Am o intrebare pentru atei. Voi atunci cand ati devenit atei, adica atunci cand ati avut primele ganduri ca religia nu va reprezinta / nu este corecta cum v-ati simtit? Ati simtit un fel de frica sau retinere? Eu am fost invatat de mic sa cred in Dumnezeu dar nu consider ca e corect din mai multe motive, ma indoiesc de existenta lui, dar totusi am un fel de teama.
Ordonare:
După relevanţă
Eu am fost ateu mulți ani, cam de la 10 ani, până pe la 34 de ani!
Astăzi nu mai sunt ateu, am ideile mele religioase proprii.
Ati simtit un fel de frica sau retinere? = de ce?
RăspundeM-am referit la faptul ca ati fost obisnuiti sa traiti intr-un anumit mod, sa va rugati, sa mergeti la biserica, etc, iar dupa ce ati inceput sa aveti o alta perspectiva ati simtit o teama de schimbare, o retinere "ca poate nu e bine ceea ce fac".
Răspunde
Nu cred ca e vorba ca trebuie sau esti obligat sa mergi biserica. Este vorba ca fiecare simte ceva. Eu sant crestin dupa evanghelie (evanghelist), nu am fost obligat sa ma duc la biserica.
Biserica in sine a fost inventata pentru a avea acea comunitate religioasa unde sa se stranga. Astazi biserica este un SRL.
Toate dovezile asupra zeului crestin cat si alt zeu imi arata ca zeul este o fiinta extraterestra.
Asta nu spun ca nu exista o fiinta superioara divina in univers
Intrebare pentru tine; Daca Dumenezeu ar veni pe Pamant si ar spune ca este un extraterestru, te ai mai inchina la el?
Extraterestru inseamna sa nu fie de pe pamant. Daca te referi la "omuletii verzi" nu, nu m-as inchina la el. Eu am fost crescut intr-o familie care m-a obligat sa merg la biserica de mic si in timp ajunsesem sa cred ca este ceva normal.
Nu am fost obisnuit, nu a fost o schimbare aşa bruscă, adică ştiu că prin clasa a 3(sau a 4a)a(acu am terminat liceul,deci a trecut ceva timp)m-a întrebat profa de religie dacă sunt ortodox şi am răspuns sunt, dar nu văd nici un motiv să cred, atunci am aflat ce înseamnă să fi ateu, nu a fost nimic diferit, niciodată nu cred că am crezut 
))
Nu m-aş numi atee. Nu exclud posibilitatea existenţei unei energii/forţe superioare. Însă poveştile biblice nu m-au impresionat niciodată. De mică eram conştientă că e un fel de joacă de-a Moş Crăciun. Iar de Moş Crăciun nu are de ce să-mi fie frică.
Daca nu excluzi inseamna ca esti agnostica
Prefer să nu mă etichetez. Însă da, mă regăsesc cel mai bine în agnosticism.
Dupa tine acel creator /forta superioara cum a aparut din nimic? superior suntem si noi fata de cei din trecut ma refer tehnologic am putea fi catalogati zeii pentru ei
N-am vreo filosofie aparte. Nu e ceva ce nu mă lasă să dorm noaptea. Pur şi simplu admit faptul că nu pot şti tot şi până şi imposibilul poate fi posibil (însă sunt sceptică în legătură cu imposibilul biblic sau în general, religios).
Ateismul nu-i o filozofie, logic din nimic putea aparea un zeu?
Am spus eu ceva de zei? Zeii sunt creaţia oamenilor, nimic mai mult.
Pai esti atee, asta inseamna ateismul =negarea existentei zeiilor atatea tot nu altceva
Depinde cum o înţelege fiecare. Poate fi chiar acea energie care a provocat Big Bang-ul.
Dar repet: nu spun că există, însă nu elimit totalmente posibilitatea existenţei ei.
Şi te rog mult, Ray, ştiu că te stradui demult, dar nu încerca să mă etichetezi. Eu sunt eu şi atât.
"Ati simtit un fel de frica sau retinere?"
Da. Odata ce esti crescut sa crezi fara firmitura de dovada e foarte greu sa cauti. Ti-e frica ca o sa fii pedepsit de Dzeu, sau o sa se supere parintii pe tine. Been there done that 
Normal ca am simtit frica, deoarece asta-i scopul religiei, sa nu te lase sa scapi de ea. Daca incerci sa scapi de ea, automat te intrebi daca o sa ajungi in iad, daca o sa-l superi pe doamne doamne...Dar din ce in ce mai multi oameni scapa de doctrinele astea, ceea ce este un lucru bun.
Tie nu ti-a fost teama ca mos craciun nu isi mai face cadouri ca i negi existenta? sau a zeitei dragostei gandeste la ea crezi ca vei mai iubi daca i negi existenta, ai iubit vreodata?
nu ma tem de amici imaginari uite daca exista vreun zeu eu il provoc sa ma trasneasca acum daca exista
Pai acesta este inceputul oricarui ateu cred eu. Crescand de mici cu toata gramada de povesti biblice si clisee religioasa care ne sunt bagate pe gat psihicul uman este oarecum afectat.
Cand auzi de mic, intr-una :crede, crede, crede, daca nu pedeapsa pedeapsa, pedeapsa, este evident ca iti va fi frica cand incepi sa ai indoieli.
Daca ai o teama crancena atunci sfatul meu este sa crezi in Dumnezeu insa fara a "ajunge " la el prin intermediari(preoti, biserica). Daca te vei simti aiurea cand ai indoieli atunci ori te documentezi ca indoielile sa devina certitudini ori arunci indoielile si reincepi sa crezi in ceva.
TOate cele bune!
Dacă Dumnezeu va disparea, s-ar putea să simţi puţină teamă din obişnuiţă o teamă care va dispărea. Dacă Dumnezeu l-a creat pe om, atunci înseamnă că omul nu are nici o individualitate proprie, nu poate pretinde nici o demnitate, nici o libertate.A doua varianta mai plauzibila ca prima, ca omul la creat pe Dumnezeu. Dumnezeu a fost efortul omului primitiv de a conferi existenţei o personalitate.Nu am simtit nici o teama, nu am nevoie de nici un Dumnezeu si de religii care sa-mi spuna ce ii bine sa fac.Eu vreau sa-mi traiesc viata daca gresesc is pregatit sa platesc, daca fac bine nu vreau recompensa unei divinitatii o fac pentru ca asta ii natura mea umana si pentru mine, nu pentru divinitatii inventate.Nu vreau sa ma inchin si sa ma rog lui Dumnezeu. Vreau sa traiesc dupa propriile reguli si cum ma indruma constiinta, nu cum vor unii.Am visat cum lumea era condusă de niște oameni fără scrupule, care se imbrăcau în straie aurite și predicau moralitatea în timp ce violau copiii ce se aflau în grija lor.Numai bine!
Ți-ai răspuns singur la întrebare.
Ai fost învățat de altcineva. Mai degrabă ți s-a spălat creierul.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
