| Gabytzu1234 a întrebat:

Am nevoie de ajutor. Sunt sigura ca toti cunoasteti acel sentiment de durere nu? Acel moment cand simti ca nu ai pe nimeni alaturi si ca esti singur, cand esti tradat de persoane pe care le iubesti... il cunoasteti nu?
Ei bine. cum pot scapa de el? Spune-ti-mi ce as putea sa fac?
Sa ma uit la un film am incercat deja, dar tot nu reusesc sa imi iau gandul, sa desenez tot nu reusesc... Voi ce faceti? Sfaturi va rog, dau funda!

Răspuns Câştigător
| oprescudorin11 a răspuns:

Toata lumea trece prin acestea.Este aproape natural. Unii se refugiaza in Credinta.Este metoda cea mai eficienta. Credinta nu inseamna neaparat supunerea in fata popilor sau reprezentantilor diverselor culte de hoti.
Dumnezeu e singurul care ne iubeste, doar El ne-a creat.
Daca spui zilnic Tatal Nostru de 40 de ori, ai sa constati cu surpriza, ca nu Universul e stapanul tau, ci tu stapanesti disperarea.
Deci fa asta!
Eu m-am vindecat asa! Si nu numai eu.
Bafta!

7 răspunsuri:
| Doub a răspuns:

Plângi, eliberează-te de tot ce simţi.

| Gabytzu1234 explică (pentru Doub):

Nu pot sa plang, am un frate cu mine in camera zilnic. nu pot. țin in mine mereu...

| Wøodenpints a răspuns:

Trebuie doar să încetezi să mia fii prost. A, da, și să nu mai ai speranța și încrederea aia naivă de puști de grădiniță în oameni.

| Deaad a răspuns:

Incerci sa nu te mai gandesti.La inceput e greu, dupa o sa fie mai usor.


Asculti muzica si nu trista.Pentru ca daca e trista vei intra in pamant.

Plus ca timpul le rezolva pe toate.

| Staind a răspuns:

Eu unu' ma detasez..usurinta cu care o fac depinde de situatie. Dar asta e solutia la care recurg. Iau o atitudine de "da-te-n morti ca n-am nevoie de tine" si cam atat.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Here I am.
Să ajungi să te întrebi dacă tu ești motivu' pentru care lumea pleacă și să te agăți de fiecare persoană.
De fiecare dată când întâlnești pe cineva, să ai constanța reconfortantă că o să rămână, dar sfârșești singur și deși ești conștient că singuru' mod în care ai putea evita dezamăgirile, e să nu te aștepti la nimic de la nimeni, dar totuși, o faci.

La un moment dat, te obișnuiești. Te obișnuiești să te trezești la 4 noaptea și să fi singur. Te obișnuiești să fi tu mereu ăla care-și face griji pentru persoane. Te obișnuiești ca toate gândurile de 3 noaptea să te bântuie în plină zi și să-ți strice starea.
Dacă ai ajuns în punctu' în care spui că ești un dezastru', e grav.
Pentru că mereu o să te învinovățești pentru orice lucru minor.

Te-ai regăsit?
Nu o să-ți recomand filmele, desenatul, plimbările de seară, fiindcă știu că astea-s doar senzații de moment. Distragere temporară, nu permanentă.
Crezi că ești bine, după care viața te izbește și realizezi cât de singur ești.
În ciuda tuturor circumstanțelor, am găsit o persoană care mă face fericită și care să fie acolo.
Vreau doar să zic că probabil, la un moment dat, într-un univers paralel sau unul real, o să găsești și tu acea persoană.
Iar dacă nu? Atunci gândește-te doar că tu ești singurul lucru real și că doar tu te poți vindeca.
Am citit odată undeva că poți pierde orice, dar cel mai important e să nu te pierzi pe tine însuți.
Încearcă să citești, să-ți creezi propriul univers.
Și eventual, să-ți faci cont de Tumblr, 99% din Tumblr-iști au aceași problemă și probabil te-ai simți bine să știi că nu ești singur, iar pe de altă partă, poate vei găsi pe cineva.

| AdrianVoicu a răspuns:

Cumpara o inghetata sau ceva ce iti place tie, fa ceva care iti place cu adevarat, plangii, asculta muzica, vorbeste cu cineva de incredere.