Va rog sa ma ajutati cu un sfat.Sunt cu un baiat de ceva vreme,la inceput a fost totul foarte frumos, am zis ca mi-am gasit perechea.Ne-am decis sa facem un bebe, sunt insarcinata in 20 de saptamani si o sa avem o fetita, ceea ce ne bucura foarte mult.Insa,de ceva vreme nu ne mai intelegem.Parintii lui locuiesc la 300 si ceva de km fata de mine, de noi.Noi stam in chirie acum.El are un mare defect:fotbalul.In fiecare weekend,el ma lasa pentru fotbal si pleaca unde sunt parintii lui, acolo e inscris la o echipa.Incerc sa inteleg cum ma poate lasa pentru fotbal si sa plece asa? Fiind si insarcinata? Poate sa fie pentru un barbat asa important un meci? Si nu e doar asta.Are 29 de ani si inca e foarte atasat de parintii lui,ii prefera pe ei, nu pe mine.Eu ma consum foarte mult din aceste cauze,plang aproape in fiecare zi,chiar daca stiu ca nu imi face bine in perioada asta.Ce sa fac? Eu as vrea intr-un fel sa ma despart de el,ii am pe parintii si pe fratii mei langa mine, nu o sa imi fie foarte greu sa imi cresc fetita fara el.Chiar nu mai rezist,un sfat sa imi dati va rog, poate e cineva intr-o situatie asemanatoare.Va multumesc din suflet!

Cum de n-ai observat astea inainte de a fi in x saptamani?

Cât poate să țină și pasiunea asta pentru folbal? Poate inca un an-doi. Iar cu parintii, o fi fost el mai mămos când era mic și încă îl trage dorul de ai lui. Dar nici asta nu poate să mai dureze mult. Până la urmă tot cu tine se va simți bine. Eu zic că dacă nu e infidel, să aibă relații extra, nu ai avea un motiv serios să te desparți. Iarna sper că nu merge la meci. Mai tolerează-i și tu puțin capriciile; fiecare avem mofturile sau hobby-urile noastre.

Lasă-l pe băiat în pace pentru că este necesară o activitate fizică și o întâlnire cu părinții lui. Este foarte bine pentru el și pentru acei oameni că este atașat de ei. Ești egoistă.

Multe femei se lasa amagite de gandul ca barbatii se vor schimba dupa casatorie, in viata de concubinaj sau cand apar copii.
Nu-ti spun doar sa pui piciorul in prag si sa-i faci cunoscut acest defect de caracter care nu poate fi tolerat, ci iti spun ca mai inainte de acest lucru sa iti pui genunchiul jos si sa ceri ajutor si sfat de la Dumnezeu. Cere-I Lui sa intervina in relatia voastra. Vezi mai intai unde este greseala ta, vezi unde nu stai bine cu Dumnezeu si indreapta greseala. Dumnezeu nu poate veni unde nu este chemat si unde nu se traieste dupa vointa Lui, dupa Legea Lui.
Trebuie sa vezi si unde este greseala ta fata de acest baiat, caci in general ambii sunt de vina atunci cand apar probleme, si nu numai unul. Iti spun ca sunt multi barbati care de-abia asteapta sa plece de acasa, si nu sa stea acasa langa femeie si copil din pricina femeii. Esti si tu una din aceste femei? Aceasta trebuie sa te intrebi tu.

Daca ai o problema cu el, discuta cu el. Nu face ceva de genul "Am o problema cu el, nu vreau sa o discut si decid sa il parasesc si sa cresc copilul singura". In perioada sarcinii esti un pic mai emotionala, toate mamele sunt. Nu lasa niste posibile probleme hormonale sa distruga viata unui copil inca dinainte sa isi inceapa viata. Discuta calm cu el.
Din punctul meu de vedere, ceea ce face el nu este chiar atat de grav. Are si el un hobby si vrea o zi pe saptamana sa isi petreaca timpul cu prietenii si cu familia. Nu este o crima ca isi vede familia o data pe saptamana si ca isi permite sa faca ceva ce ii place. Nu te insala, nu are vicii, nu te ignora constant, nu iese mereu cu prietenii. Faptul ca isi viziteaza familia o zi pe saptamana nu inseamna ca ii prefera pe ei in locul tau.
In timpul in care este plecat, fa si tu ceva pentru tine. Incearca sa iti descoperi pasiuni noi, sa citesti ceva, sa descoperi retete noi, fa-ti masti faciale, rasfata-te, fa-ti o baie parfumata, cheama niste prietene la tine etc. Fa si tu ceva ce iti place si aloca-ti niste timp pentru tine.
Daca nu vrei, sugereaza-i sa te ia si pe tine cu prietenii lui la fotbal sau la parintii lui. Asa il poti sustine la fotbal sau poti petrece niste timp cu familia lui.

Esti culmea, daca ar fi fost un barbat betiv sau batausi intelegeam ca ai motive sa te plangi dar el saracul vrea si el sa isi mai vada parintii si sa aiba parte si de hobyul sau, tu in loc sa apreciezi ca el a facut efortul sa se mute cu tine la 300 km fata de parintii lui cand ei il vor sa stea cu ei mai faci si mofturi,ce vrei draga sa stea cu tine bot in bot fiecare secunda a vietii lui,sa il manevrezi ca pe un catelus, are si el nevoie de putina libertate ca nu e sclav, daca nu vrei sa mergi cu el la socrii, fa-ti programul tau independent de al lui si iesi si tu cu prietenele eventual sau mergi la parintii tai, eu am 42 ani si stau la o distanta de 15 km de ai mei si daca nu vorbesc cel putin o data pe zi la tel cu ei si nu ii vad macar o data pe saptamana simt ca mor de dorul lor,vreau sa ma bucur de ei cat mai sunt in viata,probabil si el la fel, eu il inteleg si il aprob, tu esti cea care vrea sa controlezi fiecare minut al lui si pentru ce, nici macar nu ai nascut sa zici ca ai nevoie de ajutor, lasa capriciile si vino-ti in fire sau creste-ti singura copilul daca nu ii poti accepta si lui placerile

Greu de zis!
Nu stiai de la inceput pasiunea lui pentru fotbal si faptul ca este mamos? Stai de vorba cu el deschis, explica-i bine situatia si pe intelesul lui.

Daca pentru tine asta e o problema... nu stii fata draga ce te asteapta in viata asta. si o sa iti fie greu daca de pe acum te sacaie un simplu hobby...lasa-i putina libertate daca doar in weekend pleaca, ca o sa aiba destule responsabilitati pe urma.

Buna! Eu cred ca barbatul e cam imatur, atata tot. Nu mai pune totul la suflet fiindca iti poti face rau tie, dar si micutei. Incearca sa vorbesti cu el despre asta si, mai apoi, daca ai o relatie ok cu parintii lui si cu ei (mai mult cu mama caci, teoretic, ar trebui sa te inteleaga ca doar e femeie) si asa poate il vei aduca cat de cat pe linia de plutire...

Trebuie sa-l faci sa inteleaga ca la 29 de ani nu mai este un copil, trebuie sa se rupa de parinti si sa se aseze la casa lui, mai ales ca o sa aiba si un copil, trebuie sa se maturizeze. Sa se gandeasca la femeia de langa el e mult mai important decat meciul lui, fiindca cu ea isi intemeiaza o familie, nu cu mingea de fotbal. Daca esti atat de sigura ca poti continua pe drumul tau in viata si fara el, ar trebui in primul rand sa vorbiti si sa ii spui ce ai de gand, poate acum nu realizeaza ca tu ai nevoie de el in aceste momente, si el se crede implinit, pe plan sentimental, cariera, si restul. vorbeste cu el si spune-i ce ai de gand. Nu stiu daca te-am ajutat, dar mi-am spus parerea. Ai grija de tine si de fetita.

Discuta cu el,nu renunta atat de usor. Totusi urmeaza sa se nasca un bebelus,care poate trai doar cu mama,dar clar are nevoie si de un tata,de preferat sa fie tatal lui natural. Vorbiti calm si spune-i fiecare aspect ce te deranjeaza. Incearca sa vorbesti si cu parintii lui,poate te-ar putea ajuta. Daca nu ajungeti la un compromis,abia atunci ia in calcul o despartire. Inca ceva,poate iei totul mult prea personal. Fotbalul o fi o pasiune de a lui, nu-l limita. Incearca sa mergi si tu cu el, chiar daca doar sa-l privesti. Sau mergi si tu cu el la parintii lui, daca este de acord. Te pup, sanatate!

Nu trebuie sa te consumi tot ce trebuie sa faci e sa il intelegi si sa comunici cu el. Sa ii spui ce te deranjeaza. In situatia ta sunt si numai ca eu am 5 sapt de sarcina si iubitul meu este foarte pasionat de fotbal. Ne-am certat si noi din cauza asta. Dar cu ti-am zis trebuie sa existe comunicare intre voi si totul o sa fie bine