Ma ajutati si pe mine cu o compunere va rog, in compunere trebuie s aiti descri sentimentele tale ce le-ai avut cand ai vazut un rasarit de soare la mare...va rog eu dulce

Buna, eu am fost de multe ori la mare si implacea sa vad un rasarit de soare. Cand stateam singura era un sentiment de fericire care ma inconjura doar uitanduma la marea albastra, inchideam ochii si simteam ca zbor era ca si cum as putea sa ating cerul dar sentimentele pe care le simt cand sunt singura nu sunt nimic asemanator atunci cand stateam cu prietenul meu. Ma simteam libera si dispusa sa fac orice cand statea langa mine, eram foarte fericita ca puteam sa impart acel sentiment cu cineva, acel sentiment pe care il simteam amandoi era asa de puternic incat simteam ca auzeam marea cum ne vorbea cu noi 2 uitandune la ea.
Ata este ceea ce simt eu, sper sa te ajute sau cu parerile pe care ti le dam noi ai putea sa le combini si sa adaugi ceva de la tine. Daca nu ai facut asa ceva pana acum te-as sfatui sa inceri asta cu persoana iubita si poate ca si tu vei simti ceea ce noi am simtit. Mult noroc.

Daca vrei o compunere reusita lasa-ti imaginatia sa zboare da-i frau liber

Intr-o tabara la mare, vara trecuta, mi-am propus sa ma retrag undeva departe de zgomotul statiunii si sa urmaresc spectacolul asfintitului marin in singuratate.
Soarele se apropia incet de linia orizontului si cu cat inainta, cu atat discul se marea, ca o roata mare de foc, rostogolindu-se catre o directie doar de el stiuta.
Cerul care pana atunci fusese luminos, dintr-odata se adumbrise, proiectand si mai intens lumina solara din ce in ce mai putin dogoritoare.Apa marii parca se domolise si ea brusc, miscarea valurilor era mai putin nelinistita ca in timpul zilei cand parea intr-un freamat nesfarsit...Mai primitor, adancul marin se potolea incet ca sa facaloc soarelui pentru un culcus racoros dupa atata canicula.(pe aici poti sa spui ca totul se linistea si in sufletul tau...ca simteai ca plutesti.ca haosul de peste zi parea ireal pe langa acel spectacol. totul era magie pentru tine) In aer mirosea a alce si sare, o prospetime invada tot tarmul. Nicio miscare nu se mai vedea, doar valurile loveau succesiv tarmul, muscand din nisipul acestuia.
Parea un vis misterios aceasta imagine si nimic nu echivala cu starea de spirit pe care o traiam. N-am uitat nici un moment spectacolul acela divin pe care mi l-a oferit natura, departe de orice zhomot al lumii dezlantuite, in inserare, la tarmul marii.
(asta e pentru apus...dar poti schimba:X e la fel)