Dau funda la cine zice primul randuri despre Razboiiul Rece. (luati de pe wikipedia)

Ia tu, eu sunt lenes

Războiul Rece (1947-1991) a fost o confruntare nonmilitară (care totuși a cauzat cursa înarmării) limitată, care s-a dezvoltat după al Doilea Război Mondial între două grupuri de state care aveau ideologii și sisteme politice diametral opuse. Într-un grup se aflau URSS și aliații ei, cărora li se mai spunea și „Blocul oriental sau răsăritean". Celălalt grup cuprindea SUA și aliații lor, numiți și „Blocul occidental sau apusean". La nivel militar-politic a fost o confruntare între North Atlantic Treaty Organization (NATO, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord) și Pactul de la Varșovia. La nivel economic a fost o confruntare între capitalism și socialism. La nivel ideologico-politic, a fost o confruntare între democrațiile liberale occidentale (așa-numita „lume liberă", „societatea deschisă") și regimurile comuniste totalitare (așa-numita „societatea închisă"). Înfruntarea dintre cele două blocuri a fost numită „Războiul Rece", deoarece nu s-a ajuns la confruntări directe militare dintre supraputeri (care ar fi constituit un război „cald" sau și „fierbinte"). Din punctul de vedere al studiilor strategice, nu s-a ajuns și nu se putea ajunge la un război „cald", la o confruntare convențională, datorită faptului că ambele supraputeri s-au dotat cu arme atomice și nucleare, ceea ce a creat o situație strategică de „deterrence", adică de descurajare și blocare reciprocă. În caz contrar, s-ar fi ajuns la o distrugere reciprocă totală și la o catastrofă mondială. Din punctul de vedere al serviciilor secrete, a fost o confruntare între serviciile occidentale de „intelligence" (spionaj) (în primul rând cele americane, CIA, NSA, dar și cele britanice, germane, franceze, italiene, etc.) și serviciile de poliție politică ale regimurilor totalitare comuniste (în primul rînd, KGB, dar și Securitate, STASI, etc.). S-a mai numit „Războiul Rece" și datorită faptului că a fost purtat între foștii aliați din războiul împotriva regimului totalitar nazist, între două forme de regimuri politice care aveau aceleași rădăcini ideologice, adică lupta democratică pentru emanciparea omului de sub orice formă de dominație.

„Războiul Rece" a dominat politica externă a SUA și a URSS încă din 1947, când s-a folosit pentru prima oară termenul, și până la colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Din punct de vedere al mijloacelor utilizate, Războiul Rece a fost o luptă în care s-au utilizat presiunea economică, ajutorul selectiv, manevrele diplomatice, propaganda, asasinatul, operațiunile militare de intensitate mică și iminența unui război pe scară mare.

Războiul Rece s-a încheiat odată cu prăbușirea regimurilor comuniste sovietice și regimului URSS, supraputerea care s-a confruntat cu SUA, iar lumea care a rămas este dominată de o singură supraputere (situație descrisă de specialiștii în politică internațională drept hegemonie globală a SUA într-o lume care este unipolară, chiar dacă unii specialiști partizani și în general, antiamericani, o numesc multipolară).

Un moment in care Razboiul Rece putea să devină unul "cald" îl reprezintă anul 1962, când sovieticii au plasat în Cuba, devenită comunistă, rachete cu raza medie de acțiune. Prin intervenția președintelui american Kennedy s-a ajuns la normalizarea relațiilor cu sovieticii. În Cuba s-a impus regimul comunist al lui Fidel Castro. Perioada de destindere a fost marcată de întâlnirea dintre Kennedy și Nichita Hrușciov în 1963 cand au stabilit "Telefonul roșu" între Casa Albă și Kremlin.

Războiul Rece (1947-1991) a fost o confruntare nonmilitară (care totuși a cauzat cursa înarmării) limitată, care s-a dezvoltat după al Doilea Război Mondial între două grupuri de state care aveau ideologii și sisteme politice diametral opuse. Într-un grup se aflau URSS și aliații ei, cărora li se mai spunea și „Blocul oriental sau răsăritean". Celălalt grup cuprindea SUA și aliații lor, numiți și „Blocul occidental sau apusean".
„Războiul Rece" a dominat politica externă a SUA și a URSS încă din 1947, când s-a folosit pentru prima oară termenul, și până la colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Din punct de vedere al mijloacelor utilizate, Războiul Rece a fost o luptă în care s-au utilizat presiunea economică, ajutorul selectiv, manevrele diplomatice, propaganda, asasinatul, operațiunile militare de intensitate mică și iminența unui război pe scară mare.
Un moment in care Razboiul Rece putea să devină unul "cald" îl reprezintă anul 1962, când sovieticii au plasat în Cuba, devenită comunistă, rachete cu raza medie de acțiune. Prin intervenția președintelui american Kennedy s-a ajuns la normalizarea relațiilor cu sovieticii. În Cuba s-a impus regimul comunist al lui Fidel Castro. Perioada de destindere a fost marcată de întâlnirea dintre Kennedy și Nichita Hrușciov în 1963 cand au stabilit "Telefonul roșu" între Casa Albă și Kremlin.