Viața e cum ți-o faci tu, însă eu mai pierd timp filosofând despre ea. Am nevoie de ceva mai mult decât motivație și ridicarea moralului.
Mersi de răspuns. Eu caut altceva, nu știu ce, dar știu că vreau să găsesc acel lucru.
Orice greseala e ireversibila.
Daca simti ceva, crede-ma ca nu e intamplator.Nu iti zic sa te sinucizi , spun doar ca daca e sa o faci si simti ca trebuie, in matrice se produc si erori. Poate nu e corpul potrivit.
Buna ^_^
Te rog sa nu bagi in seama comentariile rautacioase si stupide scrise de unii, aici.Problema ta este una ce necesita comunicare. Daca ai pe cineva in familie de incredere incearca usor, incet sa le explici clar ce se intampla.Gandeste-te ca daca te sinucizi, acest fapt nu va reprezenta numai o actiune gresita(poate ca pune punct suferintei tale) ci si o pata pe viitor.Ia in vedere faptul ca familia ta ar suferi mult timp dupa pierderea ta.Primul lucru care trebuie facut este sa te intrebi "Chiar vreau sa renunt la toate astea? Merita?" Poate suferinta este greu de suportat,dar sinuciderea nu este o rezolvare,inseamna sa tai funia catre fericire, pentru ca cei de jos arunca cu pietre in tine. Vrei sa cazi, dupa ce ai urcat atat? Chestia e, ca daca ai cazut, nu te mai poti intoarce pentru ca funia este rupta.Deci incearca, cu toate greutatile sa vezi partea frumoasa.Sunt multe lucruri de experimentat si TE ASIGUR 100% ca sa te indragostesti nebuneste este cel mai frumos sentiment! Sa fi acolo, cu persoana speciala! E un sentiment minunat! Mai asteapta... Poate ca acum, multi spun ca sunt figurista si ca sunt nebuna si ca ceea ce scriu este patetic.Multi vor spune ca iubirea adevarata nu exista, insa acesta este raspunsul meu, opinia mea sincera, nu am nevoie de prejudecati.Asa deci, iti urez succes in viata, sa fii fericit, sa zambesti cat mai mult si sa scapi de suparari si de gandurile astea sinucigase.
Ok am inteles mesajul tau! sti ce nu inteleg : esti un baiat dragut, comunicativ de ce nu incerci sa iti faci prieteni iar daca iti faci iubita ai grija sa nu fie genul care sa iti amplifice dorintele negative. pooti incerca 2 lucruri: 1. incearca ca iti faci prieteni sau macar un prieten foarte bun cu care sa vorbesti sa iesi sa te distrezi dar nu ii spune din prima de problema ta e posibil sa il indepartezi. 2. din cate am observat modul cel mai bun de a te relaxa si a face timpul sa zboare pentru tine ar fi sa te apuci de scris nu neaparat problemele tale. poti face un roman despre ori ce chiar poti tu sa fi propriul personaj ( dar ii dai alt nume, un baiat care simte si trece prin ce treci tu) si astfel vei putea sa te vezi cu altii ochii sa te desprinzi de tine si poate vei gasi singur rezolvarea cautand continuarea povesti care il scoate din aceasta dorinta...doar sa nu ii dai acel sfarsit dramatic daca iti faci personajul sa ajunga la un moment dat sa vada totul dintr-un alt punc de vedere sa depaseasca acea granita atunci iti vei da singur raspunsul. nu te grabi cine stie poate vei face ceva cu adevarat deosebit si mai incolo sa devina si cunoscuta. incearca sa faci ceva creativ.
Iti urez mult succes
Vrei sa ajungi in top, nu? XD )
Trebuie sa te gandesti ca ai probabil o familie care si-ar da viata pentru tine,si tu la randul tau sa iti faci o familie pentru care ti-ai da viata.'Treaba' pe lumea asta e simpla, care rezista merge mai departe, lasa ceva in urma + mostenitori, care nu la revedere, oricum in afara de apropiati nu i-ar simti nimeni lipsa.Toti mai avem cate o zi proasta, necazuri, probleme, datorii, sau nu avem un umar pe care sa plangem.Toate trec, si vin altele!
Cred că primul lucru pe care ar trebui să-l faci este să fi sincer cu tine însuţi, să pui cărţile pe masă, lucrurile care le-ai spus aici, lucrurile care te deranjează, nu trebuie ţinute înăuntrul tău, trebuie spuse. Vorbeşte cu părinţii tăi, oricât de îngrijoraţi ar fi, apelează la un psiholog, care te va asculta fiindcă asta înseamnă mult, iar în unele situaţii totul. Cred că ar fi foarte benefic pentru tine să vorbeşti cu oameni care au trecut deja prin asta, şi îţi pot da un sfat. Eşti tânăr, ai un viitor, o familie care te iubeşte, nu are rost să te gândeşti la suicid. Cum ai spus şi tu viaţa e frumoasă şi merită trăită din plin.
Singura rudă cu care pot vorbi deschis despre asta e frate-meu. Mamei știu că-i pasă mult de mine, însă și ea a zis că aceste "treburi" o depășesc. Pe e și sunt sigur că pe mulți alții. Mi se pare că persoanele care su trecut prin momente grele pot înțelege astfel de gânduri. Acum te rog să mă crezi că eu nu vreau ză mă plâng aici, fiindcă nu văd de ce aș ace-o. Dar însuși faptul că sunf în stare să fiu sincer mă binedispune. Cu sinceritatea am câștigat și acei prieteni cu care țin legătura.
Am fost și la psihologul școlii. Însă nu mi-a făcut nimic. Tu ce mi-ai putea recomanda?
Mersi de răspuns.
Vorbeşte cu fratele tău tot ce te frământă, cred că ar fi mult mai bine să îţi discuţi problemele în cadrul familiei, membrii ei te iubesc necondiţionat, nu au nevoie de bani pentru a te asculta şi a îţi oferi un sfat. Iar dacă sunt chiar depăşiţi de situaţie apelează la un psiholog specializat în astfel de probleme, după părerea mea nu ai nevoie de medicamente de depresie, sau alte lucruri. Îţi doresc multă baftă pe viitor şi succes la facultate, poate devii şi tu un mic Bill Gates. :p
Eu te-as sfatui sa nu te sinucizi. Nu ai pentru cine sa o faci. Poate te-ai certat cu multa lume, poate ai regrete. 
multi au regrete. dar nu trebuie sa te sinucizi, pentru nimeni si nimic. Nu merita. Eu te-as sfatui sa ramai cum esti tu si sa nu te schimbi pentru nimeni si nimic.Si persoanele care incearca sa te schimbe, inseamna ca nu te merita. Sper sa-ti fie de ajutor raspunsul meu...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
