În urma cu 2 ani soțul meu a decedat în accident rutier, eu eram cu el în mașină eu am scăpat dar el nu, nu a murit pe loc, a murit în ambulanta. El până în ultimul moment mă întreba pe mine dacă sunt bine, era un bărbat minunat și mă simt vinovată ca nu am murit cu el în accident deși eram cu el în mașină. Mi-e foarte dor de el, ce pot face? Ce ați face voi deși au trecut 2 ani eu nu mai rezista simt ca ar trebui să mor.Mă simt vinovată față de părinții lui ca el a murit și eu trăiesc, eu am 25 de ani el avea 28 cand a murit el conducea, vă rog ajutați-mă.

Nu te putem ajuta cu nimic, imi pare rău.
Numai tu poti trece peste acest necaz. Cu sustinere din partea celor dragi din jurul tău.

E normal sa te simti asa. Ti-a fost dat sa ai experienta asta ca sa inveti ceva din ea. Ce? Nu stiu. Tine doar de tine sa intelegi. Poate va dura putin, poate va dura mult pana vei reusi sa intelegi si sa inveti din experienta asta ce iti trebuie tie pentru a evolua. Cu siguranta exista un motiv bun pentru care ai supravietuit si ala nu e ca sa mori din vinovatie. Sunt convins ca, fiind un om bun, si-ar dori ca tu sa fii fericita. Cinsteste-i memoria si bucura-te de sansa ce ti-a fost data. Take care!

Acui a fost vina? Soțul tău sau cealalta mașină?

In viata se intampla si se vor intampla o multime de lucruri pe care nu le poti controla. Ceea ce poti controla in schimb, este cum te raportezi la ele. Toate lucrurile pe care le simti pot fi controlate, daca intelegi cum sa-ti controlezi gandurile.

Invata sa meditezi pentru a le controla si a nu-ti lasa creierul sa te duca in orice direcție vrea.

Si intre timp, mergi la un psihoterapeut.

De ce ti-ai facut alt cont ca sa postezi aceeasi intrebare?

Mergi în drumeții montane/cicloturistice și observă natura. Este terapeutic

Îmi pare rău pentru tragedia prin care ai trecut, sincer. Dar nu trebuie să te simți vinovată. Nu ai absolut nicio vină, dar degeaba îți spunem noi, convingerea trebuie să vină din interior. Tu te simți așa fiindcă încă doare, încă ți-e dor de el și e normal să fie așa. Doar tu singură poți trece peste suferință, contează și sprijinul moral al familiei și prietenilor, dar tu ești cea care trebuie să lupte cu durerea. Timpul le alină pe toate. Ești tânără, ai viața toată înainte, atâtea lucruri de făcut, de văzut, de trăit... Pas cu pas, o să depășești momentul, trebuie doar răbdare și încredere în tine.
S-auzim de bine!

Sa simti ca ar trebui sa mori, nu este deloc ok. Ar trebui sa ceri ajutorul cuiva. Unui psihoterapeut. Cu ce ajuta daca mureai si tu? In primul rand gandeste-te la tine, esti sanatoasa, ai supravieuit, ce sa mai vrei? Asa a fost dat sa fie. Nu s-ar fi putut evita. Asta e soarta.

Of, Mirela.
Imi pare rau ca treci prin asa ceva.
Viata nu e dreapta, dar nici tu nu trebuie sa te simti vinovata.
De ce ai face asta? Zici ca ii faceai s*x o*al in timp ce el conducea si accidentul s-ar fi produs din vina ta. Chiar si daca ar fi fost vina ta (indiferent din ce motiv) nu ai vrut asta - sunt sigur. Altfel nu te-ai simti vinovata acum.
Scuze ca-ti vorbesc asa, dar trebuie sa iti vezi de viata ta. Sotul tau cred ca vrea sa fii fericita, daca te-a iubit. Au trecut destul 2 ani.
Nu trebuie sa te simti vinovata fata de nimeni.
Altele isi inseala sotii la greu si n-au nicio mustrare de constiinta.

Este foarte greu, dar daca D zeu a vrut ca tu sa traiesti, trebuie sa traiesti si sa iti vezi de viata. Nu e vina ta, asa a fost sa fie.
Timpul o sa rezolve pe toate. Nu trebuie sa iti doresti asta, trebuie sa incerci sa vezi viata cu alti ochi.