De ce vorbesc oamenii varstnici despre vremurile vechi cu atat de multa pasiune?

Pentru că in acele vremuri erau detoate, bani erau, mincare era, bolnavi ei nu prea au fost, dar acum nu sunt bani, mincarea este de proastă calitate te inbolnăvesti, si ei au inbătrînit si nu îi m ai ajută nimeni, copiii lor sunt prin Spania si Italia, si ca sa scape de moși îi aruncă in azile, sa se ingrijească străinii de ei, că pe copii sau pe nepoti nu îi interesează de boșorogi.

Deoarece sunt mandri ca le-au trait.

Din cauza nostalgiei ce apare in momentul in care isi amintesc si povestesc despre lucruri petrecute in tinerete dar si din cauza ca in acele vremuri se petreceau prea putine lucruri deosebite sau interesante insa acele evenimentele chiar asa putine si de multe ori complet anoste in acceptiunea actuala s-au imprimat in mod "definitiv" pe scoarta lor cerebrala si revin mereu "nealterate" dar pentru ei mereu "actuale".

Pentru ca atunci erau vremurile bune si normale.

Pai deorece isi amintesc de acele vremuri cu multa placere, despre cum a fost tineretea lor pe vremuri, adolescente, clipele lor frumoase, fiind varstnici de 60 si ceva de ani au despre ce vorbi fie ele vremuri bune sau rele.

Sunt amintirile lor. Câți dintre noi n-am vorbi cu plăcere și pasiune despre amintirile, plăcute, pe care le-am avut?

Pentru ca nu se mai pot intoarce in trecut, bun, rau trecutul e acum doar o amintire.

Pentru ca nimic nu mai este la fel ca pe vremea lor. si poate ei se bucura ca au apucat vremurile lor, pentru ca vad si ei cum este generatia de acum. nu se compara