Nu mai stiu ce sa fac ce sa cred.Ieri "glumeam" pe tema ca am visat urat si m-am trezit intr-un cosmar. Stiu ca mai am 2 luni de scoala si termin. Vreau sa fac niste cursuri (coafor, machiaj, coafor in special) dar cine imi garanteaza mie ca voi putea munci undeva? In fine ...chestia e ca nu-mi mai suport familia. Tata e genul "eu te-am facut eu te omor" mama ii pune coarne daca ma intelegeti.La modul ca il lasa sa faca ce vrea indiferent de parerea mea.El comanda mai pe scurt si eu ma i-au la cearta cu el,ea tace si tot asa. Cine traieste intr-o familie asa stie despre ce este vorba,despre tot. Sunt multe de spus si nu e prima data cand pun o intrebare de genul (dar a fost pe alt cont,numai conteaza) in scris e mai greu. De exemplu ieri mi-a facut o faza nu pot spune exact pentru ca e aiurea dar in mare el face un lucru urat,dar nu il intereseaza trebuie sa ramana ca el, eu vreau sa "rezolv" acea problema mama nu ma lasa pentru ca stie ca se va certa cu el, apoi de dim fac acelasi lucru (nu e grav sau ceva ) si mama rezolva ea si cand i-am zis sa lase asa ca e acelasi lucru ea tacea pur si simplu.Nu cred ca m-am facut inteleasa dar chestia e ca parerea mea nu conteaza, vrea sa tac in fata lui. Problema grava e ca are oarecum dreptate pentru ca noi pentru el suntem o povara dar daca nu a vrut familie de ce s-a insurat? De ce nu divorteaza? Si nu imi dati raspunsuri gen cauta ajutor la cineva pentru ca n-avem la cine, pur si simplu suntem la mana lui si mor din cauza asta ca nu pot face nimic. Sincer nu stiu ce sa mai zic deja am scris prea mult si nu mai stiu ce sa fac. Bun ar fi un psiholog dar costa si la scoala ....degeaba. Si mama, habar n-am eu nu o mai inteleg spune mereu ca nu are serviciu si ca are mainile legate dar de o viata spune asta, nu credeti ca trebuia sa plece demult? Problema e ca a mai avut un copil si a murit la 1 an si 8 luni pana sa ma nasc eu,dar totusi trebuia sa faca ceva nu? Vad unele mame puternice,fac ceva se lupta dar ea nimic, doar suporta tot ce face el cica de dragul meu dar nu vede ca mie imi face un rau?
Cam atat, cum am zis am scris mult ...ms pentru cine a avut rabdare.

Din cate inteleg, tu esti cea "coltoasa" in familie. In primul rand, nu sunteti o povara pentru el. Intelege ca e destul de greu pentru o persoana, indiferent care e, sa intretina o familie. Daca mama ta a acceptat situatia, a avut motivele ei. Nu ai dreptul sa o critici
pentru ca si tu, candva/poate, vei deveni mama. Wow, sa te duci la un psiholog. Ce sa-ti faca? Sa-ti de-a servici? Sa stai de vorba? Si cand te intorci...aceeasi situatie. Pentru ca esti destul de mare si pentru ca nu-mi place sa scriu mult iti spun ca solutia ideala ar fi sa-ti gasesti de lucru si sa pleci in gazda. Nu rezolva problema ta, o va amana, dar iti va oferi o zona de liniste, pentru ca, poate gresesc, dar nu serviciul e important, cat relatia cu familia ta. Baga-te pe sub pielea tatalui tau. Tu ii cunosti caracterul si stii cum sa procedezi. Castiga-l de partea ta. Nu e imposibil, chiar daca pare. Te poti certa si contrazice si in gluma.
- Sustine-ti punctele de vedere cu argumente solide. Bag-o si pe mama in ecuatie, chiar daca e pe linia de rezerva acum(dupa cum spui tu).
-Pana nu-ti rezolvi relatiile in familie, poti avea nu 1 ci 3 servicii, poti sa stai cu ai tai sau la sute de km distanta
tot nemultumita, dezamagita, trista...
vei fi, pentru ca dupa cum stii si tu
"nu ne alegem parintii". Asa ca in concluzie, sa glumim putin, LA ATAC. Orice minut pierdut e in defavoarea ta. Esti tanara, forte proaspete, energie la maxim ( o alimentezi daca iti iei si un servici). Studiaza "inamicul" (modul cum gandeste) si nu arunca totul in lupta, pentru ca te asteapta un "razboi de pozitii".

Draga mea, eu spun ca ar fi bine sa te apropi de mama ta, incerca sa faci tu primul pas, sa vorbesti cu ea si sa o faci sa inteleaga ca tu nu esti multumita de atitudinea ei, dar nici de atitudinea tatalui tau, incerca sa gasesti calea prin a explica si a nu ridica tonul, sa ii spui ca tie iti pasa de viitorul familiei si mai ales de ea, dar ca ai si tu un cuvant de spus si doresti sa fi ascultata! Doresti atentie dar si intelegere din partea lor! Un divort nu este asa de usor, nu trebuie sa o condamni, poate ea nu are puterea de a incepe o noua viata, daca ea nu are un loc de munca acum nu trebuie sa o judeci, trebuie sa o ajuti chiar si fara sa stie ea, tu stii ce calificari are ea incerca sa ii depui Cv pe net, cauta sa vorbesti cu ea si sa ii dai puterea si increderea in ea, pentru ca ea tr sa fie un exemplu pentru tine! Pe tatal tau incearca sa il iei cu binele, sa te faci auzita in fata lui, dar cel mai mult conteaza limbajul si modul de exprimare, cand iti vine sa urli sau sa ridici tonu nu o face, zambeste si incerca sa iti spui parerea zambind si mereu argumenteazai de ce vrei tu ceva sau de ce crezi tu ca este mai bine asa! Nu iti irosi energia cu gandurile rele, ceea ce gandesti aia se intampla! Nu esti multumita de calificarea pe care o ai sau scoala pe care o termini, atunci mergi iubita si faci alte cursuri te recalifici, cauti ceva care nu costa si care sa iti placa, poate cu ocazia asta vb si cu mama ta si daca ea nu are o varsta foarte inaintata atunci poti sa o indrumi si pe ea intr-un curs ceva ca sa isi poata gasi un job. Eu iti doresc tot binele si daca m-ai inteles ce am vrut sa spun ma bucur! Imi poti da msg si pe privat si daca ai intrebari si pot sa te ajut cu tot dragul! O zi frumoasa

Te inteleg. La mine e ceva in genul, fratele mai mic ( cu 9 ani ) are dreptul la orice, sa zica, sa faca, orice pofta, orice moft. Gata, e ca si rezolvat. Eu cand am bani, nu mai trebuie sa le cer eu, ca de. cand raman fara. asta e "invata sa fi mai chibzuita". si daca nici eu nu sunt). As fi vrut sa aiba un copil care sa faca orice, sa nu ii pese. Eu am grija de cel mic, adica mai raman cu el, ii fac de mancare. cat timp ai mei sunt la munca si fac asta de la 9 ani . Ma rog, ideea ca mamei tale ii e greu sa o i.a de la capat, avand in vedere ca nu mai e atat de tanara sa aiba puterea sa lupte. se conformeaza si atat! oricum, tu mai ai putin si o sa pleci. Timpul trece, si daca visul tau e sa faci coafat, asta fa! o sa reusesti daca muncesti, si ai si pasiune. Cat despre tatal tau parerea mea e sa taci cand zice ceva, sa nu mai pui la sulet, dar tu sa faci tot ce crezi ca e mai bine, pentru ca nu ai 6 ani. Consoleaza.te cu gandul ca nu mai e mult, si o sa ai viata in mainile tale, fara sa decida altcineva pentru tine.
Viata e scurta, unica si frumoasa
Fi pozitiva