| 7octombrie a întrebat:

Indiferent de situatie, ce parere aveti despre avort?

Răspuns Câştigător
| AliGab a răspuns:

Atata timp cat copilul este viu in pantece nu sunt de acord cu avortul, indiferent de situatie, deoarece avortul reprezinta o crima, uciderea unui trup viu in curs de formare si a unui suflet. Daca fatul insa este declarat decedat in pantece, din pricini necunoscute, naturale sau ca urmare a unor situatii fara voia mamei (exemplu un accident/lovituri care a cauzat decesul pruncului), atunci avortul nu mai reprezinta o crima ci un act absolut necesar pentru sanatatea mamei, avand in vedere ca viata copilului oricum nu mai exista (un fat mort in pantece reprezinta o sursa de infectie pentru mama).

11 răspunsuri:
| dannyel86 a răspuns:

Tocmai formularea ta, "Indiferent de situatie", face diferenta. Uneori e bine, alteori nu. Depinde la ce caz te referi. happy

Ioandelasal
| Ioandelasal a răspuns:

In principiu sunt impotriva avortului, cu unele exceptii, respectiv daca nasterea ar pune in periocol viata mamei, copilul s-ar naste cu grave malformatii fizice sau afectiuni psihice nevindecabile, sarcina ar fi ca urmare a unui viol sau alte situatii asemanatoare.

| SkyPilot a răspuns:

Femeia este stapana pe corpul ei. Ea este singura care are drept de decizie fara a fi agresata.

| Fatamuntilor a răspuns:

Sunt exceptii de la regula.
difetite boli, un viol, incest, mama sub 13 ani.

suntserios
| suntserios a răspuns:

Un copil nedorit va suferi toata viata... ca sa nu mai zic de cei ce sunt abandonati, nascuti doar pentru alocatie si tinuti in conditii mizere samd. Da da stiu, orice copil merita o sansa la viata, dar nu la o viata mizerabila

caramela
| caramela a răspuns:

Bunahappy
Doar in anumite probleme de sanatate il accept...
O seara bunahappy

| Lawliet14 a răspuns:

Daca se poate evita, atunci este crima.

| RAY a răspuns:

Fiecare face ce vrea cu trupul lui mi egal, ca doar nu il cresc sa fiu ipocrit sa spun nu avorta ca il vei creste, vezi fete de 15, 16 ani gravvide fara un leu da uni le da sfaturii mari dar dupa nastere nu iar da un cent, asa e omul

| cristimihailov a răspuns:

Este doar decizia mamei si a nimanui altcuiva.

| T0T a răspuns:

Exact ce a zis Clarck. Este ceva mizerabil să iei cuiva care poate fi perfect sănătos șansa la viață.

| milan9 a răspuns:

Avortul este o dublă crimă: în primul rând, împotriva lui Dumnezeu care a creat acea persoană, şi apoi, împotriva acelui suflet căruia i se încalcă cel mai elementar drept, dreptul la viaţă, dreptul de a vedea lumina zilei;

Asupra femeii şi asupra complicilor săi rămâne un mare păcat de moarte, uciderea, păcat oprit printr-una din cele zece porunci, care interzice orice formă de ucidere:,, Să nu ucizi".
În Noul Testament, în cartea numită Apocalipsa, se face auzit glasul victimelor la adresa vinovaţilor:,, Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ?" (Apoc. 6, 10).

Copilul în stare prenatală are acelaşi statut de fiinţă umană ca orice alt om, diferenţa constând doar în etapele diferite de dezvoltare în care se află cei doi. Acest proces de formare, de devenire începe prin procreere, prin zămislire şi se termină când omul ajunge la maturitate. Care este oare diferenţa (în ceea ce priveşte statutul de fiinţă umană) între copilul nou născut (care nu ştie să se exprime, nu înţelege încă limbajul uman dar este 100%,, persoană umană") şi copilul în stare prenatală care are toate organele interne şi externe definitiv conturate, chiar şi amprentele degetelor, şi are atâta viaţă încât se mişcă îşi întoarce capul, deschide ochii, zâmbeşte, îşi suge degetele, îşi schimbă expresia feţei etc.

Nici un argument nu poate justifica avortul. Tânara poate ajunge într-adevăr într-o situaţie disperată datorată unui rău asumat de la început în deplină cunoştinţă de cauză. Pe de altă parte, o situaţie delicată (conceperea unui copil) nu se poate rezolva printr-o dramă (dublă: drama unui păcat al uciderii dar şi drama psihică a,, mamei"). Poate fi justificată uciderea prin dorinţa tinerei de a salva o aparenţă, de a-şi ascunde păcatul în faţa lumii? Dacă din nesăbuinţă sau cu bună ştiinţă ea s-a aruncat în prăpastia păcatului, neţinând cont de gravitatea şi ruşinea acestui păcat (păstrarea demnităţii prin feciorie nu a reprezentat un obstacol, un impediment pentru săvârşirea păcatului) atunci de ce ar fi o ruşine maternitatea, aducerea pe lume a unei fiinţe umane?

Dacă copilul ar putea complica şi mai mult viaţa mamei, mai ales atunci când este necăsătorită, este bine de ştiut că mama îşi poate,, reface" viaţa dar se poate evita în acelaşi timp şi uciderea fiului sau fiicei sale. În acest sens există instituţii de asistenţă socială care pot oferi un viitor acestor copii, unele chiar sub patronajul Bisericii (ex.: Asociaţia Pro Vita, Valea Plopului - Pr. Nicolae Tănase ).

Incercarea de argumentare a avortului nu este decât o încercare disperată de a găsi o justificare pentru odioasa crimă, de a împăca conştiinţa printr-o,, rezolvare" care se doreste a fi "simplă" (*dar care nici pe departe nu este).
Trebuie ţinut cont de faptul că în ultimul timp situaţia adopţiilor, a asistenţilor maternali care suplinesc rolul familiilor, a instituţiilor de asistenţă socială s-a schimbat foarte mult şi va continua să se schimbe în bine prin standardele Uniunii Europene. Pe de altă parte, cum rămâne atunci cu cei care fac parte din familii dezorganizate şi care sunt lipsiţi nu numai de o minimă educaţie morală, creştină ci de educaţie în general, care sunt lipsiţi de dragostea şi de afecţiunea părinţilor, uneori iresponsabili. Şi aceşti copii ar trebui lichidaţi? Dar cei cu diferite dizabilităţi fizice sau mentale, şi acestora ar trebui să li se interzică dreptul la viaţă? Cine este cel în măsură să hotărască acest lucru dacă Cel Căruia I se datorează viaţa este doar Dumnezeu, Cel care îi cheamă pe oameni cu responsabilitate la dobândirea unei vieţi veşnice? Ce primează oare, bunăstarea materială sau fericirea vieţii spirituale care este bazată pe relaţiile interpersonale şi care se află la dispoziţia fiecăruia (prin alegerile morale)?

Nici un motiv nu poate justifica avortul aşa cum nici un motiv nu poate justifica în general crima. Toţi ucigaşii încearcă să-şi aducă justificări pentru faptele lor, dar, nici o conştiinţă lucidă, nici o gândire sănătoasă nu ar putea accepta aceste motive care încearcă să argumenteze uciderea celuilalt (privarea celuilalt nu doar de un dar de mare preţ ci de tot ceea ce înseamnă viaţa lui pe pământ) pentru susţinerea unui interes, a unei comodităţi sau aparenţe.
Aşa cum odioase sunt marile crime de război ale omenirii făcute în numele unor idealuri deşarte, bolnave, (ex. holocaustul) la fel de monstruoase sunt şi crimele făcute prin avort.

Nimeni nu trebuie sa faca abstracţie de dreptul la viaţă al celorlalţi. Deşi s-a ajuns să se accepte,, legalizarea" avorturilor (o paradoxală,, legalizare" a crimei, făcută de oameni fără suflet şi fără Dumnezeu) acest lucru nu poate să încurajeze pe nimeni spre avort. Chiar dacă în mod paradoxal ar urma şi legalizarea celorlalte crime, acest lucru nu va schimba cu nimic Legea lui Dumnezeu, legile morale şi toată gravitatea vinovăţiei pentru încălcarea lor.,, Iată ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi "(Deuteronom 30, 19). Omul este avertizat în mod subtil că îşi asumă responsabilitatea pentru toate alegerile sale. Viaţa, atât de dorită întotdeauna şi de către toţi, (viaţa ca suport al tuturor manifestărilor umane, dar mai ales viaţa veşnică) este strâns legată de o alegere, aceea a binelui, a respectării binelui propriu dar mai ales al celorlalţi.


Ca şi când greutatea păcatului desfrânării nu ar fi fost de ajuns de mare (păcat de moarte) lui îi urmează uneori un alt păcat de moarte, avortul, uciderea propriului copil, lipsit de apărare şi de şansa de a se bucura de viaţă, de aceeaşi viaţă de care părinţii lui nu se mai pot sătura.

Întrebări similare