Ce-i greșit în a avea 19 ani și a iubi un băiat de 14? 
p.s.: Încercați să nu jigniți, a fost alegerea mea :3 vreau doar o părere pe care să o susțineți cu un argument precis, indiferent care va fi aceasta! Mulțumesc!
Bun raspunsul tau! Este evident ca esti sigura pe tine, sau cel putin in ceea ce priveste sentimentele tale.Nu vreau sa ma bag in discutie aiurea dar ar fi bine daca mai multe fete ar gandi cum gandesti tu.Cat despre relatie ce sa zic, stii bine ca dragostea nu are varste asa ca lupta pentru ceea ce iubesti si nu da inapoi indiferent de ce zic altii.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
La 14 ani e un copil, iar persoana de 19 ani e un adult.Iar un adult ar trebui sa protejeze un copil. Si pentru un copil de 14 ani nu este normal si sanatos sa fie implicat intr-o asa-zisa relatie de iubire. Deci trebuie ca persoana de 19 ani sa- protejeze, sa nu permita sa fie implicat in ceva care este anormal si nesanatos la varsta lui. Daca tu nu il protejezi si il expui la asa ceva, arati ca esti o persoana josnica, care nu protejeaza copiii, ii trateaza urat si ii expune la pericole. Iar asta este rau, fiindca fiecare adult are datoria de a proteja orice copil.
RăspundeDoar că el e foarte matur pentru vârsta pe care o are, iar eu sunt foarte copilăroasă! Pot spune că în unele momente el pare să aibă vârsta mea!
Răspunde Dar asta este doar o aparenta. El este un copil, nu are discernamant si poate fi usor pacalit. Tu ai obligatia sa treci peste aparente si sa-l protejezi, sa nu uiti nici o clipa ca el e copil si tu adult si nu ai voie in nici un fel sa-i murdarest copilaria sau sa-l expui la lucruri nepotrivite varstei lui.
Nu, niciodată nu m-am gândit să-i stric lui copilăria! Dacă am ales să intru în asta, am știut și că vine cu unele consecințe. Niciodată nu îi voi cere mai mult decât îmi poate oferi, nu pentru că e vorba de el, nu pentru că e mai mic, ci doar pentru că e o persoană ca oricare alta și nu e frumos să ceri ceva doar pentru că tu vrei acest lucru. Părerea mea. Sunt o persoană sensibilă și prefer de obicei să sufăr eu decât cei pe care îi iubesc chiar dacă am multe de pierdut din asta. Poate am eu 19 ani, dar nu voi îndrăzni niciodată să-i cer ceva ce mi-ar putea oferi un băiat de vârsta mea sau mai mare. Mie îmi e de ajuns că am pe cineva care să mă țină în brațe și să mă facă să mă simt iubită atunci când am nevoie.
Tocmai asta este rau si rusinos: ca tu nu te-ai gandit fiindca nu ti-a pasat. Te-ai gandit ca consecintele neplacute vor aparea numai in viata lor si numai peste niste ani, deci nu te vor afecta.
Daca este vorba despre ce ii ceri: nu poti spune niciodata nimanui nici lui macar ca ai sentimente pentru el, nu ai voie sa il atingi absolut deloc, nu ai voie sa il tii in brate sau sa te tina in brate, el este un copil si asta va avea efecte grave asupra psihicului lui in viitor. Te poate iubi ca pe o sora mai mare sau ca pe un parinte, ii poti arata drumul in viata, dar fara ca afectivitatea voastra sa se transforme in atingeri sau declaratiI. E raspunderea ta sa nu te atinga si sa nu-l atingi, sa nu stie niciodata ca ai avea sentimente, sa nu ii permiti niciodata sa dezvolte sentimente fata de tine (doar fraterne sau filiale). Daca incalci regulile astea, este rusinos si lui ii face rau. Nu imediat, ca e copil si nu-si da seama, dar in viitor se va resimti.
Și tu acum spui toate astea? 
Când deja facem jumătate de an de când suntem împreună?
Am dreptul eu să-i interzic să facă ce vrea? Am dreptul doar să-l resping, sa-l rănesc, să-l doară, să-l fac să nu mai aibă încredere în el! Sunt de părere că îi distrug mai repede așa adolescența, decât lasându-l să vadă cum e. Nu-i pot spune că-l iubesc? De ce? De ce să-l mint, când vede asta? De ce să-i mint pe cei din jur? De ce să mă mint pe mine însămi? Ce ți se pare atât de grav la o îmbrățișare? Ești mai învârstă ca mine și-ți înțeleg părerea, dar hai să nu o transformăm într-o drama. Nu e ca și cum eu aș avea 25 de ani și el 12. Să fim serioși acum, între noi sunt doar 4 ani și 10 luni
Eu la vârsta lui nu aveam atâtea cunoștiințe cât are el și-n plus, de ce vouă ăstora din generația trecută vi se par atât de "proști" copiii de peste 12 ani? În ziua de azi sunt foarte inteligenți. eu niciodată nu am considerat pe cineva inferior mie doar pentru că e mai mic decât mine.
Tu acum ai intrebat. Nu ii poti interzice sa faca ce vrea, dar poti sa nu te implici in nimic care sa-i faca rau (chiar daca vrea, aminteste-ti ca e un copil lipsit de discernamant si sa il ajuti sa faca bine, nu rau, vorbind eventual cu parintii sau tutorii lui). Trebuie sa stii ca conform psihiatriei, orice relatie intre un major si un minor sub 16 ani este considerata pedofilie. Nu il consider deloc inferior tie, doar ca evident el nu are discernamant si tu esti obligata sa il ajuti, sau macar sa nu-0i faci rau. Nu conteaza cat e de inteligent, e doar un copil, e la varsta la care crede ca tot ce zboara se mananca si in care e usor sa-si faca singur rau fiindca nu intelege ce este bine pentru el (si fiindca intalneste si adulti care il indeamna la rau: droguri, iubiri, relatii cu pedofili, etc). dar cum iti spuneam, daca il iubesti cu adevarat, intelegi ca ii faci rau si te hotarasti sa lasi egoismul, sa discuti cu parintii lui si sa-l ajuti sa duca o viata normala, sa-si traisca copilaria, sa se joace cu copii de varsta lui, sa cunoasca emotiile primului sarut pe la 16 ani, cand ii intelege adevarata dulceata si emotie, nu la 14 ani cand se va transforma in viitor intr-o amintire rusinoasa si care ii va provoca, toata viata de adult, suferinta si umilinta. pentru tine sigur ca nu e o drama, tu nu suferi, esti un adult, vei trece fluierand peste asta in 2-3 ani. Dar el isi va vedea toate visele de copil manjoite, se va vedea de rasul tuturor, o ciudatienie, un copil fara copilarie, un adolescent privat de frumusetea adolescentei si un adult trist si deprimat.
Serios? Primul sărul la 16 ani? :O În ziua de azi la 16 ani unii nu mai sunt nici virgini (vorbind de copii în general), d-apăi să aibă abia parte de primul sărut. Sunt alte generații acum. înainte la ai mei 19 ani erau fetele măritate deja, poate aveau și vreun copil, doi.
Adică serios acum. el nu a avut primul sărut cu mine, Doamne ferește, nu l-aș fi forțat niciodată să facă așa ceva :O și practic sunt fată, cel puțin eu nu fac niciodată primul pas, pentru că așa e firea mea.
Am vorbit cu părinții lui, iar maică-sa chiar și-a format o părere bună despre mine. Și totuși. nu e ca și cum ne-am căsători, știi. și eu aștept după el până mai crește. E o relație simplă și nevinovată. Dacă te gândești la sex, NU, CLAR NU se va pune problema de asta. Din nou, nu pentru că e el mic ci pentru că nu vreau eu, pentru că eu la ai mei 19 ani încă nu mă simt pregătită.
Nu-l îndemn la rău. adică să fim serioși. când iubești pe cineva nu-l îndemni la rău. Am mai mulți prieteni mai mici, dar nu am încercat să-mi bat joc de naivitatea lor.
Și să înțeleg în final că. pentru ai face bine eu trebuie să-l las baltă acum, să-i distrug ce a creat el în sinea lui, iubirea pe care mi-o poartă, sau măcar atașarea față de mine. Să-i distrug orice speranță legată de fericire? Asta e mai bine pentru el? Pentru viitorul lui? Să trăiască o dezamăgore de la o vârstă atât de fragedă cum spui tu? Să-i marchez copilăria prin ceva gen: "Știi, eu nu te-am iubit niciodată că nu am cum, că sunt prea mare, mai bine du-te pe drumul tău și încheiem orice discuție". Am făcut asta la început, i-am explicat de multe ori că nu va merge niciodată pentru că e diferența de vârstă, dar el a continuat să spere. Și-apoi când m-am decis eu să încerc, am crezut că nu va merge. dar merge, uite că merge, cum să-i distrug eu tot ce-a încercat el să construiască până acum? Ar fi prea jalnic și urât din partea mea. Practic ar crede că mi-am bătut joc de el în tot acest timp. Deci. ce e de făcut?
Tu nu ai nimic de facut, fiindca nu ai purterea si morala sa o faci. Iti gasesti tot felul de scuze, te gandesti strict la persoana ta si iti creezi reguli si norme inventate doar ca sa ti se potriveasca si sa iti valideze comportamentul. Viata va regla lucrurile de la sine.
Mda,ciudat chiar interesant.
Nu-mi permit sa-ti zic prea multe, fiecare face fix ce vrea fara explicatii suplimentare pentru restul dar sincer spune-mi tu mie, ce anume te-a atras la pustiul respectiv?
Habar n-am... eu de exemplu caut maturitate, intelegere, incredere si siguranta...dar el iti poate oferi macar una din toate astea?!
Are doar 14 ani, mai are multe de invatat experimentat trait vazut si asa mai departe. La 19 ani ai tai, n-ai mai gasit tu alti baieti, esti sigura ca il "iubesti" pe asta?"
Prietenele tale ce zic?
Dar oricum, alegerea ta!
Nu condamnam pe nimeni, n-am avem dreptul asta, din fericire.
Daca tie ti-e bine si esti ok cu el, atunci nu stiu... sa-ti fie de bine.
Ma rog, ai putea oricand sa-l intretii tu, sa-l educi exact asa dupa bunul tau plac daca iti plac catelusii si nu un barbat adevarat, ala care da cu pumnu' in masa(la figurat).
Ce m-a atras? Faptul că nu pune condiții și nu cere de la mine ceea ce ar cere unul mai mare. Că deși are vârsta pe care o are uneori se comportă mult mai matur decât mine (eu fiind o persoană extrem de copilăroasă, pot spune chiar că la gândire clar nu demonstrez vârsta pe care o am). La 19 ani ai mei cum zici tu, n-am avut parte de prea mulți băieți ca să zici că eu știu prea bine cu ce se mănâncă toate astea. Sunt diferită cu mult de restul fetelor din ziua de azi, nu-mi plac tiparele și monotonia. Prefer ceva în stilul meu chiar dacă pare aiurea pentru cei din exterior. Prefer să fiu fericită în modul meu, decât în modul celorlalți doar pentru că așa fac toti!
A iubi nu înseamnă să-l vezi pe celălalt fericit indiferent de situație? Să zâmbești constant când auzi numele lui din întâmplare? Să îi duci grija mereu? Să simți că atunci când îl ți în brațe nu ai mai vrea să-i dai drumul niciodată? Sunt sigură că îl iubesc!
Prietenele mele? Cele care sunt singure mă susțin, dar când vin vremuri grele îmi spun că nu-i bun pentru mine. Cele care au prieteni și ele îmi spun să fac orice ca să fiu fericită! Eu ce să mai înțeleg?
Bun raspunsul tau! Este evident ca esti sigura pe tine, sau cel putin in ceea ce priveste sentimentele tale.Nu vreau sa ma bag in discutie aiurea dar ar fi bine daca mai multe fete ar gandi cum gandesti tu.Cat despre relatie ce sa zic, stii bine ca dragostea nu are varste asa ca lupta pentru ceea ce iubesti si nu da inapoi indiferent de ce zic altii.
Diferenta nu e mare... dar la 14 ani ai lui, nu cred ca ar avea capul pe umeri, la varsta aia el crede ca totul e o joaca.
Suferinata va cadea pe tine, dar cat timp ai 19 ani si te distrezi fara sa patesti ceva. nu e nimic rau.
Nu da randamentul care-l ceri tu. e copil iar cererile tale sunt cam mari pentru el. o sa te convingi singura ca mai trebuie sa mai astepti un pic dupa el
Sincer,nu vad prea bine acesta relatie.Tu esti majora, el e un pusti.
Ce te-a determinat sa iubesti un baiat de 14?
Parintii vostri, dar mai ales ai baiatului ce parere au? Te-au dezamagit baietii de varsta apropiata tie (majori)
Părinții noștri nu au zis nimic și crede-mă că aș fi luat în considerare părerea lor! În plus eu mai am o situație de genul în familie și trăiesc fericiți de muuuulți ani, adică sunt căsătoriți și este o diferență chiar puțin mai mare.
M-au dezamăgit toți băieții cu care am mai fost sau plăcut. mai mari, mai mici, de-o vârstă cu mine. Părinții mei nu sunt așa permisivi cu ieșitul prin cluburi sau mai știu eu pe unde, sau în general să fiu plecată noaptea de acasă și sunt mai exigenți cu învățatul. Majoritatea nu mi-au putut accepta asta, toți spun că, cum să nu te lase să faci aia, sau să ieși sau alte chestii.
Faza a fost cam așa cu el, el îmi zicea la început tot felul de chestii, dar eu nu prea l-am băgat în seamă pentru că și eu mă gândeam că e vârsta, dar până într-o zi când mi-a zis că el vorbește serios, moment în care tot nu l-am luat în considerare, dar l-am privit altfel. Și ușor-ușor, cum a știut el mai bine, m-a făcut să țin la el. și-ntr-un moment de slăbiciune al meu, mi-am lăsat garda jos câteva secunde, iar el a știu exact ce să facă, pentru a ajunge, unde s-a ajuns!
Fiecare face cum ii place. Sa nu te astepti insa la iubiri nemuritoare si relatii de ani de zile, fiindca la varsta asta, baietii sunt instabili emotional. La un moment dat se va plictisi de tine, trebuie sa fii constienta de asta.
PEDOFILIE.vrei sa-l infiezi? atunci se schimba datele problemei.inseamna ca ti s-a dezvoltat instinctul matern, da nu vrei sa-l iei prea mic fiindca e greu.iar unul de 14 ani, se imbraca singur, merge singur, mananca singur si nu trebuie schimbatt de scutece decat daca se scapa din greseala.da ii pui un pampers si o rezolvi. apai sa-ti traiasca puiutul si sa-l vezi mare si voinic.
Facem 6 luni în curând. eu zic că merge. Și nu stăm nici aproape unul de altul, adică să ne vedem în fiecare zi.
Ce ar putea fi gresit? Faptul ca ai putea fi acuzata de pedofilie. Acum, mai in gluma, mai in serios nu conteaza anii din viata ci viata din ani, la fel cum maturitatea si gandirea unei persoane nu definesc fizicul acesteia. Tu decizi ce vrei, ce faci, cum faci, daca iti place de el si e reciproc, sa va tina :3
Mulțumim frumos, facem 6 luni în curând și mă simt împlinită lângă el! 
In primul rand tu esti mult mai matura decat el si stii mult mai multe.
In al doilea rand el este doar un copil si tu este adult, ceea ce ar fi nepotrivit ca un adult sa iasa cu un copil
In al treilea rand poate fi si ilegal
-
anonim_4396 întreabă:
10 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
