Salutare TPU, initial nu am vrut sa spun asta aici, insa pe zi ce trece il urasc tot mai mult pe tatal meu, sa incepem cu inceputul. Am 16 ani si sunt baiat.
Cand aveam varsta de 3 ani, tatal meu a divortat de mama, ea de atunci mama mea nu a vrut sa mai auda nimic de mine asa ca am ramas cu tata si cu bunicii in partea tatalui. La varsta de 4 ani, tata s-a mutat, atunci a cunoscut o alta femeie, pe parcurs s-au casatorit iar cand eu aveam varsta de 5 ani, ea a ramas gravida cu tata. Ei bine atunci ei nu au vrut sa imi spuna ca o sa am o sora, am aflat singur, am auzit cand bunica mea vorbea la telefon cu tata iar atunci mi-am dat seama, la acea varsta nu prea bagam de seama. Timpul a trecut iar ea s-a nascut, cand avea cateva luni, tata cu "mama" mea vitrega au venit pe la mine (eu locuiesc impreuna cu bunicii mei), cu ei era si sora mea, care avea 4-5 luni cred. Aia a fost prima si ultima data cand am vazut-o pe sora mea, nici in ziua de azi ei nu vor ca noi sa ne cunoastem (nu stiu din ce motive) insa din aceasta cauza am inceput sa il urasc foarte tare pe tata, imi e greu sa ii spun si tata, face foarte mare diferenta intre noi, ea sta cu ei iar eu stau la bunicii mei de la varsta de 4 ani. Noroc ca am pe unchiul si pe unchia mea care tin enorm la mine. Trecand peste, nici de mama nu vreau sa aud, odata ce a plecat, plecata sa fie. Cum am spus si mai sus, tot timpul cand auda cuvantul "taicatu" din partea bunicilor/unchilor ma apuca niste nervi de nu stiu ce sa mai fac, de 1 an, cam asa, le-am spus sa nu mai spuna ca el este tatal meu. Cand mai vine pe la bunicii mei, mai bine plec de acasa decat sa il vad pe el, imi vine sa il omor. Nu stiu din ce cauza, insa am o stare de nervi cand aud ceva despre el sau cand il vad. Nu stiu ce sa fac, bunica mea imi tot spune ca nu e bine sa am ura asta, ca ar trebui sa mai las de la mine insa credeti-ma, nu mai pot lasa de la mine, mi-a ajuns pana la gat, sa vad cum face diferenta intre mine si sora mea, am inceput sa o urasc si pe ea, chiar daca am vazut-o o singura data in viata mea. Sunt o fire mai dura si mai agresiva, si d-asta incerc sa il evit, pentru a nu se creea un conflict si mai mare, nu vreau sa se ajunga la bataie sau mai stiu eu ce. Cand sunt provocat pe moment imi pierd controlul si nu stiu la ce se poate ajunge. Astept raspunsuri cat mai serioase.
Imi pare rau pentru situatia in care te afli, nu esti demn de mila, parerea mea este ca esti demn de respect.Cale de intoarcere, parerea mea este ca nu exista asa ceva atata timp cat esti tratat cu indiferenta de cei care ti-au dat viata.Ai 16 ani, mai asteapta pana la 18 si sfatul meu este sa demonstrezi ca asa numitii tai parinti au pierdut ce aveau ei mai scump.Arata-le ca tu te vei descurca in viata si pe cont propriu.Si inca ceva tu sa nu faci la fel cand iti vei intemeia o familie.Mult noroc, timpul trece si roata se intoarce, cine sufera acum, va fi imun la durere
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
E trist tot ce-ai trait pana acum insa tocmai pentru ca ai fost tratat atat de oribil de proprii parinti sa-ti fie lectie de viata.Nu cred ca merita o a doua sansa si nici ca ar profita de aceasta.Pe sora ta insa nu ai de ce s-o urasti, e doar un copil care n-are nici o vina.Trebuie sa te stapanesti, sa-ti domini furia, sa demonstrezi tuturor acelora care au arunca cu piatra ca esti un baiat responsabil care-si poate construi si singur un viitor.
Răspunde
Auzi, dar te-ai gandit sa te comporti si tu matur si sa intrebi care e faza?
De ce esti dat la o parte?
Eu sincer m-as duce la ei la usa si nu as pleca de acolo fara niste raspunsuri clare si sincere.
Răspunde 
Da...esti furios..inteleg acest lucru si este normal sa simti furie, dar, pe cat poti, daca poti, ia in calcul si varianta iertarii. Daca ii ierti si pe mama si pe tata (pe viitor, nu este posibil dintr-o data, iar faptul ca te ingrijoreaza resentimentele pe care le ai fata de el/ei poate constitui un inceput bun pentru iertare) te vei elibera de toata furia si resentimentele de acum. A ierta nu inseamna a uita si nici a incerca sa te apropii de persoanele de care te simti abandonat (pentru ca de asta esti tu furios, ca te simti abandonat), ci inseamna a accepta lucrurile/persoanele asa cum sunt si asa cum au fost, cu toate lucrurile bune, mai putin bune si rele, fara sa te resemnezi. Totusi, bunicii si unchii ti-au fost aproape, alti copii/adolescenti nu au nicio persoana apropiata care sa ii iubeasca si sa ii asculte. Mai mult, sora ta ii are pe parintii ei, de acord, dar tu ii ai si pe bunici si pe unchi 
. Iti doresc mult succes in viata
P.S: cred ca bunica ta are dreptate, cu precizarea ca daca lasi de la tine este imperios necesar sa lasi cu inima buna, nu cu furie doar pentru a asculta de bunica.
Repet, nu pot sa le mai acord o sansa, tot timpul cand aud ceva de el devin foarte agresiv, odata ce au ales drumu' asta, sa mearga pe el, fara sa ma mai caute pe mine sau mai stiu eu ce.
Repet si eu ce am spus: a ierta inseamna a accepta lucrurile si persoanele asa cum au fost si asa cum sunt, fara a te infuria sau a critica, dar nu inseamna ca trebuie sa te apropii de cei pentru care pe moment ai resentimente sau sa te resemnezi. Sa fii furios este normal avand in vedere faptul ca te simti abandonat. Ideea era, daca vrei cu adevarat sa te eliberezi de acea furie, sa iei in considerare posibilitatea iertarii persoanelor care te-au abandonat, respectiv mama si tatal tau biologic. Pana atunci insa, furia poate sa te ajute sa devii cineva in viata, sa faci cariera, sa te descurci, mai pe scurt te poate ambitiona, dar niciodata nu-ti va aduce in suflet linistea de care ai nevoie. Iertarea nu se face de pe o zi pe alta, nu se impune si nu se face fortat. Daca vrei ierti, daca nu nu; insa iertarea celor ce ti-au gresit, nu stiu cat le va fi de folos celor care ti-au gresit, insa stiu cu siguranta ca iti va fi tie de folos, te va linisti, te va reinvia. Fii constient de faptul ca tie iti faci un bine daca ierti si de faptul ca si tu la randu-ti poti gresi, poate nu asa de grav, dar fiecare este supus greselilor, si atunci ce ti-ar placea: sa fii judecat sau sa fii iertat? Raspunde-ti tie insuti, nu mie. Daca vrei sa fii furios in continuare, atunci fii, este strict alegerea fiecaruia cum si ce vrea sa faca, la fel si cu tine: poti alege sa fii furios in continuare sau sa ierti.
Pe de alta parte, un lucru care te poate ajuta este sa alegi un moment in care sa lupti in a iti pastra calmul si sa ii spui tatalui tau ca esti furios pe el, adica exact ce ai scris aici, insa este imperios necesar sa fii extrem de calm cand si daca alegi sa ii spui acest lucru. Faptul ca ii spui ce te deranjeaza, te poate elibera de furia pe care o simti acum, intr-o mai mica sau mai mare masura. Am avut si eu o astfel de persoana pe care eram furioasa si am ales sa ii spun ce m-a deranjat la el: stii ce s-a intamplat? A reactionat extrem de bine: si-a cerut iertare si mi-a spus si el ce l-a deranjat la mine, iar resentimentele dintre noi au disparut. Nu am ramas cei mai buni prieteni, dar nici nu l-am mai urat iar resentimentele pentru el nu mi-au mai macinat sufletul.
Inca o data repet si imi cer scuze daca te infurie acest lucru, dar: tu singur alegi ce vrei sa faci: lasi furia sa te macine in continuare sau iei macar cu gandul in considerare partea cu iertarea. Succes in alegerile si deciziile luate
Buna!
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
Da-l dracului pe asa zisul tata. E un gunoi. La fel si cea care te-a nascut. Nu trebuie sa ii demonstrezi nimic acestui individ. Nici ca esti mai bun decat el, nici ca il urasti, nimic. Formele astea de viata care isi abandoneaza copiii sunt suboameni. Nu merita o a doua sansa. Fiecare sa primeasca de la viata ceea ce merita. Tu, incearca sa te detasezi de toata povestea asta si de el. Tu trebuie sa fii tare, sa iti vezi de viata ta, sa inveti si sa iti gasesti un serviciu bun. Si sa nu repeti greselile lor.
Faptul ca esti o fire agresiva e de inteles, dar trebuie sa te educi singur si sa incerci sa iti controlezi nervii. Agresivitatea face doar rau. Indiferent prin ce ai trecut si prin ce treci, trebuie sa incerci sa ramai un om bun.
Sunt de acord cu cei care au scris inaintea mea, sora ta nu are nicio vina. Nu ai de ce sa o urasti. Dar nici nu trebuie sa o iubesti. Poate va veni momentul cand vei avea ocazia sa o cunosti mai bine si atunci iti vei putea face o parere despre ea, daca e un om bun sau nu.
Simti nevoia sa discuti mai pe larg? am trait o viata mai dificila, poate te pot ajuta, ma gasesti pe mess davidaogaru
După părerea mea, nu ar trebui să o urăşti pe sora ta, ea nu are nicio vină.
Cât despre taicătău da, nu a procedat corect. Mai sunt şi părinţi deăştia dar, totodată, este şi un motiv pentru a te face tare în viaţă. Mă refer să nu faci greşelile pe care le-a făcut tatăl tău ci dinpotrivă, să-i arăţi că poţi mai mult ca el.
Sper că te-am ajutat.
Succes în viaţă
Pai,tu unul nu ar trebui sa-ti urasti sora,ea nu are nici-o vina ca s-a nascut, incearca sa-i dai o sansa tatalui tau,incearca sa tii legatura cu el cat mai stransa, da-le o a doua sansa,dar,daca el nu te baga in seama,numai fa nimic, lasa-l in pace, arata-i ca tu nu te pui la mintea celorlalti si poti sa-ti croiesti si singur viitorul, sunt sigura ca atunci cand vor vedea de ce esti tu capabil, se vor "intoarce in genunchi la tine"
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
