Simti uneori un fel de stanjenire cand cineva vorbeste numai despre el insusi? Cand ai o conversatie de exemplu,si cineva vorbeste numai si numai despre el, ce senzatie ai, cand nu esti si tu in subiect?

Fac comentarii haioase, depinde si cu cine vorbesc, daca-i un prieten bun fac asta pentru a ramane cumva conectat la ceea ce-mi spune, daca nu-i un prieten nici nu ma obosesc sa-l ascult...

Eu fac asta de multe ori, vorbesc mult despre ceea ce mi s-a intamplat mie, trebuie sa schimb asta cumva.

Daca se intampla o singura data, e o buna ocazie sa cunosti acea persoana, sa afli mai multe despre ea. Daca asta se petrece tot timpul, e cazul sa temperezi acea persoana si sa ii spui intr-un mod politicos ca ar fi bine sa aveti subiecte de discutie diferite. Presupun ca tot ceea ce spune despre propria persoana e numai de bine, numai pozitiv. Poate parea un om plin de sine, dar conteaza si contextul in care discuta numai despre el insusi. Daca e ceva intim, ca o confesiune, o discutie privata, atunci n-ar fi rau sa-l asculti, dar sa introduci pe parcurs si alte teme de interes comun. Daca manifesta repetat acest comportament, in orice imprejurare, se poate spune ca ii place sa se laude, sa se simta superior, dar i se poate atrage atentia civilizat ca exagereaza si ca poate vorbi si despre altceva, nu numai despre sine.

Cred ca nu am ce cauta acolo.
Mi se pare o persoana prea plina de sine