Cine ne da dreptul sa indraznim sa ne ranim aproapele?
Cine este in masura sa distruga divinitatea increderii care ne este daruita de semenii nostri?
De ce ai dreptu la viata daca nu sti sa ti-o traiesti?
De ce ai doar o viata in care se presupune ca trebuie sa inveti daca nu mai ai alta viata in care o sa practici ce ai invatat?
Sti? Nu sti! Pentru ca nu tu ti-ai inventat existenta, suntem pioni ai unui joc, inteles sau nu... dureros dar este tot ce ne-am dori vreodata...
Ne ranim aproapele pentru ca suntem in cautarea unei identificari si nu constientizam asta. Avem momente de impulsivitate si suntem lipsiti de control atunci cand ne pasa. Uitam tot ce inseamna lume si fiinta si ne concentram asupra unui eu interior ce cauta o completare masiva. Suntem permanent ratacitori si vrem strategia perfectului, iar uneori nu diferentiem posibilul de imposibil. Atunci ranim.
Suntem influentabili inca de mici, nu e nimeni pur si inocent, toti avem anumite obiceiuri sau reactii educate, falsificate de cei ce ne-au precedat si transmise in urmatoarea generatie.
Nimeni nu stie sa traiasca viata pentru ca nu exista o regula. Ideea de Carpe Diem sau Hic et Nunc nu exista decat pentru un grup, nu pentru toti. Nu e generalitate sau constanta, e doar variatie si particularitate. Viata ne-o facem dupa ce traim interior, iar asta nu pastreaza nimic dintr-o esenta pura. Fiindca am fost invatati si fortati si nici macar nu ne-am dat seama. Intr-adevar, suntem pioni in ceea ce se cheama un joc, dar pionii sunt pioni pentru alti pioni. Ne controlam reciproc si nu asteptam decat o consolare anosta de care, in final, nici nu avem nevoie.
Viata invata prin practica, asta-i adevarul. E durerea de a sti ca ai o sansa, nu doua, nu trei, una pe care daca o ratezi, trebuie sa te consumi pentru ea si pentru ce ai pierdut.
Răspunde
Dupa toate cele spuse, intervine intrebarea... pentru ce? pentru ce sistemul asta complex a fost creeat?
Tot ce avem, nu putem sti nici macar daca este cat de putin aproape de adevar!
Răspunde Pentru ca suntem singuri. cu miliarde de oameni in jur, suntem singuri, caci avem valente spirituale diferite! Nu cautam implinire si satisfactie, ci fericire, iar uneori suntem dispusi sa facem orice pentru a obtine, iar dorinta arzatoare ne intuneca mintea, ne disloca fiinta si ne transporta intr-un loc amorf, inextricabil si intangibil pe care nici macar nu il credem real. Ne transformam in ceea ce am vrea sa fim, devenim instabili si explodam, ranind, ucigand ganduri, virutit, patimi ascunse si adevaruri interioare.
Admir fiecare cuvintel de-al tau, felul in care se creeaza o logica ilogica...
Imi place foarte mult filozofia si ma pasioneaza ideea de esenta a existentei 
. Pot spune ca m-ai nimerit frumos cu tema.
Oare daca am fi crescuti de criminali am fi considerat fiecare om o tinta, uciderea lui fiind normala? dar de cei crescuti de un om care nu ucide, sa fie considerata o anomalie!? de ce? ...de ce diferente?
Cat despre noi, ma bucur ca purtam discutia asta, mi se pare foarte interesant, nu am mai avut discutii de genul pana acum, nu prea multe, si nu cu cine trebuia, de fapt toate discutiile de genu le-am purtat singur, desi le adresam cuiva, era ca un monolog...
Probabil ca daca am fi crescuti de criminali am avea instinctele tipice, dar ne-am trezi din cand in cand cu mustrari de constiinta puternice. Nu am fi sociopati, chiar daca am creste printre ei. avem ceva unic ce ne diferentiaza de restul si care, fiind ascuns adanc si acoperit de "educatie"
, va stagna mult timp. Si intr-un moment de maxima tensiune se va elibera si va duce la mult-iubita problema : asa sa fie? Diferentele apar pana in acest moment. Aici, atat omul crescut de criminali, cat si cel normal, cu mintea-n cap, sunt egali unul in fata altuia pentru ca au aceeasi filozofie, se intreaba daca actualul e potrivitul. Diferentele sunt date, in acest caz, de ambalaj, nu de esenta! Cel putin nu pana acum. Dupa momentul deja specificat, incepe alta diferentiere, cea spirituala, in urma careia se face ierarhia sau..ierarhiile. Pentru ca unul se va crede mereu deasupra altuia prin sistemul propriu de gandire si organizare, sistem ce, chiar daca e eficient in lumea noastra, isi pierde, in final, orice insemnatate. Atunci, anomalia dispare. pentru putin timp.
Ma gandesc, viata mea o traiesc pentru mine, nu pentru oricine altcineva, si chiar daca as trai-o pentru altcineva, intr-un final ar ajunge sa nu-i mai pese, revin, viata o traiesc pentru mine, e ca si cum totul ar fi inventat pentru mine, fiecare pentru el, mie viata ta nu mi se pare reala, doar a mea pare reala pentru ca. o traiesc, e ca si cum tot ce ma inconjoara a fost creeat pentru mine, sau in acest caz, totul a fost creeat pentru tine.
Ciudat cum putem alege sa credem ca viata a fost creata pentru ce vrem noi.e ca si cum ne-am putea simtii ca suntem regi, regi a caror abilitati trebuiesc testate inainte sa fie folosite, e totul ca un test, sa dovedim cine suntem, dar iar revine intrebarea...pentru ce... si de aici. continuam sa alegem ca lucrurile sunt asa cum credem noi
Suntem limitati, e un adevar general, nu prin abilitati, ci prin viziune. Negam ceea ce nu se conformeaza parerilor noastre si uitam de ideea de a fi maleabili. Crestem in noi mai mult decat in afara noastra, iar asta nu e bine. La un moment dat, negam realul, evidentul, ne izolam in lumea noastra mica si nu mai recunoastem o raza de lumina venita de "afara". Si totul pentru ca noi credem dupa cum simtim, in mare parte. Tu nu-mi auzi cuvintele si nu stii ca sunt aici, vezi niste mesaje. logica iti spune ca cineva scrie, dar simtirea, ca sa repet, nu te lasa sa simti.
Oare de ce majoritatea oamenilor nu pot intelege mesajele de genul discutiei noastre... oare e ceva special? oare e ceva ce numai anumite persoane pot receptiona? pentru uni tot ce am scris noi pana acum ar putea fi doar litere puse una langa alta... fara sens, dar ele totusi inseamna TOTUL, daca cuvintele astea ne fac cineva, am fi nimeni fara ele. Divin!
Tu crezi ca cineva se joaca Sims cu noi?
Putin probabil. Trebuie sa ai predispozitie, oarecum. Daca nu ai o sensibilitate aparte, nu poti sa simti ceva ce multora le scapa. Trebuie sa fii meticulos si sa ai curajul sa pui intrebari, pentru ca dupa sa-ti raspunzi singur. E aparte.
Ti s-a intamplat ca noaptea cand de obicei oamenii se pun in pat sa doarma, tu te pui in pat si cauti raspunsuri la intrebari? Iti gasesti un scop, sa afli raspunsul la o intrebare! Si simti ca te apropii, si gasesti cat mai multe intrebari, si cat mai multe, si tot mai multe, si cand sa afli ca ai ajuns la final ai aflat ca acum esti mai in ceata ca la inceput?
Da, de fapt, mi se intampla foarte des. In astfel de momente imi iau castile si incep sa caut raspunsuri in melodii, stii? Uneori subiectivismul impiedica o gandire logica, motiv pentru care, desi ma regasesc in muzica, sunt capabila sa deduc ceva ce nu-mi apartine si folosesc acel ceva pentru a-mi clarifica gandurile.
Intrebarile pe care eu mi le puneam la inceput, cele care aveau raspunsuri simple dar totusi greu de inteles, mi le clarificam sau le intensificam prin hip hop, dupa care am depasit stadiul sa-mi regasesc raspunsurile in muzica, dar muzica tot ma induce in starea de a-mi pune intrebari, imi creeaza un mediu genial pentru gasirea raspunsurilor (ametirea si mai tare, desi nu e nimeni sa confirme ca raspunsurile mele sunt adevarate, ma simt mai implinit)!
Getting high without drugs 
. Stiu prea bine sentimentul. E ceva deosebit sa gasesti o melodie care sa exprime exact ceea ce simti intr-un anumit moment.
Ordonare:
După relevanţă
RăspundeMultumesc, aici era vorba de cateva intrebari, dar e bine venita si observatia ta!
Ne ranim aproapele pentru ca suntem in cautarea unei identificari si nu constientizam asta. Avem momente de impulsivitate si suntem lipsiti de control atunci cand ne pasa. Uitam tot ce inseamna lume si fiinta si ne concentram asupra unui eu interior ce cauta o completare masiva.
Asa am fost noi creati ..sa ranim, sa iertam, sa traim mai exact!
Iar acum intervine intrebarea....sa traim dar...dar pentru ce sa traim? cu ce scop traim si murim?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
