am problema destul de grava, am 16 ani,si m-am saturat de viata pe care o am... tatal meu,incepe sa bea,fiecare zi numai scandal cand cu mine,cand cu mama,ma uraste, numai vorbesc cu el mai bine de o saptamana, mama...mama e capul familiei,ea ma intretine pe mine,pe el,casa,masina,barul(ea este administratoarea unui bar,construit de noi),tata profita de ea si de mine,ne foloseste ca pe niste obiecte,cand are nevoie apeleaza la noi,cand nu, ne lasa balta, acum si mama deja incepe sa o ia pe aratura..are un posibil amant..incepe sa ma foloseasca si ea pe mine,fa de mancare,fa curat,du-te acolo, du-te incoace, stiu sa gatesc mancare ca orice femeie de casa de la 13-14 ani,nu ma laud, dar asa este, stiu sa ii lucrez la bar de la varsta de 11-12 ani, stiu sa-i conduc masina de la 13-14 ani,sunt la liceu si invat destul de bine, ii fac tot ce imi cere, sunt si am fost mereu ascultatoare si cand vreau sa ies si eu la un suc in oras cu prietenul meu(are 23 de ani,si e singurul care ma sustine,imi da putere si ma face fericita, nu demult si-a luat o masina, are un salariu de aproximativ 10-12 milioane lei vechi, si ma iubeste cu adevarat, stiu 100% asta, suntem impreuna mai bine de 1 an)nu ma lasa,vreau sa ies dupa scoala la o plimbare cu colegele,nu ma lasa,vreau ies la un suc cu o prietena nu ma lasa,ma tine enorm de stricta si credeti-ma,numai rezist,ma simt ca un sclav pentru ei, in vacanta de vara, planuiesc..sa plec de acasa,sa ma mut cu prietenul meu undeva,sau la cineva(rude de familii,pentru ca toti din familia lui ma iubesc ca pe propriul lor copil), si de asta ma tem, nu stiu daca fac bine sau nu..va rog dati-mi un sfat, o parere..va rog! Multumesc!

Familia ta sufera, cu siguranta... dar indiferent de problemele parintilor gandeste-te ca ideal este ca aceste probleme sa fie rezolvate si nu agravate...

Gandeste-te ca daca ii vei parasi acum cand lor le este mai greu (celor care de bine de rau te-au nascut si te-au crescut), tu nu te vei simti DELOC fericita si impacata...
Ai toata viata inainte, de ce sa nu te gandesti sa mai investesti o perioada in salvarea familiei care te-a facut sa fii ceea ce esti (e adevarat, cu lucrurile pentru care tu le poti multumi, dar si cu lucrurile pentru care ei ca parinti intr-o zi isi vor cere iertare ca nu le-au putut face... )?

O "salvare a familiei", in sensul reechilibrarii lucrurilor, cel putin separat (a parintilor separat, asta daca legatura lor a luat-o intr-o directie fara intoarcere, dar nu ai de unde sa stii asta...).

Parasirea lor de catre tine, fii sigura ca iti va aduce intr-adevar satisfactia pe care o presupui, dar lor, fii sigura ca le va aduce sentimentul de amara tradare... Tradare pentru ca intre binele facut de ei si raul facut de ei, tu ai considerat ca raul a fost mai mare decat ceea ce au putut face ei ca parinti in intraga lor viata...

Vor resimti asta ca un esec al lor ca parinti si ca oameni, ca o ruptura interna a lor intre ei, fata de familie, a lor fata de tine, a lor fata de ei insisi. Esti persoana care mai tine inca familia, esti punctul de legatura al familiei fara de care apoi nimeni nu va mai considera ca mai are vreo legatura cu aceasta Familie... Esti gata sa fii chiar tu cea care da lovitura de gratie, care considera ca o familie trebuie dizolvata si nu mai are nici o speranta?

Sa stii ca si in viata lor ca tineri a existat o perioada, niste ani de miere in care considerau ca totul este perfect, dar iata ca niste cauze au sapat zeci de ani de zile si au creat efecte.
Tu resimti doar efectele dar nu si cauzele, iar la frumoasa varsta de 16 ani pe care o ai, oricat ti-ai dori, nu poti intui inca daca vremurile mult mai dure cu care se confrunta REZISTENTA UNEI FAMILII astazi vor lasa in zeci de ani efecte mai bune sau mai rele asupra ta decat asupra parintilor tai... (nu stii pentru ca vremurile sunt altele, si pentru ca si ei au avut perioade perfecte ca tineri...).

Este regretabil că tu eşti prinsă la mijloc între neînţelegerile dintre cei doi părinţi.
Este greu şi să-ţi asumi rolul de mediator între ei. Adevărul e că asta îi poate ajuta foarte mult: un mediator. Dar poţi oare să faci asta? Ai disponibilitatea psihică de a te maturiza pe această cale, de te consuma în plus faţă şi de alte probleme pe care le mai ai?

Ideea e că dacă stai degeaba aceste probleme tot vor continua să apară, iar pe de altă parte, ulterior vei regreta că nu ai făcut nimic, sau că nu ai făcut mai mult...

Dar dacă eşti în situaţia de a te simţi cu adevărat nedreptăţită, atunci gândeşte-te că uneori purtăm şi greutăţi şi "sarcini" care nu sunt ale noastre.

Cauzele raportarii lor ca parinti la tine, altfel decat ca niste prieteni ai tai, tin de povara unei obisnuinte a lor gresite (desi, crede-ma ca orice parinte are acele sentimente de iubire, din pacate uneori, blocate de frustrari si probleme personale...), de starea conflictuală din familie, sau este poate o situaţie tensionată de serviciul părinţilor, de relaţiile dintre ei, de alte neîmpliniri sau probleme familiale...

O altă cauză majoră ar putea fi lipsa dialogului, iar în această privinţă atât tu dar şi părinţii tăi (în special mama ta) aveţi nevoie de dialog, de cunoaştere din partea lor a cerinţelor vârstei tale (mereu în schimbare).

Spre surprinderea ta, vei putea descoperi atunci un rol deosebit pe care îl poti avea în detensionarea relaţiei părinţilor tăi, a raportării lor la tine, dar şi un rol în oferirea unui suport necesar poate mamei tale. Toţi avem nevoie…
Rabdare si intelepciune, pentru ca orice "mutare" ii influenteaza pe toti "for ever", nu doar pe tine...

Nici fuga de acasa nu e o solutie. Poti incerca sa vorbesti cu parinti tai despre atitudinea lor, dar doar tu stii cum e cel mai bine.Imi pare rau de situatia ta. Poate iti e util urmatorul articol:

Sunt pregătit să plec de acasă?
„Mi se pare uneori că ceilalţi mă desconsideră deoarece la 19 ani încă stau cu părinţii, ca şi cum n-aş fi adultă decât dacă aş locui singură." (Katie)
„Am aproape 20 de ani şi mă deranjează enorm că nu sunt stăpână pe viaţa mea! Mă gândesc să plec de acasă." (Fiona)
DORINŢA de a fi independent poate apărea cu mult timp înainte de a fi pregătit să pleci de acasă. Acest lucru este absolut normal. Adevărul este că,, Dumnezeu a vrut de la bun început ca tinerii să se maturizeze şi, la un moment dat, să-şi lase tatăl şi mama pentru a-şi întemeia propria familie (Geneza 2:23, 24; Marcu 10:7, 8). Dar cum poţi şti dacă eşti cu adevărat pregătit să pleci de acasă? Iată trei întrebări la care ar fi bine să răspunzi. Prima este . . .
De ce vreau să plec de acasă?
Priveşte următoarea listă. Numerotează în ordinea importanţei motivele pentru care vrei să pleci.
․․․․․ Să scap de problemele de acasă
․․․․․ Să am mai multă libertate
․․․․․ Să câştig respectul prietenilor
․․․․․ Să ajut un prieten care are nevoie de un coleg de cameră
․․․․․ Să fac voluntariat în altă zonă
․․․․․ Să învăţ să mă descurc singur
․․․․․ Să nu fiu o povară din punct de vedere financiar pentru părinţi
․․․․․ Altele ․․․․․
Niciunul dintre motivele enumerate mai sus nu este greşit în sine, dar trebuie să te gândeşti bine de ce vrei, în realitate, să pleci de acasă. De exemplu, dacă vrei doar să scapi de restricţii, te aşteaptă o surpriză neplăcută!
Danielle, care, la 20 de ani, a plecat pentru un timp de acasă, a avut multe de învăţat din această experienţă. Ea mărturiseşte: „Toţi trebuie să ţinem cont de unele restricţii în viaţă. Când locuieşti singur, programul de muncă sau lipsa banilor îţi impune anumite restricţii". Carmen, care s-a mutat într-o altă ţară pentru şase luni, spune: „Mi-a plăcut mult, însă adesea simţeam că n-am deloc timp liber! Trebuia să mă ocup de toate treburile casei: să fac curăţenie, să repar unele lucruri, să am grijă de grădină, să spăl haine, să frec pardoseala şi câte şi mai câte".
Nu te grăbi să iei o decizie doar pentru că insistă alţii (Proverbele 29:20). Chiar dacă ai motive întemeiate să pleci de lângă părinţi, bunele intenţii nu sunt suficiente. Trebuie să cunoşti unele „tehnici de supravieţuire"! Şi aşa ajungem la următoarea întrebare . . .
Sunt pregătit?
A te muta de acasă pentru a trăi pe cont propriu este ca şi cum ai face o drumeţie într-un ţinut necunoscut. Te-ai aventura într-o astfel de călătorie fără să ştii să montezi cortul, să aprinzi focul, să găteşti sau să te orientezi cu ajutorul unei hărţi? Puţin probabil. Cu toate acestea, mulţi tineri se mută fără să ştie cum se întreţine o casă.
Înţeleptul rege Solomon a afirmat că „cel prevăzător ia aminte la paşii lui" (Proverbele 14:15). Pentru a afla dacă eşti pregătit să fii „pe propriile picioare", marchează cu ✔ aptitudinile pe care le ai deja şi cu ✘ cele la care trebuie să mai lucrezi.
□ Administrarea banilor: „N-a trebuit să achit niciodată o factură din banii mei", mărturiseşte Serena, de 19 ani. „Mi-e frică să plec de acasă când mă gândesc că trebuie să-mi administrez singură banii." Cum poţi învăţa să-ţi cheltuieşti banii cu înţelepciune?
Un proverb biblic spune: „Înţeleptul va asculta şi va dobândi şi mai multă învăţătură" (Proverbele 1:5). Aşadar, ar fi bine să-i întrebi pe părinţi câţi bani îi trebuie în medie unei persoane ca să-şi acopere cheltuielile lunare legate de alimente, maşină, transport, chirie sau ratele pentru locuinţă. Apoi roagă-i să te înveţe să-ţi întocmeşti un buget şi să-ţi achiţi facturile.
□ Treburile casnice: Brian, care are 17 ani, recunoaşte că ceea ce-l sperie cel mai mult când se gândeşte să plece de acasă este spălatul hainelor. Cum poţi şti dacă eşti pregătit să-ţi porţi singur de grijă? Aron, un tânăr de 20 de ani, dă următorul sfat: „Încearcă să trăieşti o săptămână ca şi cum ai fi pe cont propriu. Cumpără alimente cu bani câştigaţi de tine şi găteşte-ţi singur. Spală-ţi şi calcă-ţi singur hainele. Fă singur curat în casă. Mergi unde ai nevoie fără să rogi pe cineva să te ia şi să te ducă acolo". Urmând acest sfat, vei realiza două lucruri: 1) îţi vei însuşi deprinderi valoroase şi 2) vei aprecia mai mult eforturile părinţilor.
□ Relaţiile cu alţii: Te înţelegi bine cu părinţii şi cu fraţii tăi? Dacă nu, poate crezi că va fi mai uşor când te vei muta cu un prieten. Gândeşte-te însă la ce spune Eve, în vârstă de 18 ani: „Două prietene de-ale mele s-au mutat împreună. Înainte erau cele mai bune prietene, dar după puţin timp nici nu se mai puteau suporta: una era ordonată, cealaltă exact opusul; una avea preocupări spirituale, cealaltă nu prea. Efectiv nu a mers!".
Care este soluţia? Erin, de 18 ani, spune: „În familie poţi învăţa să fii în relaţii bune cu alte persoane. Aici înveţi să rezolvi problemele care apar şi să laşi de la tine. Am observat că cei care pleacă doar ca să nu mai aibă certuri cu părinţii învaţă să fugă de probleme, nu să le rezolve".
□ Obiceiurile spirituale: Unii pleacă de acasă cu intenţia clară de a scăpa de obiceiurile religioase ale părinţilor. Alţii, deşi sunt hotărâţi să-şi păstreze un bun program de studiere a Bibliei şi de activităţi spirituale, ajung în scurtă vreme să adopte obiceiuri rele. Cum poţi evita ‘să naufragiezi în ce priveşte credinţa’? (1 Timotei 1:19)
Iehova Dumnezeu vrea ca fiecare dintre noi să constate personal că lucrurile în care crede reprezintă adevărul (Romani 12:1, 2). Fă-ţi un bun program în ce priveşte studierea Bibliei şi activităţile spirituale şi ţine-te de el. Notează-ţi-l în calendar şi vezi dacă reuşeşti să-l respecţi timp de o lună fără ca părinţii să te împingă de la spate.
În sfârşit, a treia întrebare la care trebuie să meditezi este . . .
Ce obiectiv am?
Vrei să pleci de acasă ca să scapi de probleme? Sau ca să nu mai fii sub autoritatea părinţilor? Dacă da, înseamnă că te gândeşti mai degrabă la ce laşi în urmă decât la ce îţi stă înainte. Dacă procedezi astfel, este ca şi cum ai conduce o maşină uitându-te numai în oglinda retrovizoare. Dacă te concentrezi la ce se petrece în spate, nu mai vezi ce se întâmplă în faţă. Ce poţi învăţa de aici? Dacă vrei să ai succes, nu te concentra asupra plecării de acasă, ci asupra unui obiectiv valoros.
Unii tineri Martori ai lui Iehova se mută pentru a predica în alte zone din ţara lor sau chiar în alte ţări. Alţii se mută ca să ajute la construirea unor locuri de închinare sau ca să lucreze la o filială a Martorilor lui Iehova. Iar alţii consideră că este bine să trăiască o vreme singuri înainte de a se căsători.
Oricare ar fi obiectivul tău, gândeşte-te bine înainte de a lua o decizie. „Planurile celui harnic îi aduc cu siguranţă folos, dar cel pripit ajunge la lipsă", spune un proverb biblic (Proverbele 21:5). Ascultă sfatul părinţilor (Proverbele 23:22). Roagă-te lui Dumnezeu. Şi, înainte de a lua o decizie, ţine cont de principiile biblice analizate în acest articol.

Simti ca asta-i bine pentru tine? Crezi ca lasandu-ti mama singura cu el te-ar face sa te simti mai bine? Fa-o. Daca nu esti sigura, nu fa ceva nesabuit! Tine minte, niciodata nu te increde prea mult in nimeni, pentru ca si propria-ti umbra te lasa cand e intuneric. Poti scapa de una si sa dai de alta. Scuza-ma, dar asta-i parerea unui om negativist. Fa ce crezi ca-i bine pentru tine si pentru cei care te iubesc si ii iubesti. Multa bafta! c;