Sunt socata, uimita, suparata poate.Tocmai mi-a spus mama ca inainte sa vin pe lume a facut un avort. Acel copil ar fi fost cu un an mai mare decat mine. Mi-a cam dat de inteles ca daca nu ar fi facut...? (mai mult)

Question

Sunt socata, uimita, suparata poate.Tocmai mi-a spus mama ca inainte sa vin pe lume a facut un avort. Acel copil ar fi fost cu un an mai mare decat mine. Mi-a cam dat de inteles ca daca nu ar fi facut acel avort, as fi sfarsit si eu asa. Ea din cate am inteles nu a vrut sa avorteze, dar au presat-o bunicii mei. Eu mai am un frate mai mic. Ce naiba, atunci avea 25 de ani, un sot cu un loc de munca! Tata nici macar nu a fost de acord, a aflat cand a venit dintr-o delegatie si s-a suparat pe ea. Cum credeti ca ar trebui sa ma comport? :| Mai tare ma deranjeaza ca mama parca ar lua in ras totul.

elena · Accepted Answer

Niciodata sa nu-ti judeci parintii, pe mama nici atat...cine stie ce fi fost atunci in sufletul ei, prin ce situatie financiara trecea; ea isi da seama, ca a gresit si a gasit de cuviinta sa-ti spuna tie, poate in acest fel sa o intelegi sau poate chiar sa-ti dea un fel de mesaj. Comporta-te cu ea ca si pana acum, incearca, sa nu-i reprosezi niciodata acest fapt, pentru ca atunci va ramane dezamagita de ce ti-a spus si chiar poate o sa-i para rau, ca ti-a spus. Sa stii, ca multe lucruri dureroase se spun sub masca indiferentei.
Ia tot ce ti-a spus mama ca pe o lectie, adica "asa nu se face"...

Legiuitoarea · Answer

Bună.
Nu ai niciun drept să-ți judeci mama, ți-a dat viață!
Pa, pa.

thereforyou · Answer

Oricum te-ai comporta nu ai putea schimba situatia, decat in rau. Asta este, a facut avort, acum e altceva. Nu mai fi asa stresata.

anageorgescu · Answer

Nu trebuie sa fii nici socata, nici revoltata si cu atat mai putin suparata pe mama ta. Lucrurile astea fac parte din viata. cat suntem mici ni se creeaza o lume ideala si tindem si apoi, pe masura ce crestem sa ne raportam la ea. Este total gresit.
Cu timpul o sa descoperi ca lucrurile nu se intampla deloc cum ne-am dori, de multe ori ies pe dos. In realitate nu exista zane si fet-frumosi, ca sa citez din cineva care m-a dezamagit profund.
Cu siguranta mama ta a avut motivele ei si roaga-te sa nu te puna viata s-o intelegi printr-o experienta proprie.
Incearca sa nu-i mai judeci pe cei din jurul tau. Fara sa-ti dai seama ajungi sa faci multe pentru ca trebuie, pentru ca n-ai alta varianta, pentru ca te obliga circumstantele. Sunt tot felul de situatii, crede-ma ca vorbesc din experienta. In fiecare zi imi mai moare cate un mit idealist...

aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa1212 · Answer

Stiu ca e greu pentru tine, insa uneori trebuie sa accepti realitatea desi e dureroasa, mergi mai departe, gandeste-te ca daca inca exsti inseamna ca esti cu un scop, nu nedreptati  pe nimeni, nu stii ce a fost atunci, nu incerca sa o faci sa se simta mai vinovata decat se simte...incearca sa-ti revii si ajut-o si pe ea, are nevoie desi nu pare acest lucru:)

Wecky · Answer

Da pai nu esti singura...am o sora mai mare ca mine cu vreo 10 ani, inainte sa se nasca ea mama a pierdut o sarcina si cand aveam eu vreo 4-5 ani iar a pierdut una -_-

costis · Answer

Ar trebui sa ai grija de ce vei face tu cand vei avea famila ta. Insa cei care nu se ingrijesc de atitudinea fata de Dumnezeu si apropiati fac in general "mai multe si mai mari". Viata o sa te ispiteasca cu multe lucruri "mari" : filosofie, functii inalte, cunostinte in domenii "de varf", insa un sa-ti fure mereu cele doua de care ti-am spus, o sa-ti spuna mereu ca sunt marginale, cel mult un hobby.