| Sakura13574 a întrebat:

In curand o sa dau teza la romana si am cateva nelamuriri si sper sa ma poata ajuta cineva:
-ce este metafora?(am gasit definitia, dar tot nu ma pricep sa o identific intr-un text)
-ce sunt personajele colective?
-cum imi dau seama de ritmul unei poezii sau al unui vers? Adica, stiu ca exista ritmul trohaic si iambic, cu prima/a doua silaba accentuata. Si cum fac? Iau fiecare cuvant in parte si vad care silaba e accentuata si asa aflu ce ritm e?
-stiu ca hiatul face referire la doua vocale alaturate in silabe diferite. De ex.:raul(ra-ul). Dar daca am...,, se-n convoaie"(con-voa-ie)? Este tot hiat?

Răspuns Câştigător
| alserban25 a răspuns:

----Metafora Metafora (din greacă: metapherin) este o figură de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese. Procesul de realizare a metaforei constă în "punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri, ființe, persoane) prin numele lor, pe baza unei analogii. Daca vrei mai simplu, metafora este o alaturare de 2 termeni- unul cu sens denotativ, adica real si celalalt cu sens conotativ, adica figurat. Practic, metafora este un epitet mai puternic, cu tenta de exagerare
--------Personajul colectiv se refera la un grup. Este evidentiat prin substantiv colectiv Exemplu - Grupul de turisti s-a dus la piata. Intr-un text narativ, poate aparea descriera grupului, adica a personajului colectiv.

-------- Canti poezia. Gaseste o linie melodica si cauta vocalele accentuate din fiecare cuvant.

------ Nu. Haide sa uitam de cratima si sa ne imaginam cuvantulul sencovoaie (Pana la urma hiatul se refera la fonetica, deci sa nu tii cont de cratima.
Atunci despartirea este sen-con-voa-ie. Dace vrei ai hiatul ai (din penultimul si ultimul) si diftong - oa si ie.

Alte intrebari?

1 răspuns:
| corolav a răspuns:

În scriere ( sau vorbire), cînd e vorba de „hiat", el face referire NUMAI la vocale.La cele alăturate care se pronunță în silabe diferite.
Ca în exemplul dat de tine : - voa-ie.
Sau „pa-ia-ță", „e-co-no-mi-e", „bă-ieți", „no-ian".
Nu e hiat cînd zicem „ieri", „mie - re", „cea-tă"
Personaje colective: popor, mulțime, public ( o sumă de spectatori) și altele.
Metaforă: o comparație subînțeleasă, prin substituirea cuvîntului obiect de comparație cu cuvîntul imagine.
Lună = cornul de aur; regina nopții;
Lac = oglinda Cornului de aur ( dublă metaforă).
Rîu = se tîra ca un șarpe de argint.
Ceahlăul = un uriaș cu frunte-n soare ( v Coșbuc).
Africa = Marea Neagră.
Deșert = Marea Galbenă.
Lan = Marea Galbenă.
Rai = Pămîntul făgăduinței.
Meserie = Brățară de aur.
Cocoș = Ceasul din bătătură.
Nea = Blană naturală de hermină pusă pe o scoarță.
Nil = Oglinda piramidelor.
Oac = Ton de apă dulce prins pe înserat.
Actor = Omul cu o mie de fețe;
Piesă de teatru = Jocul vieții și al morții;
Greier = tristul trubadur al zilelor de toamnă.
Donici = cuib de-nțelepciune ( v. Eminescu).
Plug = balaurul cu șapte capete oploșit în împărăția țarinei ( v. omonimia: țarină ( împărăteasă a Rusiei) - țarină ( ogor).