Normal ca a 2 varianta, apai ai mei parinti cand se apuca sa ma 'mustre' exact la masa se gasesc.Si cam imi vine acru in gura,si cam alimentez focul cu paie.Dar nu imi pare rau,vrea cearta,o au ce atat? In fond,le-am zis eu lor,daca cresteati un pampalau si un molau, tacea din gura la tot ce ziceati, asa voi ati crescut un barbat bine, care are propria opinie, si si-o expune apai ce pusca mea? mereu ca ei mereu ca ei? Si parinti mai gresesc. xD
Cand am o stare de indiferenta ma joc pe telefon UFC... cand is cat de cat ok atunci tac si ascult.
Pai, ii ascund cureaua si ii dau replica
Acum, serios vorbind, nu prea ma "mustra".
Daca nu e serios sau grav a doua... Daca e, prima.De obicei imi dau seama cand trebuie sa imi închid gura.
Indiferent ca are dreptate sau nu, in cearta, Dumnezeu ne spune sa respectam parintii si sa-i ascultam ( ma refer in lucrurile bune ) Daca nu-ti vei respecta parintii, Dumnezeu nu te va binecuvanta! Dumnezeu nu suporta razvratiti! Daca tu crezi ca "alimentarea scandalului" este solutia te inseli. Aceasta va aduce in inima ta, sentimente fata de ai tai. Sentimente neplacute si cu timpul se pot trasnforma in ura si dispret! Atunci lucrurile vor fi si mai complicate si vei fii mereu suparat, nervos, vei incepe sa simti ura fata de parintii tai. Dumnezeu nu va fi de acord cu ceea ce faci tu. Chiar daca vei spune " si ei cu ce drept te cearta chiar cand ai facut si un bine sau ca asa le vine lor " Dumnezeu iti spune sa le arati respect. Daca cearta este din cauza unei greseli pe care ai facut-o, accept-o! Daca nu accepti atunci nu faci decat sa-ti alimentezi mandria, care duce la cadere!
Teoretic nu e ok sa comentezi. Însă uneori te ajung și nervii și. mai comentezi. contează sa ajungeți la o înțelegere și sa va lămuriți din ce anume a început scandalul