Am o întrebare de ceva timp, la care nu am reușit să-mi răspund satisfăcător. Să nu se înțeleagă greșit - nu încerc să influențez pe nimeni, respect convingerile fiecăruia - este doar o curiozitate.
Dacă oricând te-ai pocăi, Dumnezeu, în caz dacă există, oricum te-ar ierta imediat și în mod absolut, pentru că se admite faptul că Isus a plătit deja pentru păcatele tale, atunci de ce să nu-ți trăiești viața liber, fără frică, așa cum îți spune propriul tău bun simț și conștiința, iar spre sfârșitul vieții, dacă simți nevoie, dacă există o chemare, să nu te pocăiești/mântuiești (și, eventual, să adopți o religie)? De ce atâta grabă și presiune, parcă am fi la maraton? Ce importanță are dacă te pocăiești acum sau peste o lună, un an, zece?
În afară de faptul că nu se știe când poți să mori, există și alte motive (pentru voi)?
Rog seriozitate! Și fără ironizări și bătaie de joc. Chiar vreau să aflu logica după care se ghidează fiecare dintre voi.
Mulțumesc anticipat.

Nu stiu ce sa zic la atatea comentarii si opinii...Eu cred un lucru (nefiind foarte citita in ale religiilor si fara sa dau cautari pe google).In momentul in care a fost scrisa Biblia oamenii probabil ca trebuiau scuturati, speriati, tinuti in frau cumva de frica unei pedepse-moartea, nemantuirea.Si cred ca biserica a gasit aceasta modalitate de a stapani oamenii. Uite si acum prin triburile neocupate de stiinta, cand vad un avion, dau cu capul in tarana de frica "divinitatii" inaripate.Asta cred ca s-a dorit a se crede - daca nu ma asculti, poc la cap! Constrangere.

Ha ha. Ai spus-o prea bine, draga mea...
Perfect de acord!

Pai cum sa-ti permiti sa ai liber arbitru? Ia de-aici chinul vesnic daca nu m-asculti!

Pai...eu inteleg prin cuvantul ''POCAIT'' ca trebuie te lasi de pacatele tale pentru a-l urma de Dumnezeu. De ce sa nu te pocaiesti chiar in clipa asta pentru a-l urma pe D-zeu si sa ai o viata fericita alaturi de el? A te pocai nu inseamna ca nu trebuie sa iti traiesti viata ci sa nu mai faci pacate.

Și cum rămâne cu cei care nu cred în el sau cred parțial, având încă multe îndoieli. Sunt multe cazuri. Iar presiunile sunt mari.
Dacă s-ar pocăi (împinși de grabă), nu ar fi niște ipocriți?

...
La modul general vorbind, să renunți la plăcerile vieții și la libertate pentru că ți se promite nemurirea într-o carte scrisă de oameni, nu ți se pare...prea mult?

Mda...ai dreptate si eu mi-am pus aceasta intrebare dar inca nu mi-am dat un raspuns, dar asta e, eu cred ca D-zeu exista si gata.

Îți respect credința...și lipsa nevoii de a o impune și celorlalți.
Mulțumesc că ți-ai exprimat părerea, Serhioo.
O seară frumoasă.

Întrebai de concluzie.
Concluzia (de la bun început) e ceva gen:
http://i.imgur.com/pFPrQ4u.png
http://i.imgur.com/f7xo1Ht.png