| AlexeLup a întrebat:

Salutare Tpu.Am 17 ani jumate iar tovarasul meu despre care o sa va povestesc are 16 ani.Problema este ca el face parte dintr-o familie monoparentala, crescut doar de mama si bunicii lui din cauza ca ea s-a despartit de tatal luil cand era mai mic iar eu traiesc doar cu tatal meu de 8 ani(mama si sora mea fiind plecate in strainatate sa munceasca si pe care le vad de 2 ori pe an). Chestia este ca de 1 an de cand ne cunoastem, ne avem ca 2 frati de sange.Lui ii place sa petreaca cat mai mult timp cu mine si sa facem diverse lucruri,nu ma lasa la greu, se intereseaza de mine mereu iar mie imi place in general distractia deoarece sunt o fire libera, imi place sa petrec mai mult timp cu prietenii decat cu familia si intotdeauna mi sa reprosat ca sunt un golan si ca nu tiu cu casa.Credeti ca problemele noastre familiare si momentele grele prin care trecem amandoi ne-au facut sa fim ca o manusa unul pentru celalalt si sa fim aproape dependenti unul de celalt.In prezenta mamei lui este foarte nervos si isi pierde calmul si rabdarea,in public este mai retras si in general le face rau celorlalti fara sa vrea,cade prada viicilor repede si se lasa manipulat de (lucrurile la moda daca stiti la ce ma refer),dar in prezenta mea este o persoana total opusa,calma si foarte schimbata,daca cineva sare sa ma contrazica sau altceva,el intervine imediat(lucru care se intampla si la mine), nu sufera sa stau departe de el iar daca iese mai devreme de la scoala, ma astepta pana la sfarsitul orelor.Eu sunt mai protector si independent,ma cert in fiecare zi cu tatal meu si mai apoi cu toata familia(asteptand sa plec oriunde in alta parte numai acasa sa nu stau).Am o fire glumeata,care se poate adapta in aproape orice mediu,sunt mai calm,rabdator in acelasi timp foarte autoritar, nu suport sa fiu atacat si incoltit(de aici pornind certurile la mine in familie), am mereu replicile la mine si o atitudine mai defensiva.Ce ma nedumereste pe mine este ca am prieteni cu familii normale dar care nu sunt chiar asa buni cu mine cum este tovarasul asta pe care am ajuns sa il consider o parte din mine. Oare incercarile vietii scot la suprafata anumite calitati? Astept parerile voastre si sfaturi pentru viitor! Multumesc anticipat!

4 răspunsuri:
| InnocentSίn a răspuns:

E o chestie destul de ciudata cum un om se poate comporta intr-um fel cu tine iar cu altcineva total diferit. Dar nu e imposibil! happy Faptul ca se comporta atat de frumos cu tine e clar un gest de afectiune, iti arata ca tine la tine si ii pasa de tine. Tu esti pentru el mai mult decat frate. Eu cred ca el te considera tatal pe care nu l-a avut. happy
Un sfat pentru tine ar fi sa ai grija de prietenia asta pentru ca rar se mai gasesc prieteni adevarati in zilele de azi!winking

| AlexeLup explică (pentru InnocentSίn):

Stiu ca este o situatie ciudata dar nu mi sa mai intamplat niciodata asa ceva.Multumesc pentru sfaturile tale! O seara frumoasa iti doresc!

| Minimalistul a răspuns:

Subscriu la ceea ce a scris InnocentSin.
Oricum, foarte tare ca v-ati gasit unul pe altul. Sa ai mare grija de el, este printre putinii din cei peste 7 miliarde de oameni care se poate considera un prieten adevarat.
Si o mica corectie (fara suparare), este "familiale" in loc de "familiare". Probleme familiale=care se refera la familie/Probleme familiare=cunoscute, obisnuite.
Numai bine!

| AlexeLup explică (pentru Minimalistul):

Se mai intampla, imi cer scuze! Multumesc pentru sfat!