Viata este un dar,de care noi oamenii ar trebui sa ne bucuram pe deplin.Ea nu este perfecta, vine la pachet cu multe incercari.
Noi suntem liberi sa alegem cum vrem sa traim.Cu toate acestea,uneori viata poate lua o intorsatura neasteptata,sa ai o clipa de fericire si un veac de singuratate, dezamagiri,
regrete.In urma cu cativa ani,viata mea nu cunoscuse sentimentul iubirii,dezamagirii,sau singuratatii pana cand,viata a decis ca ar fi cazul sa imi arate cate putin,realitatea ce
ma inconjoara.A aparut misterios in viata mea un,,El".


Ne cunosteam de mici,am crescut in acelasi cartier iar,,amicitia" dintre noi nu a avansat mai mult de :
-(El),,Buna.Ce faci? "
-(Eu):Bine,tu?
-(El):Bine.

Timpul a trecut extrem de repede iar eu intrasem deja la liceu, iar el terminase clasa a 12-a.
Brusc,dupa atatia ani de indiferenta, starea mea de spirit se imbunatatea de la acel banal,,Buna". Ma privea adanc in ochi,si imi zambea atat de ciudat pentru un,,Buna" incat, involuntar am inceput sa ii zambesc si eu. Nu stiu ce s-a intamplat,nici acum nu stiu dar treptat,am inceput amandoi sa zambim prosteste la,,salut".
De parca un banal,,Buna"ar fi contat,de parca persoana lui ma interesa, ca si cum inima imi facea o farsa.Am inceput sa ma intreb ce se petrece cu mine,de ce ma simt fericita cand il vad,de ce zambesc
prosteste,de ce incepeam sa ma gandesc la el,sa-i urmaresc pasii rapizi dar calculati pe trepte,sa astept nerabdatoare prezenta lui,sa-l intalnesc din nou in fiecare zi doar sa aud un,, Buna". Exact!.Ma indragostisem pe neasteptate
de acel tip misterios despre care nu stiam nimic.La scurt timp m-am uitat in oglinda si nu am mai negat nimic.Da! eram indragostita nebuneste.Ma intrebam adesea cum a fost posibil? Dar ce mai conta, aveam 15 ani si traiam o iubirea adolescentina, sau mai bine spus neimpartasita.
Atat de tare il iubeam incat la plecarea sa din oras (pentru a urma o facultate in Bucuresti)am suferit o ingrozitoare dezamagire iar pentru prima data ochii mei varsau lacrimi pentru un barbat.Se intorcea foarte rar in oras,doar de sarbatori,iar in lipsa acestora pur si simplu intreaga mea fiinta era ravasita.
Mi-am propus sa ii marturisesc ce simt pentru el dar nu am avut puterea necesara. Poate am fost slaba,si m-am lasat condusa de sentimente, sau poate origoliul meu era mai presus de iubire si am lasat lucrurile neschimbate timp de 5 ani.Nu am cuvinte sa exprim ce sentimente m-au incercat in toti acesti ani,stiu doar
ca plangeam pana la epuizare apoi ma trezeam dimineata cu un chip ravasit de durere si mult, mult dor.Pana in prezent inima mea a refuzat sa iubeasca pe altcineva a trecut atata timp dar nu am putut sa il uit cu toate ca am incercat de nenumarate ori.Ce simt nu e ca in trecut...e mult mai puternic.Nu am curaj sa ii spun ce simt
sau poate imi este frica.Frica de a fi respinsa,de a-mi rani sentimentele. Poate ca m-am amagit,mi-am imaginat ca si el ma place si totusi daca ar fi fost asa de ce nu mi-a spus niciodata? Nu am ales sa ma indragostesc, pur si simplu s-s intamplat.Am incercat sa il fac gelos. Timp de o luna am fost impreuna cu
un tip pe care desigur,nu il iubeam am vrut doar sa il fac gelos pe EL, dar nu realizasem ca ranisem pe acel om de langa mine care nu era vinovat de aceasta situatie.Acum ma gandesc sa plec in alt oras, poate il uit caci aici unde ma aflu acum nu am sanse ii simt prezenta in fiecare coltisor.
Am refuzat multi barbati doar de dragul lui si nu imi pare rau pentru ca nu mai vreau sa dau sperante false stiu cum este sa fii ranita.Nu stiu ce ar trebui sa fac sau pe ce drum ar trebui sa merg,nu stiu daca viata mai are ceva frumos sa imi ofere, poate ca mi-a oferit deja totul.Nu exista durere mai mare in lumea asta decat sa iubesti
enorm pe cineva dar acel cineva sa nu iti impartaseasca sentimentele.E greu sa trec peste sentimente cu toate ca am incercat si inca lupt cu inima sa o aduc pe un alt drum al vietii.Se spune ca timpul le rezolva pe toate,pe mine insa cred ca ma cam uitat, sau poate inima mea a fost atat de incapatanata incat nu i-a facut fata.
Fie ce o fi...imi voi accepta destinul. Poate intr-o zi adevarul va iesi la iveala sau poate viata a pregatit cu totul altceva pentru mine.Cum spune si cantecul : Come What May...
(Aveti o solutie?)

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook