Buna seara, TPU. Ma numesc Elena si nu obisnuiesc sa cer sfaturi pe astfel de site-uri, dar e un inceput pentru toate. Sper sa aveti rabdare sa-mi cititi povestea. Acum 2 ani am cunoscut un baiat. Il priveam si sufeream in tacere ca iubesc si dragostea nu-mi este impartasita. In tot acest timp am vorbit, dar niciodata nu ne-am dat sansa de a ne cunoaste mai bine. Imprejurarile nu ne-au permis. Prietena mea parea ca ma sustine, dar la un moment dat s-a aflat ca il placea si ea chiar daca nega. Am ignorat acest lucru si nu ne-am certat din cauza lui. In fond, nu era nimic intre noi doi si nici nu avea sa fie. Poate ma veti considera proasta, dar incepusem sa-l iubesc. Imi era imposibil sa il evit. Ii cautam privirea oriunde si drumurile noastre se intersectau vrand nevrand. In tot acest timp i-am ramas fidela, desi intre nu a fost niciodata nimic, nici macar o simpla prietenie. Am continuat sa il iubesc si continui sa fac. Mi-am dorit o sansa si nimic mai mult. Dupa 2 ani si cateva luni, mi s-a oferit aceasta sansa cred. Am aflat ca nu ii eram atat de indiferenta precum credeam. Se intereseaza de mine si are grija sa fiu bine. Are grija sa nu patesc ceva si nu numai.Prietena aceea e total impotriva faptului ca ne-am apropiat. Imi da n argumente sa-l las. Sunt zile in care nu imi spune nici "buna", daca nu ii zic eu si zile in care-mi vorbeste. Ce as putea intelege din asta? Diferenta de varsta poate-si spune cuvantul chiar daca nu ia in calcul acest lucru. Este mai mare cu 4 ani si asta ma face sa-mi doresc sa renunt inainte de a incepe ceva, desi am visat la aceasta clipa demult. Da-ti-mi un sfat. Ce as putea face? Il iubesc, e clar. Problemele sunt prietena mea si varsta. Merita sa lupt pentru noi? Ce parere aveti de comportamentul lui? Il interez? Dau funda si ma scuzati daca v-am plictisit cu aceasta problema, dar aveam nevoia sa ma descarc

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook