Ok, m-am gândit să vorbim despre următoarea chestie. Mă refer în principal la muzica rock, fiindcă doar în sfera asta se întâlnesc chestii de genul. Frate, ce-i cu toate clasificările astea gen, X e o trupă de poseri, Y e o trupă de muzică adevărată?
Să fac și o precizare pentru început. Nu, nu m-a făcut nimeni poser în ultima vreme și cauza acestei întrebări nu este faptul că sunt frustrat. Că oricum mă doare în prepuț de oricine mă face poser. Și îmi pasă atât de puțin, încât chiar nu consider că merită să pierd din timpul meu ca să încep o discuție filosofică din cauza asta. Deci, singurul motiv pentru care postez este ca să ne exprimăm opinia.
Bun, dar să revenim la subiect.
Pe zi ce trece văd în viața reală, dar și în mediul virtual, din ce în ce mai mulți oameni cu un mod de gândire pe care eu l-aș cataloga fixist. Această problematică se învârte în jurul a două expresii cheie: "muzica adevărată" și "lălăiala pentru poseri". Cum putem cataloga un artist rock ca făcând parte dintr-o categorie sau din cealaltă? Ce criterii folosim? Oare chiar putem să facem o asemenea etichetare în masă, atunci când vorbim de o groază de subgenuri, fiecare cu elementele lui specifice? Cred că toți care veți citi asta puteți observa că, ei bine, unii oameni, chiar și din comunitatea TPU, pur și simplu POT să facă această etichetare. Pe baza a ce își dezvoltă ei opiniile?
În discuția asta putem aduce termenul "complexitate". Deci, am putea spune că reprezintă un criteriu. Un artist cu melodii foarte complexe, atât din punct de vedere instrumental, cât și al versurilor, este considerat un artist bun. Un artist cu melodii nu chiar atât de complexe este catalogat "poser".
Bun, de acord, totul bine și frumos.
Dar ce e de făcut atunci când aducem în discuție problema subgenurilor? De la pop-rock până la technical black metal, totul înseamnă rock. Atât compozitorii, cât și ascultătorii își aleg genurile preferate după criterii precum personalitatea lor, din care derivă modalitățile de exprimare a sentimentelor. E o întreagă înlănțuire de fenomene.
Așadar, dacă oricine de pe planeta asta își propune să compună muzică, dacă personalitatea lui îl conduce spre o modalitate aparte de exprimare a sentimentelor, și această modalitate împreună cu alți factori dau naștere unor melodii pop-rock, el va fi etichetat poser. Dacă acel cineva dezvoltă alte modalități și dă naștere unor melodii death metal, muzica lui va fi apreciată din cauza complexității, catalogată muzică adevărată.
Nu vi se pare că e ceva putred la mijloc?
Conform afirmațiilor de până acum, bazate pe reacția în mod general a majorității la niște situații ipotetice, dacă eu, de exemplu, sunt un om mai liniștit de felul meu, trec printr-o perioadă oarecum mai dificilă a vieții și simt nevoia să transmit ceva prin muzică, voi compune o melodie pop-rock și asta mă va face poser. Dacă am un altfel de temperament, dacă am trăit multe tragedii la viața mea, dacă ura și frustrările mi-au ajuns până în gât, voi compune o melodie death metal și asta mă va face artist adevărat. (Vezi să nu. De unde până unde?)
Am luat cele două exemple din extremități total opuse pentru a putea marca într-un mod mai evident fenomenul.
Acum, mulți dintre voi se vor gândi la conceptul de artist comercial. O să considerăm asta un caz aparte și nu o să îl aducem în discuție. De ce? Fiindcă există artiști comerciali atât în rock-ul alternativ, cât și în black metal.
Eu unul recitesc ce am scris până acum și trag o concluzie. În felul ăsta, nimeni nu poate afirma că un artist X e poser și un artist Y nu este. Mi se pare o tâmpenie totală. Tâmpenie adoptată și transformată într-o adevărată lege de viață de către mulți de pe-aici.
Se mai vorbește despre talent. Câteva elemente care sunt incluse în această noțiune, de talent, sunt urechea muzicală și capacitatea de a compune. Prin urmare, orice compoziție în care se folosesc instrumente reale necesită talent. Talent este dacă rezultatul e o melodie din 3 acorduri, talent este și dacă rezultatul e o melodie cu 10 solo-uri. Talent exprimat în forme diferite.
Nu, nu vorbesc ca și cum ce cred eu e literă de lege pentru toată lumea, dar merg pe principiile logice.
Să mai luăm un exemplu ipotetic. Să spunem că o persoană W are ca gen preferat. thrash metal-ul. El ascultă o melodie alternativ. Nu îl atrage cu nimic, prin urmare spune că "este un r.a.h.a.t, nu e muzica buna". Păi stai așa, pentru W nu e muzică bună, dar poate Z se regăsește în ea. Asta îl face pe Z un ratat? Pentru ca să evite aberațiile, W ar fi trebuit să fi spus "nu mi se pare ca e muzica buna" Asta ar fi încadrat afirmația strict la categoria opiniilor și nimic nu ar fi fost aberant. Fiecare are dreptul la o opinie. Însă de unde începe ceea ce eu numesc aberație? Din momentul în care începi să bagi altora pe gât opinia ta.
Pot să mă mai lungesc 5000 de rânduri cu povesti de genul, dar să surprind esențialul. Oare muzica bună nu este ceva relativ? Oare chiar poate cineva să afirme "Uite, dom'le, muzica asta este cea mai buna"? Nu, nu poate. Nimeni nu poate afirma asta. Toate afirmațiile de genul se încadrează la categoria "Opinii deformate", fiindcă cei care spun asta uită să adauge "mi se pare ca".
FOARTE IMPORTANT!
Concepția mea despre chestiunea asta se bazează pe anumite standarde ale bunului simț. Veți spune că, în mod logic, și acestea sunt relative. Eu vă spun doar atât. Muzica spune ceva despre un om. NU TOTUL, dar ceva. Acel ceva ne ajută să punem niște praguri ale bunului simț valabile pentru toți. Să luăm ca exemplu manelele. Dacă ne luăm după IQ-ul majorității care preferă acest gen, rezultatele ne pot convinge să facem abstracție totală de manele.(fără exceptiile de rigoare, vorbim la modul general)
CONCLUZIE
În opinia mea, muzica bună este ceva relativ. Ceea ce înseamnă că ea chiar se bazează în mod considerabil pe gusturi, personalitate și temperament. În opinia mea, nimeni nu poate să spună ce e muzică bună. Muzica nu se bazează doar pe un instrumental cât mai complex, ci pe transmiterea de emoții în general. Prin diferite mijloace. Eu consider că aceste mijloace sunt prea diversificate pentru ca să poată fi împărțite în "lalaieli" si "muzica buna".
Exprimați-vă părerea despre concepția de muzică bună.
Ordonare:
După relevanţă
Apropo,bre,daca melodia asta ti se pare exponent de talent si nu un motiv numai bun sa disectionezi jugulara fiecarui membru al unui boy-band ce a depasit de mult limita suportabilului, cu drujba, eu zic ca e de rau : http://www.youtube.com/watch?v=XRuDQ6aYeD0
RăspundeDar cu ce te încurcă, man? Dacă astfel de chestii n-ar exista, s-ar cere inventate. A dat Dobrescu o dumă tare, într-un freestyle: "Muzica mea nu-i ca pla, că nu ți-o bag pe gât!" În momentul în care niște melodii/artiști se bucură de o promovare agresivă, atât din partea mediei cât și din partea fanilor, se înțelege că devii refractar, dar până atunci? Fără intenția de-a părea sfătos, dar dacă-ți epuizezi toată energia pentru a urî ceva, n-o să-ți mai rămână forța pentru altceva.
Răspunde 
În ultimul timp încep să vă găsesesc retardaţi pe toţi ăştia care vă etichetaţi aiurea, ba rocker, ba nu mai ştiu eu ce câcat. Deşi cam 90% din ce ascult e vreun subgen al rock-ului, nu mă opreşte nimic să ascult şi altceva pe lângă. Pentru cine nu şi-a dat seama încă, poseri mi se par ăştia care se dau mari rockeri şi susţin că nu ascultă o melodie dacă nu-i rock.
Hai că dacă nu puneai tu întrebarea, nu stăteam s-o citesc pe toată.
Ştiu că ai problema asta nu multă vreme, despre cei care ascultă genuri mai dure de metal şi spun despre alternative sau pop-rock că-s lălăieli.
În unele chestii m-am regăsit şi eu.
Şi nu, nu-s genul ăla care ascultă doar deathbrutalcorpsevagina-gore. Dacă te uiţi în playlist-ul meu de aici, o să vezi că am melodii de la ABBA până la Marduk.
Îmi place absolut orice melodie pentru care a fost nevoie de o cantitate considerabilă de muncă până la finalizarea ei.
Nu tot ce-i metal greu şi foarte greu este şi muzică bună. O mare parte din death, black, brutal, grind...etc sunt nişte mizerii care sună toate la fel. La fel de prost.
Uite după ce cataloghez eu o melodie bună, de o lălăială nasoală (şi aici este doar PROPRIUL meu criteriu, deci n-am chef să vină altcineva şi să-mi spună că el nu se uită la asta atunci când etichetează o melodie).
Am să iau câte două melodii pentru fiecare, sa zicem extremă.
Pentru că nu poţi compara Death metal cu pop-rock. Death metal-ul îl compari tot cu un gen mai agresiv, iar pop-rock-ul tot cu ceva mai liniştit. Asta ca să fie comparaţie cinstită.
Mai întâi, cum fac diferenţa dintre două melodii, să zicem...deloc dure.
Ce consider eu muzică bună:
http://www.youtube.com/watch?v=t15l2rE_RYw
Versuri bune, ritm original, instrumentele îşi fac bine treaba, nu-i deloc repetitivă.
Ce consider eu lălăială oribilă:
http://www.youtube.com/watch?v=RYOW5uoyKl0
sau
http://www.youtube.com/watch?v=_XzA0FEEyF8
Şi da, ştiu că asculţi Skillet, dar eu îi consider o labă. În comparaţie cu The outlaws. De ce îi consider o labă? Păi, au versuri mediocre, despre stări nasoale de spirit sau chestii de genul, care-s întâlnite în greţos de multe melodii. Instrumentalul, care pentru mine contează cel mai mult, este varză. 2-3 acorduri repetitive de chitară pe care şi unui începător i-ar lua maxim 30 de minute să le înveţe. Niciun instrument nu-i scos în evidenţă, instrumentalul este doar un fundal zgomotos pe care solistul lălăie (la propriu) nişte versuri. N-are ritm. N-are pic de originalitate. Sunt doar melodii monotone.
Michael Jackson cânta pop, dar ştia cum s-o facă.
Acum să trecem şi la partea mai dură.
Ce consider eu muzică bună:
http://www.youtube.com/watch?v=mz2irxsZKH0
Dacă asculţi până la 2:32, ceea ce-ţi şi recomand, o să vezi că ce face ăla nu se numeşte cântat la chitară, se cheamă orgasm pentru urechile mele. Ca şi la prima serie de melodii, instrumentele îsi fac bine treaba, sunt scoase în evidenţă, solou-ri compleze de chitară, ritm original.
Acum uite ceva ce eu consider labă:
http://www.youtube.com/watch?v=QZUl2dNQyAo
sau
http://www.youtube.com/watch?v=RxBelXU2h4o
Melodii sau trupe care se vor a fi dure, însă de fapt sunt nişte păpuşei care habar nu au ce să facă cu instrumentele. Dacă chitaristul de la Kalmah, care ziceai că au intrat toţi demonii în el (în sensul bun) când a început solo-ul ăla, chitariştii de la trupele ălstea au doar niste riff-uri extrem de simple, monotone şi nemelodioase pe care doar le cântă repede. Dspre voce, nu cred că ar trebui să mai comentez nimic. Este doar un growl penibil şi deloc bine potrivit cu negativul (nu se potriveşte cu absolut nimic), care cel mult reuşeşte să zgârie timpanul.
Acum înţelegi ce căcat am mâncat eu mai sus? Dacă ar fi să trag o concluzie, aş putea spune că nu toate trupele mai liniştite cântă prost, la fel cum nici toate trupele dure nu cântă bine.
Totul depinde de trupă, şi nu de genul abordat.
Dar, da, mulţi spun despre trupele de alternativ şi pop-rock că-s lălăieli. Inclusiv eu. Să spun şi de ce. E din cauza vârstei. Majritatea trupelor de alternativ sau pop-rock, satisfac ascultătorii până la maxim 16 ani. Şi aici mă refer mai mult la versuri. Sunt mai multe şanse ca cineva sub 16 ani să se regăsească în versurile lor (majoritatea despre iubire, lumea rea care nu-i înţelege, despărţire, neputinţă, singur împotriva tuturor...etc). Cei trecuţi deja de 20 de ani, probabil nu mai dau doi bani pe chestiile de genul şi de asta li se par niste versuri penibile şi puerile.
Dar ţi-am spus, pentru mine, cel mai mult contează instrumentalul, şi 2-3 acorduri de chitara, nişte tobe monotone şi un bass care-i acolo doar să iasă la număr, nu mă atrage deloc.
Iar pentru cei care vad lucrurile din punctul meu de vedere, este şi normal să li se pară că o trupă de thrash (şi trash-ul are destule bube) să fie mai bună decât una de alternativ, din motivele pe care le-am explicat mai sus.
În primul rând, trebuie să-ți mulțumesc pentru melodia aia, They Will Return.
În altă ordine de idei, sunt întru totul de acord cu tot ce ai zis. Am remarcat în special o idee.
Citez: "Totul depinde de trupă, şi nu de genul abordat." Chestia asta ar trebui să le intre în cap multora.
Nu știu cât te-ai regăsit în ce am zis eu, dar oricum, precizarea mea e referitoare la cei care au impresia că sunt buricul pământului și n-au auzit de exprimarea opiniei. Dacă ei cred că ceva e bun, înseamnă că e un adevăr universal. Să nu fiu înțeles greșit. Nu am zis, nu zic și nici nu voi spune că aceia care sunt de părere că, de exemplu, thrash metal-ul e mai bun decât alternativul trebuie arși pe rug sau ceva de genul. Ar fi o tâmpenie totală să spun asta. Nu e nicio aluzie aici, am vrut doar să mă fac înțeles.
Uhm...Stone Sour,SOAD si Shinedown,sa numesc doar cateva au piese ce depsasesc grav de tot in complexitate multe bucati din trash metal sau groove metal,de exemplu. Uite,de exemplu Slayer e o trupa buna,mai ales dpdv instrumental,dar care da rau cu bata in balta in unele melodii,mai ales pe Reign in Blood. Unde,cand vorbim de trash sau alt gen agresiv in conceptia multora,se termina arta si unde incepe dorinta penibila de a fi cat mai agresiv,dorinta ce se termina,destul de des, cu un esec?
Alternativul creste exponential in valoare cu prezenta, cat mai bine conturata a doua elemente : voce puternica, lirica superioara, care sa nu se centreze pe elementele prezentate de tine.Cel putin asa cred eu.De aia trupe de genul The Script sau Maroon 5 (la astia primul album a fost bunicel) sunt la un solist cu un voce non-homosexuala distanta de a deveni acceptabile, overall.
http://www.youtube.com/watch?v=rgFQ6WmxdMs (Hai, ca stiu ca-ti place Skynyrd si cover-ul bate originalul)
îţi dai seama că Skynryd fiind una din trupele mele preferate, nu o să-ţi dau niciodată dreptate la partea cu coverul 
. La chestii de genul sunt extrem de subiectiv, deşi probabil n-am întotdeauna dreptate.
Acum, depinde ce înţelegi tu prin lirică superioară. Dar sper că nu te referi la chestiile alea pline de "metafore", care luate la purificat nu prea au niciun înţeles, dar sună bine, aşa, puse pe o linie melodică iar mulţi au impresia că şi înseamnă ceva.
Cu toate astea, ştii că niciodată nu prea am pus accentul de bază pe versuri, fiind mereu interesat de instrumental, mai cu seamă de chitară. Deci, poate să fie o trupă cu cele mai şmechere şi superioare versuri, dacă acestea sunt cântate pe un singur acord de Am, sunt cele mai multe şanse să nu fiu interesat deloc de melodie.
La partea cu agresivitatea, îţi dau dreptate. Sunt o mulţime de trupe pe care tocmai încercarea asta de a fi cât mai agresive, le face să le scadă din valoare şi să se ducă uşor uşor spre penibil.
Oricum ar fi, produsul finit contează cel mai mult. Ca o trupă să fie bună, contează doar ce ştiu să facă când se urcă pe scenă, genul abordat, aspectul trupei, cât timp le-a luat să facă o melodie, orientarea sexuală a membrilor...sunt detalii ce n-ar trebui să conteze; şi aici sigur o să-mi dai dreptate că şi tu eşti fan Queen.
Probabil lumea imparte muzica in aceste 2 genuri(lalaieli si muzica buna) pentru a creea niste bariere intre ce ii place si ce nu,poate sa fie o lalaiala si de black metal,nu neaparat pop rock sau alternativ.
In fine,sunt in mare parte de acord cu tine,nici mie nu imi plac lalaielile,nu pentru ca nu am o parte sensibila sau mai stiu eu,doar pentru ca nu imi plac cum suna lalaielile,dar nu imi aduc aminte sa fi criticat pe cineva(fara sa imi fi cerut parerea), in legatura cu muzica pe care o asculta, mi se pare si mie o prostie sa te iei de muzica cuiva doar pentru ca tie nu iti place(aici excludem manele si tot ce intra in categoria asta, pentru ca genul ala de "muzica", nu poate fi numit muzica).
Muzica ofera un anumit grad de complexitate, in functie de genul/subgenul respectiv.Nu poti spune ca o formatie care mimeaza 2-3 acorduri pe melodie poate fi complexa.Consider de asemenea ca Power Metal-ul este foarte complex,la fel si Symphonic/Opera Metal,Melodic Metal,Thrash Metal,etc...
Mentalitatea umana poate percepe muzica in functie de voce sau instrumental ca fiind "frumoasa", si nu este nevoie de opinia altora.
Da, muzica este o parte din om, odata ce i-a descoperit gustul, si poate avea un grad de influentabilitate in functie de "trairile" tale cu muzica respectiva.
Unii prefera impartialitatea.Ce prostie.Nu poti asculta manele si metal in acelasi timp,dupa cum am auzit la multe personalitati care mai de care "pricepute" in arta muzicala.
Muzica o concep ca fiind ceva sublim,cosmic,si numai tu poti decide ce fel de muzica ti se potriveste, in functie de personalitate, temperament, dupa cum spui si tu, muzica "buna" este relativa.
"Muzica este arta cu materialul cel mai imaterial." -Platon.
Eu de obicei numesc poseri pe-astia care,pe langa o trupa sau doua de rock,asculta si prostii de-astea gen Lala band,JB si Inna si o ard ca niste mari rockeri.Mi se pare de prost gust.
Oricum,am impresia ca tu faci referire aici la trupe gen Coldplay,BvB sau Paramore(de obicei astea-s numite "lalaieli").
Acum un an si eu catalogam trupele gen "de poseri", spre rusinea mea, insa acum pur si simplu ma gandesc la faptul ca... poate pur si simplu nu inteleg stilul acela, iar din moment ce nu-l inteleg, nu comentez.
Aici pe TPU se face simtit doar efectul de turma si ipocrizia.A zis unul la un moment dat, ca sa citez, ca "tot ce se termina in -core e de ca.cat". Stii ce a urmat apoi? Alti 10 care sa spuna acelasi lucru.E incredibil de amuzant.
Parerea mea despre conceptia de muzica buna...presupun ca se subintelege din ce-am scris mai sus.
Eu am fost ăla care a spus că tot ce se termină-n -core e de căcat, şi din punctul meu de vedere chiar aşa şi este. Vrei să mă apuc să spun şi de ce?
As dori in primul rand punctul de vedere al pustilor care au spus acelasi lucru.Cat despre reply, ai punctat chiar bine.E punctul TAU de vedere.
Nu prea pari unul pentru care "tot ce se termina-n -core" inseamna post-hardcore, metalcore, crunkcore si deathcore, de unde trag concluzia ca doar avem preferinte diferite.Cheers.
Nu-i vorba de preferinţe. Eu pur şi simplu, ştiu să-mi argumentez gusturile.
Dacă mă întrrebi de ce metalcore-ul e de căcat, ştiu să-ţi spun. Dacă mă întrebi de ce ascult un gen de muzică, ştiu să-ţi explic.
Nu-mi pasă de alţii care se iau după "ăia mai mari" ca să nu fie considerati poseri. De fapt, habar nu am ce înseamnă poser, când eram eu mai mic, era doar termenul de pokemon.
Pai unii cred ca le stiu ei pe toate.Ce le place lor, trebuie sa le placa tuturor, ca altfel sunt prosti sau retardati si nu stiu ce-i aia muzica buna.Am vazut si eu specimene d-astea increzute si fitoase de parca ei ar fi miezul din fanta, dar n-ai cu cine...mai bine ii lasi in lumea lor.
Sunt de parere ca fiecare are gusturile lui, cum ai zis si tu.De exemplu pe mine nu ma incalzeste cu nimic daca ascult o melodie death-metal, in schimb melodiile de dragoste imi transmit niste emotii.
P.S.: Il cunosc pe W, nu asculta rock!
Ți-am citit eseul cu plăcere.
Acum hai să o luăm pe rând.
Ce atâtea clasificări? Păi, domne, ei sunt rockeri experimentați, ce să mai? Au experiență în a asculta, și totuși nu au deloc. Nu sunt deschiși, fac fițe și se rezumă la un singur gen. Uneori mai fac comparație cu o manea, că transmite același mesaj. Da, dar contează și maniera în care e transmis mesajul! Contează cât de multe amintiri îți trezește melodia, cum te influențează!
Cât despre spiritul de turmă, mulți se iau după cineva pe care îl consideră lider și îi adoptă ideile, le lasă pe ale lor doar ca să intre în grațiile cuiva sau pentru că le consideră corecte grație statutului câștigat de persoana respectivă. Un fel de lingușeală.
Puțini recunosc, o melodie trebuie să și sune bine, să te atragă, versurile pot fi un text argumentativ de BAC dacă nu te atrag, tot degeaba. Uneori mă plictisesc anumite balade.
Relativitatea asta are limite. De manele și house ce spui, care incită la pornografie și comportamente depravate? Nici instrumental au, nici versuri nici... nimic. Dar da, e vorba despre rock, care e un gen mai special.
Punk's not dead, it just deserves to die when it becomes another stale cartoon
http://www.youtube.com/watch?v=s9wo5uqHAHc
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
