La felul la care e pusa intrebarea (cu "viata" ca subiect) e foarte greu de raspuns cinstit la ea. Poate ar trebui sa intrebam "Ce sens am eu?".
Viata e un dar ce ni s-a dat. Stii, primesti o cravata, o pijama, o undita doar pentru ca s-a gindit cineva sa nu vina cu mina goala. Pentru inceput nu ai habar ce sa faci cu ea si cum se foloseste. E ca un fruct exotic, simti ca e dulce si de mincat dar nu stii sa-l desfaci.
Trebuie deci sa te inveti cu ea, atacind-o din toate unghiurile, dar cu atentie sa nu o faci praf si sa nu te ranesti.
Cu cit stii mai multe despre ea, cu cit mai mult iti vin idei ce ai ai putea face cu ea. Ii dai un sens. Cind nu ai inspiratie, da, faci ce ai facut acum, intrebi pe altii "Bai, aveti si voi o chestie din asta? Ce faceti cu ea?".
P.S. Ar trebui sa-l lasam pe Dracu sa-si bata cap cu faptul ca viata nu are sens. Asta e datoria lui.
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Sa invete, cred eu. Ai vazut ca de cand te nasti si pana mori, tu inveti tot timpul.
Răspunde
Conform lui Sartre si Camus, viata umana n-are niciun sens obiectiv, ci functie de fiecare, poate avea sens in mod subiectiv.
Chiar ma intreb ce or fi vrut sa spuna acesti domni. "Viata" in sine e un fenomen, asa ca e greu sa-i atasezi un sens.
Daca vorbim de "viata speciilor" sensul e sa se perpetueze. Cineva a avut grija sa impacheteze acest imperativ cam plictisitor in "ambalajul placerii". O specie care se simte bine e o specie care se perpetueaza bine - si... voila :-)
Ne nastem,traim (ne bucuram, plangem, iubim), murim, mergem si Il intalnim pe Dumnezeu.
Viața e ca o cutie goală, pui ce vrei în ea, adică îi dai tu singur un scop vieții tale.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
