Care e profesorul tau preferat si ce caractere are?

Fosta mea profesoara de limba romana.
E un om foarte pasionat, genul de profesor care face asta din vocatie. Se ocupa, cu orice pret de a descoperi talente si a le pune in valoare. Chiar daca scoate bani de la ea din buzunar. Isi da tot interesul ca elevii sa aiba parte de cele mai bune surse de informare.
Acum se ocupa de proiecte europene. A facut scoala la care este Scoala Europeana. La prima participare a scolii. Primele doua scoli din tara anul acesta sunt din orasul meu, Barlad. Din 200 de puncte posibile au obtinut 187, respectiv 185 de puncte. Face tot felul de proiecte cu tari straine. Turcia, Italia, Anglia.

Am facut doar un an cu ea. Chiar clasa a 12-a, in perioada de pregatire a bacului. Era primul ei an la catedra si la noi fiind an terminal nu prea stia cum sa gestioneze ambele fronturi. Colegii erau nepasatori, nu prea o bagau in seama.
Dupa 3 ani cu o profesoara ma obisnuisem cu stilul ei si imi parea rau ca pleca. Avea un stil mai rafinat. Era autoritara si perfectionista insa cumva ma facea sa cer si eu de la mine mai mult. De obicei ora curgea mai mult ca o comunicare intre noi doi. Imi aduc aminte in al doilea semestru intr-a 11 facusem eu o tampenie si luasem o nota mai proasta. Si imi mai trebuiau 3 de 10 ca sa imi iasa 9.50. Am tras de ea ultimele ore ca nebunu. Dar nu mi-a mai pus decat doi ca asculta corigentii si nu mai avea timp de mine. Suferinta dom'le pe mine
Revenind la doamna de care ziceam, necunoscand clasa bineinteles sonda terenul sa vada care e mai bun, mai pasionat, le verifica la toti capacitatile. Pe mine ma scotea din sarite pentru ca stiam ce pot si voiam sa ma implic mai mult in ora.
Tin minte si acum prima data cand m-a ascultat. N-am zis nici jumate din ce voiam sa zic si m-a pus sa iau loc. Stateam si o priveam naucit si nu intelegeam cum de nu stie ca eu am de zis cu mult mai mult. Pe ea nu o interesa cat de mult stiu, vroia sa vada daca reusim sa ne ridicam la un nivel mediu.
M-am suparat pe ea si nu o mai bagam in seama. Nu ma implicam la ore. Scriam poezii, faceam exercitii de pe acolo. Eram atent asa cat sa vad despre ce se vorbeste si atat. Primele note au fost mai mici. Opt, noua, nu mai stiu.
La un moment dat o intreaba doamna diriginta (o femeie minunata care a insemnat un sprijin real pentru mine) cum e nivelul clasei, care sunt mai priceputi. La care ea ii zice de nu stiu ce fata (care in lipsa mea preluase initiativa, avea si cap, se pricepea doar ca inainte nu prea isi dadea interesul). La care diriga: Si George? La care reactia profei a fost ceva gen cei-i cu George? Da, e ok, ce sa zic. La care diriga ii zice: tu te-ai uitat sa vezi si tu notele lui de anii trecuti?
Am avut teza la un moment dat si am luat in ea 10. De atunci mi-am propus sa ne impacam. La sugestia unei prietene de pe net am inceput sa ii duc stingher la sfarsitul orelor poeziile pe care le scriam in perioada aceeea. Sa isi dea cu parerea. I-au placut mult si drept urmare mi-a facut surpriza ca la sfarsitul anului sa ma trezesc ca voi avea un volum de poezii publicat. S-a ocupat de tot ce inseamna asta. A vorbit la editura, a ales coperta, mi-a facut cuvant inainte. Mi-am luat ramas bun de la profesori intr-un mod minunat, ei, prietenii mei, fiind elevi in banci, iar eu la catedra lansand volumul de poezii.

Fosta profesoara de romana mi-a placut foarte mult. Dupa ce citeam o carte, ne-o explica ea daca nu am inteles-o,cu cuvintele ei (profa actuala citeste din culegeri si noi scriem in caiete),liber. Gasea subiecte interesante, pe care le discutam, sa facem argumentari nu doar pe carti, si pe lucruri din viata de zi cu zi, ca sa ne dezvoltam gandirea noastra. Era tanara, si pot sa spun ca era foarte inteleapta. Mereu stia cum sa reactioneze, era creativa si intelegatoare. Cel putin pe mine m-a invatat foarte multe in acel an. Stia cum sa-si predea materia, cum sa se apropie de clasa ca sa nu mergem la ora ei cu groaza. Si asa era si respectata, la ora ei era liniste, eram mereu interesati de ce spunea.

Am avut în facultate şi la master profesori care într-adevăr chiar îmi pare foarte rău că nu îi mai am sau îi mai întâlnesc acum.
Pe lângă faptul că unii erau foarte prietenoşi erau şi de gaşcă şi foarte foarte bine pregătiţi pe domeniul lor. Eu unul regret că s-au termint acele timpuri frumoase, am avut numai lucruri bune şi de viaţă de învăţat în care acasă nu prea le înveţi. Chiar ajunge să regreţi. Eu sunt unul care regretă acele timpuri. Dar acesta este cursul vieţii şi nu îl putem schimba. Viaţa merge înainte.
Dar acum asta este, sunt conştient că odată şi odată se sfârşea facultatea mai devreme sau mai târziu. Nu ai ce să faci. Eu le mulţuemsc foarte mult pentru tot sprijinul acordat, sfaturile bune cât şi pentru felul în care îşi expuneau ideile la cursurile si seminariile respective.
Legat de caractere, aveau caractere diferite, nu suntem toţi la fel în orice caz erau 2 volubili alţii erau doar prietenoşi fără să râdă să facă glume dar erau înţelegători.
Până la urmă ei reprezintă autoritta în faţa studenţilor şi trebuei să ne supunem lor.

Fostul meu profesor de română
Un om care vorbea foarte mult, nu te lăsa să vorbești.
Întotdeauna venea la --:05 în clasă.
Sarcasmul lui este inegalabil.
Nu îi plăcea să mesteci gumă şi mai ales să faci baloane în timpul orei, nu pentru că îl deranja/sau că el considera că este interzis asta ci pentru că nu reușea să facă asta.
Nu punea absențe dacă aveam cu el prima oră.
O persoană calmă de fel dar când dracii din fundul clasei faceau gălăgie, se oprea din vorbit și spunea ceva de genul : ''Săracii '' apoi striga la ei ''Hey, păi ce drk'' și tăceau.
Obișnuia să își treacă mâna prin păr, mereu, avea un păr puțin mai lung.
Când termina ora spunea ceva de genul : ''Ne vedem ora viitoare pe același canal ''
Mergea ciudat totuși, aveai impresia că țopăie.
Ne povestea despre viața lui ...cu adevărat interesantă, călătorii, viața de liceu, obiceiuri și era o placere pentru mine să-l ascult.
Ne făcea ticăloşi, orfeline, creaturi mizerabile, săraci, copiluți etc.
Un om minunat, inteligent și amuzant.

Fosta profesoara de istorie din liceu.

"Doamna Cristina de la aprozar " cum isi spunea ea.

Tanara, amuzanta, sociabila, penala din cand in cand atunci cand trantea niste dume, foarte buna ca profesor, ne invata atat istorie bine cat ne mai spunea si niste chestii despre viata ce prind bine mai mult sau mai putin, ne mai povestea intamplari din viata ei, din astea.

Genul acela de profesor ce isi face foarte bine treaba, socializeaza si glumeste intr-un mod serios.

Respectele mele doamna Cristina de la aprozar.