Cine mă poate ajuta cu nişte poezii şi esee la tema,, profesorul-lumină pe cărarea mea,,

Profesorul nu este, nu trebuie să fie un oarecare, el trebuie să-şi păstreze tinereţea sufletului, să fie capabil a intui sufletul tânăr, să aibă darul de a ghici ce se petrece dincolo de zidul aparent de netrecut al elevului.
Profesorul este dăruire, el descoperă mereu ceva nou - elevul – cu care se confruntă zi de zi, într-o piesă jucată pe viu, fără cortină, fără sufleor, fără aplauze, într-un schimb permanent cu acelaşi public mereu nesatisfăcut - conştiinţa elevului.
Ce se întâmplă cînd însuşi profesorul este foarte tânăr? – este chiar el un elev în şcoala vieţii, dar cum rămâne totuşi cu dorinţa lui de a mai schimba sau adăuga cev? Eşecul poate fi transformat într-un pas îninte?
A fi tînăr nu înseamnă a face greşeli, a fi neştiutor, a fi încăpăţânat. Se spune că timpul le rezolvă pe toate.
Uneori apare o stare de deprimare, de eşec resimţit mai ales în suflet, o stare de resemnare. Atunci când hazardul vieţii îţi aduce în faţă un om care ştie să te asculte, să te înţeleagă şi să te sprijine, prinzi curajul de a înfrunta din nou totul. Nu îţi rămâne decât să te întorci la domeniul tău, la materia pe care o predai, să redescoperi şi să-ţi înfrumuseţezi din nou sufletul.Te întorci la elevi, la ochii lor calzi, când jucăuşi, când ironici, când obraznici, dar inteligenţi - şi îţi sorbi din ei lumina făurind împreună cu ei şi pentru ei alte visuri. Învăţând cu ei!
Viaţa în general este făcută din tot atâtea tăceri câte cuvinte, ceea ce spune capătă un sens deplin prin ceea ce nu spune, şi tocmai aceasta e ceea ce vrea să spună.
Scirsoare deschisa
Să trăiţi să fiţi buni! Să fiţi buni pentru a putea fi fericiţi! cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, fericire nu. Nu, pentru că în primul rând, cei răi nu pot fi iubiţi, şi în al doilea rând. în al doilea rând, de! norocul şi celelalte,, pere mălăieţe’’, care se aseamănă cu ele vin din afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora n-ai nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine înfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea. Şi pregătirea aceasta, e o operă de fiecare clipă, când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie s-o iei de la capăt. De aceea şi vedeţi aşa puţini oameni fericiţi.
A, dacă nu ne-am iubi noi aşa fără de măsură n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţi sau ne-am surprins asupra unei răutăţi ori asupra unei fapte urâte, dacă, în sfârşit ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire ( lesene-i de zis ) am ajunge să alungăm din noi partea aceea de prostie, de răutate şi de necinste murdară în care se lăfăie nobila noastră făptură, uneori.
Se ştie că durerea este un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătura şi din durerile altora. Eu am încredere în voinţa voastră. Rămâne să ştiţi doar ce vreţi. Şi am văzut că aţi început să ştiţi şi asta.
Aşadar, dragii mei, certaţi-vă pe voi înşivă ori de câte ori vă simţiţi egoişti, ori de câte ori vă muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii! Fiţi aspri cu voi înşivă, drepţi cu prietenii şi suflet larg cu cei răi!
Făceţi-vă mici, făceţi-vă neînsemnaţi ori de câte ori deşertăciunea vă îndeamnă să strigaţi: uitaţi-vă la mine!
Dar, mai ales, aş vrea să scriu în sufletul fiecăruia dintre voi aceasta: să nu faci niciodată o faptă a cărei amintire te-ar face să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire mai deplină precum conştiinţa curată.
Păstraţi scrisoarea aceasta! Când veţi fi mai mari o veţi înţelege mai bine!
Fie ca şi atunci s-o citiţi cu sufletul senin de azi!
Un profesor e o lumină
A unui soare calt şi blind
Un inger care protejează
Un dar Dumnezeesc şi sfînt.
Un profesor e ca o carte
Şi aici fila-i aurită
1)Depozetînd doar ginduri bune
Şi-o dragoste nemargimita.
Un suflet care e alături
Mereu chiar dacă eţti departe
O amintire dulce şi plăcută
Trecut, prezent şi viitor in parte.
Un nor pufos pe cer senin
Un trandafir ce infloreste
o pasare ce mereu zimbeste
E profesorul
Un cintec fara melodie
O poezie fara versuri
O floare ce mereu invie
E profesorul
Un riu plin de intelepciune
Ce da din a sa apa fiecarui
Ce te invata fapte bune
E profesorul
O urma in viata fiecarui,
O urma interesanta si placuta
Ce te-a-nvatat doar fapte bune
E profesorul
2)Un nor pufos pe cer senin
Un trandafir ce infloreste
o pasare ce mereu zimbeste
E profesorul
Un cintec fara melodie
O poezie fara versuri
O floare ce mereu invie
E profesorul
Un riu plin de intelepciune
Ce da din a sa apa fiecarui
Ce te invata fapte bune
E profesorul
O urma in viata fiecarui,
O urma interesanta si placuta
Ce te-a-nvatat doar fapte bune
E profesorul
Un zimbet mereu inflorit
Un trandafir neofelit
O ploaie plina de caldura
E profesorul
Mereu te va-ndruma spre bine
De rau mereu te va feri
In orice caz te va iubi
Caci asa e profesorul!
Succes. Funda?