Am si eu o problema de famile.De cand parinti mei s-au despartit eu imi doresc sa mor.Cum mama mea nu m apoate intelege si ma cearta tot timpul eu imi doresc sa mor cu tatal meu nu am mai vorbit de 3 ani si nu l-am mai vazut ceea ce ma face sa cred ca nu ma mai iubeste nimeni o am doar pe sora si bunica mea in sprijin si mama sta cu noi dar nu ma pot aza pe sfatul ei si nu vreau sa ajung la protectia copilului va rog spuneti-mi ce sa fac? Cum sa nu ma mai gandesc ca mai bine mor decat sa traiesc asta?

Cati ani ai? Bucura-te de ce ai, nu de ce nu ai. Daca nu le-ai avea nici pe sora sau bunica ta? Incearca sa inveti la scoala, sa-ti mai faci prietene, si lasa ca dupa 16 ani partial poti sa lucrezi, sa iti faci viata ta, sa-ti intemeiezi propria familie... Sa vezi ce bine te vei simti daca o sa fii curajoasa si nu te vei lasa prada sentimentelor. Domnul sa se indure de tine, roaga-te sa fie cu tine si sa simti dragostea Lui. Citeste Pslami din Biblie. Daca nu te poti baza pe mama ta, asta e.

As dori sa stiu ce varsta ai daca se poate

Nu merita sa-ti iei viata!
Ataseazate de bunica ta si de sora ta! Ca mama ta sa se schimbe nu stiu daca poti face ceva in afara de ai vorbi...
Multi sunt in situatia ta, dar nu au nici macar o bunica sau o sora pe care se bazeaza!

Buna!

Nu trebuie sa gandesti asa.sunt sigura ca mama ta te iubeste dar e greu si pentru ea ...mai bine incearca sa te apropii de ea. fa-i surprize cand vine de la munca si o sa vezi ca va aprecia foarte mult si veti reusi sa va intelegeti mai bine.Si nu uita ca viata nu are doar momente grele ...are si momente frumoase ...superbe care chiar merita traite

Sa nu te mai gandesti la aceasta dorinta.Gandeste-te ca, ai tineretea in fata si trebuie sa o consumi.Sunt oameni saraci, batrani si bolnavi care nu-si doresc sa moara. Ei isi duc viata asa cum pot si ii multumesc lui Dumnezeu, pentru fiecare zi care trece. Te rog, ia si tu acest exemplu si lupta pana la sfarsit, nu da bir cu fugitii. Daca consideri ca, lupta este prea grea pentru tine, incearca sa vorbesti cu un psiholog, preot ori prieteni pentru ca, eu sunt convinsa ca nu vei fi singur.Viata este un dar care trebuie respectat. Nu toti oamenii sunt fericiti si totusi, ei gasesc putere sa mearga mai departe.

Viata este destul de frumoasa si nu cred ca trebuie sa ii pui capat din cauza parintilor tai incearca sa il cauti pe tatal tau si sa vorbesti cu el poate el isi da seama ca ai nevoie macar de putina afectiune din partea parintilor daca nu te va intelege nici el cel mai bine ar fi sa iti cauti singura caldura sufleteasca si din alta partea de exemplu daca ai vreun prieten bun care sa te inteleaga e perfect imi pare sincer rau ca ti-s-a intamplat asta sincer si eu mias pune aceeasi intrebare daca sa ma omor sau nu dar sincer e mai bine sa-ti traiesti viata linistita.iti doresc numai bine

De ce gandesti asa sunt situatzi in care copii raman orfani si nu doresc sa moara...viatza e frumoasa merita traita...incearca sa nu te gandesti la despartzirea parintzilor tai .......merita sa iti faci un viitor sa iti intemeiezi o familie si sa traiesti fumos alaturi de ea asta cum poate nu ai avut ocazia...:*

Draga mea si eu sunt in situatia ta dar a mea e un pic mai complicata nu merita sa mori pentru parinti si eu stau cu bunici care ei sunt singuru meu sprijin si cu sora mea care e mai mica te rog fi tare nu fa o prostie te sfatuiesc sa mergi la un pshiolog asa cum fac si eu pentru ca poti cadea intr-o depresie

Draga mea, in nici un caz sa nu crezi ca mama nu te iubeste! Este plina de griji si suparata! Uneori si mamele trebuiesc intelese si incurajate! Bunica si sora sunt cu tine, viata e grea, dar frumoasa si TU trebuie sa LUPTI pentru TINE! Merita! Sa visezi si daca VREI, ai sa reusesti tot ce iti propui! Gandeste pozitiv, ia oamenii asa cum sunt, si mergi pe drumul tau! Curaj!

Viata e ca un dar...profita de ea..ai rabdare si vei ajunge sa fii pe cont propiu...pan atunci..incearca sa uiti de asta

Viata e frumoasa oricum.Probabil ca ai varsta in care ai nevoie de afectiunea parintilor.
Mata ta oricum s-ar comporta te iubeste[altfel te-ar da la casa de copii.nu crezi?]
incearca sa o intelegi si pe ea, poate ii este greu.
Si lasa gandurile astea criminale, nu ai de ce sa mori, poati avea multi prieteni, .in viitor poti avea o familie fericita.Si tu o sa fii fericita.
Nu mai fi trista:*

Am vrut sa spun mama ta* scuze

Foarte multi trec prin ceea ce treci tu, si din pacate, e foarte trist. Desi parintii se despart de cele mai multe ori copilul sufera cel mai tare. Depinde cum e mama ta... poate daca i`ai explica ar incerca sa te inteleaga, sa`si dea seama unde a gresit si sa incerce sa remedieze situatia (ceea ce adultii nu fac niciodata din experientele mele de pana acum). Deci, cred ca nu poti decat sa supravietuiesti cu ea, sa o apreciezi pe bunica si sora ta si sa incerci sa-ti faci fiecare zi mai frumoasa alaturi de ele. In plus... poti sa astepti facultatea si sa "evadezi". Sa te gandesti la moarte nu e cel mai bun lucru pe care l`ai putea face... gandeste`te ca ai o viata inainte, o viata dupa ce o sa scapi de ea pe care poti sa ti`o faci cum vrei tu si sa recuperezi toti anii. Succes si ai grija de tine

Va multumesc foarte mult unele sfaturi de aici chiar m-au facut sa plang si sa ma gandesc ca aveti drepatate si ca nu trebuie sa renunt. Va multumesc mult am avut nevoi ede sfaturiile voastre.:*:*:*:*:*

Am 13 ani...si aveti dreptate...nu merita sa mori pentru orice. daca o sa ma tin de scoala si o sa fac cum mi-am propus sa fac teatru... o sa fac tot ce pot ...multumesc...:*:*

Scuza-ma ca te intreb dar esti emo? nu inteleg de ce sa te sinucizi din cauza unei persoane care se poarta asa cu tine.incearca din rasputeri sa ii arati ca este asa cum vrei tu, ca viata e frumoasa, ca iti iubesti tatal. apropiete de sora si bunica ta mai mult si pe "mama" ta las-o a isi dea seama ca greseste enorm.in loc sa te ocroteasca sa iti de-a mai multa atentie dupa cele intamplate ea se poarta asa cu tine. discuta cu prietenii. ei te vor ajuta sa treci peste acest moment.nu are rost sa iti iei zilele pentru o astfel de problema :* pupici muuulti

Esti norocoasa eu locuiesc cu mama si strabunica. Pentru ca tata nu am de la 1 luna, nu l-am vazut decat o singura data, bunicul meu e mort, bunica sta altundeva si n-am vazut-o decat la inmormantarea unei alte rude, nici macar la bunicu na venit... In situatia asta mias dorii sa mor mai mult ca tine Tu ai sprijin... eu ma cert cu mama zilnic:*

Sunt exact in acceasi situati. ce coincidenta! oricum eu am un loc al meu secret in care ma duc si ma gandesc la necazuri si unde prind curaj.cati ani ai? eu am 11.eu nu vreau sa mor. vreau sa am copii si sa imi traiesc viata.viata e un urcus, dar privelistea vazuta de sus e minunata!

Nu mai gandi asa si asculta ceea ce au spus cei de aici ca au dreptate.

Nu cred ca trebuie sa te omori... e prea de tot.tot ce poti face e sa astepti. timpul le rezolva pe toate si cand ai sa ai copii tai sa le daruiesti cea mai frumoasa copilarie(si adolescenta)...pe langa asta trebuie sa nu te mai gandesti la mama ta...incearca sa o consideri pe bunica un fel de mama...eu nu sunt adolescenta. dar incerc sa ma pun in locul tau si mi se pare groaznic.Oricum.mult succes!

Salut.nu stiu cati ani ai ca sa iti pot raspunde cat mai bine.Crede-ma sunt cam in acceasi situatie. M-am nascut fara tata"din flori", mama nu prea era interesata de noi, suntem 4 frati, eu cea mai mare, nu m-a trimis la scoala, nu imi cumpara mai nimic, numa din ce munceam eu cu ziua imi permiteam sa imi iau de la second hand ca sa nu rada altii de mine, am crescut ca si tine, mereu ma gandeam ca nu am nici un rost pe lumea asta, dar am continuat sa traiesc si sa muncesc, mi-am ajutat fratii cu haine, bani, dulciuri cum am putut, pe mine m-au luat bunici si m-au crescut de pe clasa a 5 pentru ca mama nu ma mai lasa sa merg la scoala ca sa stau acasa sa ii grijesc pe fratii mei, dar tot mi-am ajutat fratii pentru ca ei au fost motivul vietii mele. timpul a trecut iar eu m-am casatorit, am o fetita, pentru care ii multumesc lui D-zeu, si ma rog sa traiesc cat de mult sa pot sa imi ajut fetita cat pot de mult asa cum i-am ajutat si pe fratii mei.Acum numai cel mic mai sta cu mama, restul sunt la casa lor... daca ma omoram, caci am avut destule tentatii..., cine ii mai ajuta pe fratii mei sa termine scoala? nimeni...Ramaneau fara scola, vai si amar... Dumnezeu mi-a dat putere sa merg mai departe pentru ca fiecare om are o menire... A TA CARE E? Stai putin si gandeste-te... Ce ar face sora ta fara tine? sau bunica ta? Sunt sigura ca mama ta te iubeste, doar ea te-a facut, nu exista mama care sa nu-si iubeasca copii, dar poate de la certuri, de la necazuri, de la atata suferinta s-a schimbat si ea, e mai rece, mai dura, mai absenta, dar incearca sa o intelegi si tu pe ea ca nu ii e usor nici ei si incearca sa vb cu ea, nu e vina ei, viata te schimba, cum schimba vremea peisajul...