De ce oamenii au creat unitati de masura pentru ce nu aveau nevoie, de ce sa-si masoare viata si timpul?
De ce nu au acceptat ideea vietii vesnice, si au incercat sa limiteze lucrul acesta inventand Lunile, Zilele si Anii.
De ce orele?
De ce sa ne impunem cat mai avem?
De ce nu atunci cand soarele rasare?
Pentru ca au avut nevoie de etaloane pentru evolutie. Pentru ca omul simte nevoia de a explora si a intelege. De asta pe greci i-a fascinat mereu cosmosul, asa si pe egipteni si mayasi. Intregi culturi au respectat niste norme legate de etaloane, de masuri, de limite tocmai pentru a dezvolta si a evolua. Evolutia a fost posibila datorita intelegerii unor lucruri ce depindeau total de timp. Nu au facut-o ca sa-si masoare viata, ci ca sa inteleaga ca e scurta si trebuie traita. Nu au inventat anii, lunile si zilele, i-au numit in fuctie de fazele lunii. Orele? Ca sa stii, sa simti ceva de care nu poti scapa, o variabila universala. Ne impunem ca sa traim, ca sa nu fim nimeni intr-o sfera de oameni, ci sa fim cineva, acel cineva pentru toti.
Răspunde
Eu nu cred ca au descoperit ceva inventand timpul, ci doar s-au limitat ca sa descopere ceea ce ar fi descoperit daca nu l-ar fi inventat.
Ca si cum ai pretinde ca sti ceva ca sa nu recunosti ca nu sti altceva.
E ciudat cum suntem in masura sa folosim cuvintele asa de complex impreuna cu ce simtim si ce gandim... oare de ce si pentru ce...
Răspunde Nu au inventat timpul, ci l-au observat, au vrut sa-l faca "inteligibil", sa nu mai para supusi unui incontrolabil, sa-l poata calcula afectiv si obiectiv.
"sa nu mai para"! Dar oare ce-au rezolvat? odata cu inventarea timpului au avut impresia ca ei controleaza, iar pe timp s-au bazat toate, asta inseamna ca tot ce ne inconjoara ni se PARE ca este asa!
Suntem mai departe de adevar decat atunci cand timpul nu era cunoscut!
Suntem mai aproape, de fapt, avem cunostinte despre cauza, proces, efect, algoritm ce e vital pentru lumea in care traim. Iar cuvantul proces impune deja existenta variabilei numita timp. Nu concepem a exista independent de timp, dar vrem o marja de eroare, vrem sa stim ca intr-o zi, daca trecem Meridianul, dam ceasul cu o zi inapoi. Vrem sa stim ca daca trecem de un meridian oarecare, am castigat o ora. Si culmea e ca doar stim si atat. Nu mai simtim nimic. Suntem departe de a intelege prin simtire, caci cautam stiintific raspunsuri prea evidente spiritual.
Dar cine e in masura sa spuna daca acest drum al cunoasterii era cel corect de urmat?
E o intrebare foarte buna. Imi plac comentariile tale.
Era singurul. Omul are o tendinta spre absolut, spre ierarhizarea propriilor valori si vede intr-un viitor indepartat o implinire multilaterala, o existenta in virtutea perfectiunii. Cunoasterea e un mod de expansiune spirituala si morala, de degradare a incompetentei si de stavilire a urmelor de nestiutor. Cunoscandu-i pe altii, te cunosti pe tine. Cunoscandu-ti lumea, cunosti ceea ce ai fost, dar si ceea ce vei fi. Prezentul e existent metafizic, impune abstract o unda de existenta momentana risipira atat de brusc, atat de violent incat frecventa cere o completare. Si mai vrei sa cunosti.
Cei ce realizeaza ca totul este doar o parere dezvoltata, asa ca tine, si ca mine citindu-ti cuvintele, desi vedem ca totul pare o iluzie, acceptam asta, nu incercam sa schimbam....nu ma simt ca si cum as vrea sa schimb ceva, mi se pare ca nu as avea cum, simt ca si cum lucrurile ar trebui sa fie asa...
E o chestie de inductie. ar fi deranjant sa dam totul peste cap, putem lucra cu ceea ce avem si e destul sa dezvoltam, sa anticipam si sa dovedim. Ne-am obisnuit ca necunoscutul sa ne fie suficient. Nu am putea trai intr-o lume limitata, in care cunosti pana la un punct, atingand apogeul. Asta ne intriga, faptul ca nu exista un apogeu, deci nu exista un sfarsit. Oricat am gandi, mereu ceva nu se va lega sau va contrasta cu firescul. Atunci e bine sa te intrebi daca lucruri nu ar trebui, totusi, sa stea asa cum sunt.
Sti ce e ciudat? E clar ca e un drum care nu are sfarsit, nefiind cineva care sa ne spuna "STOP! Aici ai ajuns la rezultatul corect, asta era ce cautai! "
Lucrurile* scuze, scriu repede si imi scapa 
E oki! Nu-i un test de gramatica aici, e un test spiritual
Ai cam 1000 de puncte din 10, cu indulgenta!
Multumesc, verifica-ti mesajele, te rog!
Zice ca nu-s membru senior ca sa-ti pot da mesaje! Vai vai! Lasa-mi tu adresa ta de mail si te bag eu acum! 
.
Nu mi-a aparut vreun mesaj nou, baga-ma tu la id-ul : UtilizatorAlTPU@yahoo.com, si de acolo iti dau id-ul pe care stau eu !
Ordonare:
După relevanţă
Poate doar spiritul de organizare al omenirii, poate dintr-o simpla intamplare, poate pentru a putea limita anumite momente, chiar si viata, aceste intrebari ca si multe alte mistere ale lumii, nu isi vor gasi raspuns prea curand, desi, si eu sunt de acord cu aceasta intrebare, si cu ideea vieti fara limita de timp, fara a cunoaaste varsta sau timp ramas...
Răspunde
Dar gandirea oare i-a dus pe drumul cel bun?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
