De ce confund de multe ori iubirea parinteasca cu oprimarea copilului de a face ce isi doreste in viata? Crezi ca iubirea parinteasca e lipsita de multe ori de intelegere si libertate, sau iubirea parinteasca e un lucru, intelegerea e un alt lucru si libertatea e un alt lucru? Ce intelegi tu prin iubire parinteasca?

Iubirea parinteasca e educabila.
Depinde de normele societatii in care traiesc parintii (intoleranta, dominanta, formala sau invers).
Depinde de normele personale invatate.
Depinde de preocuparea de a schimba la sine insusi ceeace e de schimbat. De exemplu merge mai bine la al doilea copil, daca ca parinte nu ai capul patrat. Si mai multa experienta si rabdare poti avea ca bunic (depinde si acolo, ce are bunicul in cap).
Depinde de oamenii intelepti din jurul nostru p care ii citim, ascultam.
Iubirea e un flux necesar dar amorf. Este nevoie de alte adaosuri care sa creeze structura si directia in comportamentul si telurile urmarite cu copilul - intotdeauna, in interesul lui. De exemplu, inteligenta, empatie si, la fel de mult, acceptarea adevarului ca trebuie sa existe de la inceput un respect clar al parintelui fata de copil.
Copilul e un individ, nu o papusa. jucarie, obiect de materializare a dorintelor parintilor, animal de companie. Mindria de copilul tau, la fel ca si "dragostea" pot face si mult rau daca nu trec si prin alte resorturi. Daca de exemplu te-ai ales cu un copil care e in anumite privinte independente de vointa lui, mai putin capabil decat altii, ce faci cu mindria? Il abandonezi pentru ca "te-a facut de ris"? Conteaza mai mult ca te face de ris sau nu? In rest, nimic?

PS. Îmi place categoria, "Parenting".

Unii parinti sunt prea protectivi. Iubirea parinteasca nu inseamna sa iti bati copilul ca sa se invete minte sau sa-i interzici sa faca multe lucruri. Asa nu se ajunge nicaieri. Eu o sa-mi las copilul sa invete din greseli.