Am 16 ani, sunt fata, si am si eu o intrebare - "Ce este iubirea? "
Nu vreau raspunsuri gen " O sa afli cand te indragostesti " sau "Iubire la varsta ta nu exista".
Pur si simplu sunt curioasa ce intelegeti voi prin IUBIRE.
Funda >:"

In viziunea mea (de fata de 16 ani :* ) : iubirea nu o simti neaparat la prima vedere. Iubirea se poate instala in sufletul tau in timp, incet. Iubirea e atunci cand iti face placere sa intalnesti o persoana zilnic, chiar daca o cunosti de cativa ani. Iubirea e atunci cand nu stii cum sa consolezi persoana de langa tine, dar suferi alaturi de ea. Iubire e cand doi oameni incearca sa traiasca impreuna chiar daca sunt total opusi; atunci cand fiecare accepta defectele celuilalt si incearca sa se schimbe...adica sa se slefuiasca pe el insusi, pentru a deveni tot mai mult pe placul partenerului. Iubire e cand renunti la distractie doar ca sa stai cu cel pe care il iubesti pentru ca e bolnav, chiar daca stati impreuna doar pe net sau prin telefon. Iubirii se datoreaza zambetul larg pe care il ai de fiecare data cand il vezi pe cel pe care il iubesti. Iubirea nu e mereu frumoasa, si nici usor de intretinut, dar e posibil sa ai parte de ea daca depui mici eforturi. Iubirea e frumoasa, doar ca oamenii o fac uneori urata...Defapt din dragoste ne nastem toti, si in dragoste fata de aproapele nostru ar trebui sa murim. Pentru mine asa e iubirea, si daca maine ai sa imi pui aceeasi intrebare, "ce e iubirea?", am sa iti raspund cu totul diferit, pentru ca datorita iubirii, ma redescopar pe mine in fiecare zi, si il redescopar pe cel pe care il iubesc la fel de des :X

Era o poveste pe net, ceva de genul (una din variante ar fi):

Un intelept isi intreaba ucenicii: cat de mult va place mirosul de trandafir.
Ucenicii : asa ceva este magic.
Inteleptul: puteti sa il simtiti?
Ucenicii: da.
Inteleptul: atunci descrieti sentimentul in cuvinte.

Si toti au dat din colt in colt.

La fel este si cu intrebarea ta.

O reactie chimica in creier, cand un proiectant de rachete devine mai prost decat un sac de cartofi

Iubirea e cand are ea puterea sa ma faca sa uit de toate doar cu simplul ei "Te iubesc".

Okay, am doar 13 ani, dar asta nu inseamna ca nu stiu ce este iubirea.
Ei bine, nici cel mai invatat om nu poate sa o explice; iar cine o cunoaste, nu are nevoie de cuvinte. Insa, daca stau sa ma gandesc, iubirea se defineste prin viata. Fara ea nu am trai, ci doar am exista. Este cea mai frumoasa partitura din simfonia vietii. Fara ea, ai fi doar un afon in corul imens al omenirii. Iubirea este forta care transforma carbunele in diamant, plumbul in aur, uratul in frumos si broscoiul in print. Multi spun ca nu au descoperit inca iubirea, insa este sigur faptul ca iubesc, dar o fac in felul lor. Fara sa stie ca iubesc. Fara ca macar sa simta.
Si acum va incepe: "Ce stii tu de iubire la varsta ta?". Asta mi se pare o scuza a oamenilor ingusti la minte.
Am iubit-o pe mama inca dinainte sa deschid ochii. Nu am avut un motiv anume, pur si simplu am facut-o. Ca si cum ar fi fost un dat firesc sa o iubesc, ca si cum ar fi scris in stele sa se intample asa. Ca un ceas care nu stie de ce bate, dar mecanic si rece se misca asa cum i-a lasat Dumnezeu rostul pe Pamant. Este inevitabil.
Pentru ca iubirea nu raspunde la "De ce?"-uri si nici nu se explica; ea pur si simplu este. Nu stiu cine a creat-o. Nu pot nici macar sa gasesc un motiv. Dar stiu ca exista. Iar daca aceasta ar fi stearsa de pe fata Pamantului, nu ar mai exista motive ca noi sa existam.

Buna!
In viziunea mea si din cele traite de mine iubirea este sentimentul care te face sa accepti o persoana pentru ceea ce reprezinta ea, nu pentru frumusetea chipului, nu pentru grosimea portmoneului, nu pentru faima care o poate reprezenta omul acela. Iubim atunci cind intre ratiune si inima nu mai exista granite, de fapt nici nu ne dam seama de adevaratul motiv pentru care o facem. Iubim pentru ca iubim, pentru ca asa ne cere inima, nu ochii si nu interesul. Iubim cu sufletul un alt suflet! Si cind simti ca de ieri pina azi s-au schimbat asa multe in viziunea ta despre o anumita fiinta, ca ai ajuns sa ii simti lipsa mereu, ca esti nerabdator sa ii auzi vocea, sa ii stringi miinile, sa iti agati bratele de gitul lui, atunci cind o ora cu el trece ca o secunda, atunci cind o ora fara el trece cit o eternitate, atunci imi dau seama ca astea sint simptomele unei incepatoare iubiri. Nu putem sti cit de perfecta este o oarecare iubire din lumea asta pentru ca atita timp cit gasim persoana potrivita construim propria dragoste perfecta, cu momente perfecte, cu zimbete perfecte. Mi s-a intimplat ca de la indiferenta totala, de la dispret si neinteres sa ajung clipa cind nu imi ajunge persoana aceea. Eu spun ca asta e propria mea iubire, asa o vad si asa o simt. Cu citeva luni in urma el era unul dintre baietii care nu sunt buni de nimic, care nu reprezinta nimic pentru mine, care il consideram urit si neintelept, iar astazi sint constienta de valoarea lui pentru ca mi-am permis sa il cunosc, mi-am permis sa imi indrept greselile si sa ii ofer intr-un sfirsit o sansa. Cit de frumos ii este sufletul si cit de dulce ii este vorba care mereu ma face sa ma simt atit de libera in propria-mi lume. Pentru mine el reprezinta iubirea, chiar daca in fata lui nu recunosc, dar eu asta simt!