"Cand am frant cele cinci paini la cei cinci mii de barbati cate cosuri cu faramituri ati ridicat?-Douasprezece, I-au raspuns ei
Si cand ma frant cele sapte paini la cei patru mii de barbati cate cosuri cu faramituri ati ridicat? _sapte, I-au zis ei?
Si El le-a zis: tot nu intelegeti?"
la ce se referea? ce vrea sa zica prin asta?
Ordonare:
După relevanţă
Isus a facut un miracol si lor tot le era greu sa creada ca el provine de la Dumnezeu.
Răspunde
De fapt El este Dumnezeu, nu provine de la Dumnezeu!
Răspunde Coloseni1:15-17,Ioan3:16,Matei3:16,17,Ioan14:28,Filipeni2:5-7,1corinteni15:24-28
Te rog nu-mi da versete ca sa caut eu.
In Scriptura se spune destul de clar ca Iisus Hristos este Dumnezeu. Apar unele neintelegeri din cauza ca Hristos si-a asumat rolul de Mantuitor si s-a smerit in raport cu lumea, dar si in raport cu Tatal, dar tot Dumnezeu a ramas.
Daca esti preocupat sa intelegi acest subiect vei vedea ca Isus e fiul si nu e egal cu Tatal. In isaia9:6,7arata clar ca Isus e numit un dumnezeu puternic in schimb despre Dumnezeu in geneza 17:1 arata ca Tatal e Dumnezeu Atotputernic.Deci nu pot fi egali
Hristos este în Sfânta Scriptură singurul numit în sens propriu şi distinct FIU AL LUI DUMNEZEU!
Este o diferenţă ca de la cer la pământ între DUMNEZEU FIUL pe de parte, existent din veşnicie şi CREATOR al tuturor lucrurilor, şi "creaţia" Sa pe de altă parte!
În toată Biblia expresia "întâiul născut" se referă la un fiu din aceeaşi "familie", de aceeaşi "natură" cu ceilalţi din respectiva familie: dacă e vorba de fiu al lui Iacov e din "familia" lui Iacov, daca e "fiu" dintr-un regn animal atunci e de ACEEAŞI NATURĂ CU SPECIA RESPECTIVĂ şi nu om sau altceva, dacă e numit fiu al lui Faraon înseamnă ca este fiu ŞI NU CREATURĂ "meşterită" de faraon!
Şi pe acelaşi raţionament, dacă Hristos este în Sfânta Scriptură singurul numit în sens propriu şi distinct FIU AL LUI DUMNEZEU, înseamnă că e de ACEEAŞI NATURĂ CU TATĂL "FIULUI"...
Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul sunt "Una" în esenţa divină, "Natura divină", dar Mântuitorul Hristos a mai avut şi ceva în plus. A mai avut în plus şi natura umană asumată pentru apropierea de omenire, pentru Jertfei făcută în locul oamenilor, pentru posibilitatea iertării acestora etc…
,, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,"
,, CI S-A DEŞERTAT PE SINE CHIP DE ROB LUÂND, FĂCÂNDU-SE ASEMENEA OAMENILOR, ŞI LA ÎNFĂŢIŞARE AFLÂNDU-SE CA UN OM."
,, S-A SMERIT PE SINE, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce." (Filipeni 2, 6-8)
Ce valoare ar fi avut Întruparea dacă Fiul lui Dumnezeu nu ar fi cunoscut şi ceea ce psihic era specific uman: suferinţa fizică şi psihică, umilinţa pe nedrept?
Iisus singur a spus:"Eu cu Tatal una suntem"
El nu a fosct Creat de Tatal ci a fost NASCUT mai inainte de veci.
Deci Isus are inceput, dar Dumnezeu nu are. Psalmi90:2.Apoi Isus a imitat atat de bine personalitatea Tatalui sau incat a putut spune ca cine l-a vazut pe el l-a vazut pe Tatal.Isus nu a zis niciodata ca e acelasi cu Tatal egalul sau. Filipeni2:5-11
Se spune despre Fiul lui Dumnezeu ca "obarsia lui este din zilele vesniciei".
El este din vesnicie.
Trebuie sa va spun ca sunteti in eroare si, din nou, intrati in discutii pe marginea unei erezii promovate in mod absolut nebiblic de gruparea Martorilor lui Iehova. Isus fie este Dumnezeu fie ne-a mintit, pentru ca El a pretins despre Sine acest lucru. Va spun si unde, daca vreti exemple concrete. Iar evreii NU se jucau cu Numele lui Dumnezeu.
„In isaia9:6,7arata clar ca Isus e numit un dumnezeu puternic" – Daca credeti ca Isaia vorbeste despre Isus, atunci aveti o mare problema. Termenul El (Ghibor) nu poate fi atribuit decat lui Dumnezeu in scrierile lui Isaia. Va dau exemplu Isaia 31:3 unde se vorbeste despre faptul ca egipteanul nu este Dumnezeu si se foloseste acelasi termen! In plus, originalul (si nici macar Traducerea Lumii Noi) nu foloseste „un" Dumnezeu puternic ci, simplu, „Dumnezeu puternic"! Ati ales un text care afirma clar opusul a ceea ce pretindeti!
"Coloseni1:15-17" - Pasajul din Coloseni nu spune ca Hristos este creat de Dumnezeu! De fapt El ne confirma faptul ca El ESTE Dumnezeu. Hai sa vedem despre ce este vorba:
Cum spuneam, citatul este unul care demonstrează foarte clar Dumnezeirea Lui. Ni se spune aici ca El este CHIPUL (imaginea) Dumnezeului nevăzut. Termenul folosit in greacă pentru "chip" este eikōn. Stii tu ce inseamna termenul (de la care, apropo, confuzia cu icoanele)? El se traduce prin "asemănător" si "Care este" sau "reprezentare". Cuvântul Dumnezeu este "Theos" aici (divinitate supremă) prin urmare Tatăl. Isus este asemănător cu Tatăl, El este una cu El. Nu ți se pare cunoscut? Isus a afirmat asta despre Sine în Ioan 10:30: "Eu și cu Tatăl una suntem". Apoi vei zice: "da, dar este ÎNTÂIUL NĂSCUT din toată CREAȚIA..." Tare nu? Sper că nu ai uitat că Isus s-a întrupat ca om, identificându-se cu creația sa. Dacă El nu ar fi fost om pe pământ, trăind o viață fără păcat, nu putea plăti pentru păcatele noastre! Dar semnificația expresiei este mult mai profundă și este importantă cunoașterea contextului și minime cunoștințe lingvistice pentru a ne feri de răstălmăciri periculoase.
De ce "Întâiul născut", totuși? Pentru cineva care are un minimum de cunoștință asupra semnificației acestui titlu la evrei, va înțelege imediat desprece este vorba. În greacă, termenul folosit este πρωτοτόκος (întâiul născut). În nici un caz nu vei găsi că scrie κτίζω - ktizō (creat) cum greșit interpretează unii care nu cunosc și cred ce spun alți necunoscători, la fel de naivi. Mai este un cuvânt similar in Noul Testament – proto, dar nici acesta nu apare în versetul nostru. Vorbim deci, din start, de concepte diferite!
Hai să intrăm puțin în contextul și cultura ebraice. În primul rând conceptul(de întâi născut) se putea referi la primul copil (fizic născut) al unei familii. Acesta îi era dedicat, inițial, lui Dumnezeu (Exod 13:2). Spuneam și de sensurile figurate termenului de "întâi născut" - care avea o semnificație aparte la evrei, ca urmare a unor drepturi speciale conferite de titlul acesta. Acest sens figurat, cel mai adesea folosit în relatările Scripturii duce cu gândul la superioritate (David este numit, în Psalmul 89, "întâi născut", deși, cum bine știm, el era cel mai MIC dintre frații lui).
Cel numit "întâi născut" avea anumite privilegii în cultura iudaică, primind drepturi mai multe de la tatăl său, printre care un statut special și o parte dublă de moștenire. El era succesorul tatălui și următorul cap al familiei. Întâiul născut NU era obligatoriu și primul fizic "născut", dreptul putând fi transferabil. Spre exemplu, dacă ne uităm, Efraim primește acest drept, deși Manase a fost primul copil al lui Iosif. Vezi Geneza 41:51-52 și compară cu Geneza 48 și cu Ier. 31:9.
Prin urmare "întâiul născut" este un titlu conferit aici Celui care este unicul și singurul de acest gen (monogenes) Fiu al Tatălui și el indică faptul că El este primul în ierarhie, având autoritate peste creație. Versetul 16 mai spune despre El că "prin El au fost făcute toate lucrurile cari sînt în ceruri şi pe pămînt". Iar încă din Geneza Creatorul este identificat ca fiind Însuși Dumnezeu și nu o ființă creată de Acesta.
"La început, Dumnezeu (Elohim, plural) a făcut cerurile şi pămîntul." (Geneza 1:1)
Ca să ne întoarcem la versetul nostru, acesta nu lasă nici un semn de întrebare dacă ne uităm la cuvântul tradus ca "din" (toată creația). Acesta este, în greacă, genitivul ktiseos, care se traduce cel mai bine prin "peste". Prin urmare vorbim de "întâiul născut PESTE întreaga creație". Mai clar de atât nu se poate.
Mai avem aici un sens la fel de adevărat, dacă iei în calcul faptul că Fiul era Fiu și înainte (sau mai ales înainte) de momentul nașterii pământești. Este vorba de așa așa numita doctrină a generării veșnice. Hristos ESTE primul născut nu în sensul că El a apărut în existență dintr-o condiție prealabilă de nonexistență, ci mai degrabă ca venind de la Tatăl, ca singur născut, exprimându-L întotdeauna pe Tatăl. (Eu și cu Tatăl UNA suntem). El este, în raport cu Tatăl, Fiu din eternitate în eternitate. Unii sunt fii sunt prin CREAȚI (Iov 1:6), alții au devenit fii ai lui Dumnezeu prin ADOPȚIE (Romani 8:14-15) dar El este Fiu prin RELAȚIE veșnică! De aceea se spune că este Singurul Născut dinTatăl (Ioan 1:14). Prin urmare are dreptul de moștenire al întâiului născut (Evrei 1:2) si este numit în Coloseni și cel dintâi născut dintre cei morți, pentru ca în TOATE lucrurile să aibă întâietate."El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea." (Coloseni 1:18).
Problema universală, la care o să tot fac referință, este scoaterea din context a versetelor. Ce se întâmpla în Colose? de ce scrie Pavel epistola? De ce în primele 2 capitole le pune din nou bazele doctrinei ca apoi să se ocupe de practică si, mai ales, ce spun versetele dinainte și de după acesta? De ex. Versetul 17: "El este mai ÎNAINTE de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El." E simplu să luăm doar ce ne place, nu-i așa?
"Deci Isus are inceput, dar Dumnezeu nu are. Psalmi90:2" - Hai sa va dau o veste buna, ca sa vedeti cum versetele pe care le-ati luat pe nemestecate spun de fapt ca Isus este Dumnezeu si ca este vesnic.
Psalmul 90:2 spune "Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!" Termenul Dumnezeu este acelasi folosit in Isaia, unde il descrie pe Isus! "El", Dumnezeu, Isus, este vesnic.
Multi nu inteleg acesta NASTERE! Nu este o nastere omeneasca, ci o nastere duhovniceasca, care este din vesnicie.Fiul nu s-a nascut la un anumit timp, ci fara de timp, s-a nascut din vesnicie, si acum se naste.Este o nastere vesnica, care nu a avut un inceput.La fel si purcederea Duhului Sfant este vesnica.Hristos este una cu Tatal, de cand este Tatal este si Fiul.
Dumnezeu Tatal a fost Tata din vesnicie, nu a fost un timp cand nu a fost Tata, iar apoi la plinirea vremii a devenit Tata(asa cum intelegem la persoanele omenesti).Cum spui tu ca Hristos nu e egal cu Tatal daca Singur a spus ca El si Tatal sunt Una.
Ioan 1:1 spune: "Cuvântul era Dumnezeu"
Ioan 1:14 spune: "Cuvântul S-a făcut trup."
Faptele Apostolilor 20:28 ne spun: "... păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său."
Toma, ucenicul lui Iisus, I S-a adresat astfel: "Domnul meu şi Dumnezeul meu" (Ioan 20:28).
Cel mai important motiv pentru care Iisus trebuie să fie Dumnezeu este că dacă nu ar fi Dumnezeu, atunci moartea Sa nu ar fi fost suficientă pentru plata păcatelor întregii lumi (1 Ioan 2:2)Numai Dumnezeu putea plăti o astfel de pedeapsă infinită. Numai Dumnezeu ar putea lua păcatele lumii (2 Corinteni 5:21), numai El ar putea muri, şi apoi învia – demonstrând astfel biruinţa Sa asupra păcatului şi a morţii.
Nu inteleg de ce v-au spalat asa creierele incat sa-l tagaduiti pe Hristos! Judecata este a Lui!
Un crestin adevarat vorbeste respectos, mai ales ca e vorba de Biblie. Apoi, asa cum ai vazut, eu am scris versete biblice, nu parerea mea personala.Deci nu inteleg de ce te superi pe Biblie. Apoi Scriptura nu se contrazice, doar noi, deci daca ea zice ca Isus nu e egal cu Tatal, eu cred ce zice Biblia.
Mat. 26:39, „Mergând puţin mai înainte, [Isus Cristos] a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat, zicând: «Tatăl Meu, dacă este cu putinţă, să treacă de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu»". (Dacă Tatăl şi Fiul nu ar fi fost persoane distincte, această rugăciune nu ar fi avut sens. Isus şi-ar fi adresat rugăciunea lui însuşi, iar voinţa sa ar fi fost neapărat voinţa Tatălui.)
Ioan 8:17, 18, „[Isus le-a răspuns fariseilor:] În Legea voastră este... scris că mărturia a doi oameni este adevărată; despre Mine Însumi mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl, care M-a trimis". (Isus a arătat clar că el era o persoană distinctă de Tatăl.)
Filipeni2:9-11 După cum se poate vedea, Isus Cristos este diferit de Dumnezeu Tatăl şi subordonat lui
Dar e o diferenta intre Isus, numit Dumnezeu puternic in Isaia9:6,7 si Tatal Iehova, Dumnezeu Atotputernic.Geneza17:1.Apoi, noi am mai discutat si nu cred ca are sens sa discutam din nou despre acelasi lucru.Numai bine va doresc.
Nu ma supar dar trebuie sa-mi dai versetele scrise aici,nu s acaut eu! 
Voi nu intelegi asta ca aveti neclaritati in rolul de Mantuitor pe care si l-a asumat Hristos.El s-a smerit in raport cu Tatal,datorita firii omenesti,dar dumnezeirea a ramas identica cu Tatal,nu a suferit nici o schimbare,caci El s-a intrupat ramanand neschimbat.
El a luat firea omeneasca asupra Lui,cu toate neputintele,de aceea datorita firii omenesti,El se ruga Tatalui, insa asta nu inseamna ca este inferior Tatalui.
Intr-adevar Tatal l-a trimis ca sa vesteasca oamenilor despre Dumnezeu, caci El si-a asumat rolul de Mantuitor, smerindu-se in raport cu Tatal si in raport cu lumea.
Dar cum spui ca este diferit de Tatal, daca El a spus ca "Eu cu Tatal Una suntem"?
Versetele sunt clare.La botezul lui Isus s-a auzit o voce din cer, care spunea: «Tu eşti Fiul Meu prea iubit». Dacă Dumnezeu era cu adevărat pe pământ, fiind botezat, şi-ar fi proiectat el vocea spre cer şi de acolo înapoi, pentru ca aceste cuvinte să poată fi auzite pe pământ? Nu ar fi fost aceasta o înşelătorie? Ar putea recurge la aşa ceva Dumnezeu, «care nu poate să mintă»?— Luca 3:21, 22; Tit 1:1, 2.
Dar când ne învaţă să-l considerăm pe Dumnezeu Tatăl şi pe el însuşi Fiul, ce mesaj ne transmite Isus? El îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind mai înaintat în vârstă şi cu o autoritate mai mare. Dacă noi putem folosi termenul de gemeni pentru a reda ideea de egalitate într-o familie, cu siguranţă că şi Isus, Marele Învăţător, ar fi putut face la fel. El a folosit însă cuvintele «tată» şi «fiu» pentru a descrie relaţia care există între el şi Dumnezeu.
De asemenea, Isus a arătat că este o persoană distinctă de Dumnezeu. Cu o anumită ocazie, Isus le-a spus celor care îi contestau autoritatea: „În Legea voastră este scris: «Mărturia a doi oameni este adevărată». Eu depun mărturie despre mine şi Tatăl, care m-a trimis, depune şi el mărturie despre mine" (Ioan 8:17, 18). Isus şi Dumnezeu sunt două persoane distincte. Altminteri, cum ar putea fi ei consideraţi doi martori?
Prin cuvintele: „Eu şi Tatăl una suntem", a vrut Isus să spună că el şi Tatăl erau egali? Nu, petru că în Ioan 17:21, 22, Isus s-a rugat cu privire la continuatorii săi: „Ca toţi să fie una" şi a adăugat: „ca şi ei să fie una în Noi,... cum şi Noi suntem una". În toate aceste cazuri, el a folosit acelaşi cuvânt grecesc (hen) pentru „una". Este clar că discipolii lui Isus nu aveau să devină o parte a Trinităţii. Dar ei urmau să aibă o unitate de scop cu Tatăl şi cu Fiul, acelaşi fel de unitate care există între Dumnezeu şi Cristos. Apoi, să analizăm contextul. În versetul 25, Isus a spus că lucra în numele Tatălui său. În versetele 27 la 29, el vorbeşte despre oile figurative, pe care Tatăl i le-a dat. Ascultătorii săi n-ar fi înţeles aceste cuvinte dacă el şi Tatăl său ar fi una şi aceeaşi persoană. De fapt, Isus voia să spună că el şi Tatăl său sunt atât de apropiaţi, încât nimeni nu putea lua oile de la el, după cum nimeni nu le putea lua de la Tatăl său. E ca şi cum un fiu i-ar spune unui duşman al tatălui său: „Dacă îl ataci pe tatăl meu, mă ataci pe mine". Nimeni nu s-ar gândi că acest fiu şi tatăl său sunt una şi aceeaşi persoană. Oricine ar înţelege că între ei există o unitate perfectă.
Isus şi Tatăl său, sunt „una" şi în sensul că între ei există un acord perfect în privinţa normelor şi a scopurilor. Spre deosebire de Satan şi de primii oameni, Adam şi Eva, Isus nu a vrut niciodată să fie independent de Dumnezeu. El însuşi a spus: „Fiul nu poate face nimic de la sine, ci numai ce îl vede pe Tatăl făcând. Pentru că lucrurile pe care le face El, pe acestea le face întocmai şi Fiul" (Ioan 5:19; 14:10; 17:8).
Deşi între Dumnezeu şi Isus există o unitate perfectă, ei sunt două persoane distincte, cu personalităţi diferite. Fiul are propriile sentimente, gânduri, experienţe, precum şi liber-arbitru. Cu toate acestea, el a ales să se supună voinţei Tatălui. Potrivit cu Luca 22:42, Isus a spus: „Să se facă nu voinţa mea, ci a ta!". Aceste cuvinte n-ar fi avut sens dacă între voinţa lui Isus şi a Tatălui său nu era nicio deosebire. Dacă într-adevăr Isus şi Dumnezeu sunt una şi aceeaşi persoană, de ce s-ar fi rugat Isus lui Dumnezeu şi de ce ar fi recunoscut, plin de umilinţă, că numai Tatăl său cunoştea anumite lucruri? (Matei 24:36)
Toate, dar absout toate problemele şi neînţelegerile legate de unitatea Sf. Treimi (trei ipostasuri care au aceeaşi FIRE sau NATURĂ divină) vin doar din neînţelegerea Jertfei şi a ASUMĂRII "ROLULUI" pe care Fiul lui Dumnezeu l-a avut în lume!
Acest "ROL" asumat de bună voie SCHIMBĂ toate raportările Fiului către Tatăl, este asumarea unei "inferiorităţi" (care ţinea de firea umană asumată temporar ŞI NU DE CEA DIVINĂ! )
Dumnezeu Fiul este de aceeasi NATURA cu Tatăl, nicidecum inferior Tatălui.
În "ROLUL" ASUMAT DE BUNĂVOIE prin întrupare (în acelaşi timp rămânând şi Dumnezeu), El S-a jertfit şi S-a smerit, în faţa tuturor, a oamenilor, dar şi în raport cu Tatăl, pentru a duce până la capăt "rolul" asumării întregii umanităţi asupra Lui.
Iată doar o mică parte din versetele care Îl prezintă pe Fiul lui Dumnezeu:
Coloseni 1, 16. Pentru că ÎNTRU EL (Dumnezeu Fiul - Hristos) AU FOST FĂCUTE TOATE, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El.
Coloseni 1, 17. El este MAI ÎNAINTE DECÂT TOATE şi TOATE PRIN EL SUNT AŞEZATE.
Ioan 1, 3: „Toate prin El (Dumnezeu Fiul - Hristos) s-au făcut; şi FĂRĂ EL NIMIC NU S-A FĂCUT DIN CE S-A FĂCUT."
Ioan 1, 4: „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor."
Evrei 1, 1. După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci,
Evrei 1, 2. În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi PRIN CARE A FĂCUT ŞI VEACURILE;
Miheia 5, 1: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar OBÂRŞIA LUI ESTE DINTRU ÎNCEPUT, DIN ZILELE VEŞNICIEI."
Profetul Isaia Îl numeste pe Mesia (pe Mântuitorul Hristos) "Dumnezeu-Tare, Domn al pacii, PĂRINTE AL VEACULUI ce va sa vina’’
Din Cer s-a auzit vocea Tatalui, iar Duhul Sfant s-a pogorat peste Iisus Hristos. Dumnezeu este Unul in 3 ipostasuri.
Ioan 20:27-29: "Apoi a zis lui Toma: ‘Adu-ti degetul incoace, si uita-te la mainile Mele; si adu-ti mana, si pune-o in coasta Mea; si nu fii necredincios, ci credincios.’ Drept raspuns, Toma I-a zis: ‘Domnul Meu si Dumnezeul Meu!’ "Tomo’ i-a zis Isus, ‘pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut si au crezut’"
„Atunci Marta I-a spus lui Iisus: «Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da»
Vezi ca ucenicii si ceilalti ii spuneau Doamne sau dumnezeul meu!
Marta știa că Isus si Dumnezeu sunt diferiți.,, orice vei cere de la Dumnezeu îți va da.,,
Apoi, nu este deloc ciudat că Toma l-a numit pe Isus „Dumnezeu", dacă la lucrul acesta s-a gândit el. Lucrul acesta este în armonie cu un pasaj din Psalmi pe care Isus însuşi l-a citat şi în care nişte judecători puternici sunt numiţi „dumnezei" (Ioan 10:34, 35, BC; Ps. 82:1–6). Evident, Cristos ocupă o poziţie mult mai înaltă decât acei oameni. Tocmai datorită caracterului unic al poziţiei sale în raport cu Tatal sau, în Ioan 1:18 Isus este numit „dumnezeul unic-născut". De asemenea, în Isaia 9:6 (BC) Isus este descris în mod profetic drept „Dumnezeu puternic", dar nu Dumnezeul Atotputernic. Toate acestea concordă cu faptul că în Ioan 1:1 Isus este numit „un dumnezeu" sau „divin".
Contextul ne ajută să ajungem la concluzia corectă. Cu puţin înainte de moartea lui Isus, Toma auzise rugăciunea lui Isus în care el îl numise pe Tatăl său „singurul Dumnezeu adevărat" (Ioan 17:3). După ce a fost înviat, Isus le-a transmis apostolilor săi, inclusiv lui Toma, un mesaj în care spunea: „Mă sui... la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru" (Ioan 20:17). După ce relatează cuvintele pe care Toma le-a rostit când l-a văzut şi l-a atins pe Isus cel înviat, apostolul Ioan spune: „Acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui" (Ioan 20:31, BC). Aşadar, dacă din exclamaţia lui Toma cineva a dedus că Isus ar fi „singurul Dumnezeu adevărat" sau că Isus ar fi „Dumnezeu Fiul", aşa cum susţine doctrina Trinităţii, atunci ar trebui să mai citești o dată cuvintele lui Isus (versetul 17) şi concluzia clar exprimată de apostolul Ioan (versetul 31).
"Dar e o diferenta intre Isus, numit Dumnezeu puternic in Isaia9:6,7 si Tatal Iehova, Dumnezeu Atotputernic.Geneza17:1." – Ati mai incercat zilele trecute explicatia asta, e drept, timid. Pentru ca o reluati, haideti sa nu o lasam in coada de peste. Cred ca este important sa clarificam lucrul acesta, de dragul celor care sunt aici si ar putea fi indusi in eroare de o erezie total nebiblica. Logica martorilor lui Iehova este una deficitara. Ei spun, cam ca dvs aici, ca Iehova - ca Dumnezeu Tatal, este descries in Biblie doar ca fiind "Dumnezeu atotputernic (El Shadai), in timp ce Fiul, pentru ca este "diferit", doar ca "Dumnezeu puternic" (El Ghibor).
Din fericire, Biblia se citeste si in cotextul general, nu luand doua versete pe sarite si interpretate dupa cum da bine la propriile pretentii, dupa cum spuneam. Iar evreii sunt cunoscuti pentru grija folosirii numelo, r pentru a nu se face confuzie intre un idol sau un om si Dumnezeul adevarat. O sa va rog sa deschideti, pentru a va convinge ca logica dumneavoastra este gresita, la Isaia 10:20-21. Acest pasaj ne vorbeste despre Iehova, fara nici un fel de dubiu, folosind acelasi nume ca cel pe care il gasim in Isaia 9:6-7 pentru a-l descrie pe Fiul (El Ghibor):
„În ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea; ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel. O rămăşiţă, rămăşiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic (El Ghibor)." (Isaia 10:20-21)
Ieremia 32:17-18 face acelasi lucru, numindu-l pe Dumnezeu El Ghibor:
„Ah! Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta! Tu dai îndurare până la al miilea neam de oameni şi pedepseşti nelegiuirea părinţilor în sânul copiilor lor după ei. Tu eşti Dumnezeul cel mare, cel puternic (El Ghibor), al cărui nume este Domnul (Iehova) oştirilor! (Ieremia 32:17-18)
Prin urmare nu se poate contesta, in nici un fel, faptul ca Fiului Biblia i se adreseaza ca fiind Dumnezeu!
Mai avem un aspect important care reiese din Ieremia. Dumnezeu este numit "Domnul ostirilor", la fel ca in Isaia 44:6, unde despre "Domnul ostirilor" – identificat clar aici ca Iehova - se mai spune si „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe Urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu." Nu vi se pare cunoscut? Daca nu, va rog sa deschideti la Apocalipsa 1:8, despre care martorii cred ca il descrie pe Iehova, Dumnezeu Tatal. Acest verset spune:
„Eu sînt Alfa și Omega, Începutul și Sfîrșitul", zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Cel Atotputernic."
Da, stiu, veti zice ca Apocalipsa 1:8 nu vorbeste despre Fiul. Nimic mai gresit! Mai dati o pagina, in Apocalipsa 2:8 sa vedem cine este Acesta despre care se vorbeste:
„Iatã ce zice Cel dintîi și Cel de pe urmã, Cel CE A MURIT ȘI A ÎNVIAT" (cine oare?).
Nu este suficient? Pai, nici o problema! Cu doar un verset inainte, in Apocalipsa 1:7, ni se spune ca El "a fost strapuns". E ca in ghicitoarea aia care spune: "Manastire intr-un picior, ghici, ciuperca, ce-i!".
Nu este suficient? Hai sa deschidem in Apocalipsa 22, acolo unde "Alfa si Omega" se recomanda, pentru a nu fi confundat: "Eu, Isus".
Nu este suficient? "Începutul și Sfârșitul" - protos & eschatos – din Apocalipsa 1:11 nu poate fi decat Dumnezeu, cum bine credeti si dumneavoastra si cum aflam si din Isaia 44:6 sau Isaia 48:12. Dar, interesant, DUMNEZEU mai spune acolo ceva: „am fost mort si am inviat". Pe bune? Cine a murit si a inviat, dupa cunostinta noastra comuna? Nici aici nu este vorba de Isus? Inca o dovada ca Isus este prezentat in acest mod, ca Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul.
Nu este suficient? Cine este Cel care "vine in curand", identificat si ca Alfa si Omega? Tot in Apocalipsa, in capitolul 22, ni se zice:"Cel Ce depune mărturie cu privire la aceste lucruri spune: „Da, Eu vin curând." Amin! Vino, Doamne Isuse!" (Apocalipsa 22:20). Vedem ca El este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevarat!
Daca tot nu este de ajuns, Daniel 7:13, Il identifica pe Cel care "va veni pe norii cerului", pe Fiul. La fel si Matei 24:29-30 sau Matei 25:31.
Concluzia este coplesitoare, desi argumentele nu s-au terminat inca: cel care este Inceputul si Sfarsitul, Singurul Dumnezeu (Isaia 44:6) si Dumnezeu atotputernic (Apocalipsa 1:8) este nimeni altcineva decat Fiul, care este prezentat ca avand o natura divina, ca fiind Dumnezeu!
Va stau la dispozitie pentru orice intrebare si clarificare. As dori sa incercati sa raspundeti si sa explicati, daca aveti o alta opinie, pentru a nu lasa nici un dubiu asupra adevarului.
Eu nu am dubii cu privire la faptul ca Iehova si Isus sunt persoane distincte si asa cum am mai spus, nu are sens sa discutam acelasi subiect pe care l-am mai discutat.Si sper ca va dati din nou seama ca nu am citit ce ati scris, pentru ca nu ma intereseaza.
"Marta știa că Isus si Dumnezeu sunt diferiți.,, orice vei cere de la Dumnezeu îți va da." – De fapt Marta il recunoaste pe Isus ca fiind Dumnezeu.
"Apoi, nu este deloc ciudat că Toma l-a numit pe Isus „Dumnezeu", dacă la lucrul acesta s-a gândit el." – Spuneti lucrul acesta pentru ca nu stiti ce semnifica termenul "Theos". Acesta nu este ca El, din ebraica, unde termenuls e poate asocia, functie de context, si cu un om sau un idol. NU! Termenul poate descrie DOAR divinitatea suprema, singurul Dumnezeu. La evrei, acesta era Iehova, iar, a primi sau a da inchinare în acest nume oricui in afara de Dumnezeul Iehova era o blasfemie ce se pedepsea cu moartea! Nu este deloc ciudat?
"Tocmai datorită caracterului unic al poziţiei sale în raport cu Tatal sau, în Ioan 1:18 Isus este numit „dumnezeul unic-născut"." – Nu scrie acest lucru in Ioan 1:18.
"De asemenea, în Isaia 9:6 (BC) Isus este descris în mod profetic drept „Dumnezeu puternic", dar nu Dumnezeul Atotputernic." – sa fiti sanatos si sa cititi tot ce v-am scris eu in raspunsuld e mai sus. Am demontat prostia asta.
"Toate acestea concordă cu faptul că în Ioan 1:1 Isus este numit „un dumnezeu" sau „divin"." – Traducerea din original NU foloseste "un dumnezeu" ci Dumnezeu. Traducerea pe care o folositi a deformat in mod voit adevarul. Pot sa va demonstrez pe text!
"Contextul ne ajută să ajungem la concluzia corectă." – In sfarsit! De cand va tot spun eu asta, atunci cand scoateti din context...
"Cu puţin înainte de moartea lui Isus, Toma auzise rugăciunea lui Isus în care el îl numise pe Tatăl său „singurul Dumnezeu adevărat" (Ioan 17:3)." – Super ideea de a aduce in discutie acest verset! Isus il numeste ca singur Dumnezeu adevarat pe Tatal (nu numele grec Theos) si apoi isi aroga acest Nume si siesi, primind El insusi inchinare ca Theos. Lucrul acesta poate fi inteles doar in forma pur crestina. Dumnezeul unic este format din trei persoane. Ele, impreuna si separat sunt Dumnezeu!
"După ce a fost înviat, Isus le-a transmis apostolilor săi, inclusiv lui Toma, un mesaj în care spunea: „Mă sui... la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru" (Ioan 20:17)" – Din nou, Dumnezeu (Theos), acelasi nume pe care Isus si-l aroga pentru sine. Aici El vorbeste despre Tatal (Pater), despre care spunea "Eu si cu Tatal UNA suntem"
"Aşadar, dacă din exclamaţia lui Toma cineva a dedus că Isus ar fi „singurul Dumnezeu adevărat" sau că Isus ar fi „Dumnezeu Fiul", aşa cum susţine doctrina Trinităţii, atunci ar trebui să mai citești o dată cuvintele lui Isus (versetul 17) şi concluzia clar exprimată de apostolul Ioan (versetul 31)." Prietene, la exclamatia lui Toma, un simplu om NU AVEA VOIE SA PRIMEASCA INCHINAREA si trebuia sa refuze titlul si numele cu care era chemat. Nicaieri nu mai gasesti un alt loc in care Theos este un om! Theos nu poate fi decat SINGURUL Dumnezeu. Nu tragem concluzia ci observam direct ca Isus nu face asta! Prin urmare El ori ii minte pe ucenici ori chiar este Theos, Dumnezeu!
"Si sper ca va dati din nou seama ca nu am citit ce ati scris, pentru ca nu ma intereseaza." - Poate ca dumneavoastra nu ati citit, dar cei care sunt aici, interesati de adevar, o vor face.
Pana una alta sa notam faptul ca va lasati condus de ignoranta si deveniti defensiv atunci cand cineva pune singur mana pe Biblie, ca si crestinii din Bereea, pentru a vedea daca ceea ce spuneti este adevarat. Nu aveti cum raspunde la o astfel de evidenta clara si, intr-un mod nu tocmai demn, va dati ranit.
Scopul meu nu este de a va insulta sau de a va contrazice in mod gratuit. Sunt interesat de adevar si nu pot permite sa se propage o erezie ca asta, cel putin daca tot suntem pe un site de discutii.
Si, daca va pasa de mine, sau de noi toti (banuiesc faptul ca de asta sunteti aici) de ce nu incercati sa imi aratati unde ma insel? Pentru ca ati facut afirmatii simple si simpliste, nefondate, pe care eu le-am demonstrat a fi eronate. Sau cel putin am inceput sa o fac, argumentele pot umple domuri de carti si va pot coplesi, astfel incat sa nu refuzati decat constient adevarul!
Cu cei interesati, eu discut, dar cu dumneavoastra am discutat, iar cel care a considerat ca nu mai avem ce discuta, ati fost dumneavoastra.Iar eu v-am respectat dorinta.Nu ajuta pe nimeni polemicile.
"Cu cei interesati, eu discut" - Va asigur ca sunt cat se poate de interesat. Este de importanta centrala in viata mea.
"dar cu dumneavoastra am discutat" - si, la fel ca si acum, v-ati dat ranit. Nu va obliga nimeni sa discutati aici, apropo. Dar, daca tot aveti dorinta de a ajuta, macar oferiti informatii adevarate!
"iar cel care a considerat ca nu mai avem ce discuta, ati fost dumneavoastra." - Nu era mai simplu sa recunoasteti ca v-ati inselat, sau sa folositi timpul asta pentru a oferi o parere personala, in locul celor copiate fare discernamant de pe jw.org?
"Nu ajuta pe nimeni polemicile." - Eu nu polemizez. Eu ofer informatii ce nu pot fi contrazise, pentru ca se gasesc negru pe alb pe paginile Scripturii.
O zi frumoasa!
Eu folosesc versete, nu pareri personale.Iar daca dumnevoastra ati fi dornic sa intelegeti cu adevarat Biblia, nu ati fi subiectiv legat de situl jw.org,ci ati putea face cercetari mai atente despre acest subiect.Si eu va doresc o zi frumoasa.
"Eu folosesc versete, nu pareri personale." - Nu am nici o problema cu asta. Mai degraba am o problema cu scoaterea lor din context si cu interpretarea dupa ureche. La fel, cu faptul ca acceptati pe nemestecate tot ce vi se spune, desi aveti acces la informatie.
Pentru a oferi un exemplu concret, daca unul sau altul si-ar permite sa faca acest lucru cu alte versete (de genul celor ce spun ca este mai bine sa iti tai o mana sau sa iti scoti un ochi decat sa pacatuiesti) am ajunge la extreme grave.Totusi, niciuna dintre aceste extreme nu ar fi mai grava decat aceea in care sa ajungi la o erezie atat de teribila incat sa il negi pe Insusi Dumnezeu. Va sfatuiesc sa verificati adevarul. Desi nu aveti voie sa cititi argumentele noastre si nici sa interpretati Biblia, va sfatuiesc ca, din sinceritate, sa studiati singur, incercand sa puneti in balanta ambele argumente, nu doar cele de pe jw.
"ci ati putea face cercetari mai atente despre acest subiect"- danay72, va asigur ca am facut. Tocmai de aceea eu sunt capabil sa intru pe teritoriul dumneavoastra si sa il autopsiez, iar dumneavoastra nici macar nu va permiteti luxul de a verifica. Iar eu nu imi permit sa inlocuiesc Biblia cu un site sau cu o fituica, ci am decis sa aflu, cu responsabiliate si sinceritate, adevarul. Asa am procedat mereu, nu am luat de buna orice erezie. Si, cu tot respectul, va reamintesc faptul ca nu eu sunt cel fara argumente la el.
OK. Inchei cu sfatul acesta: nu mai intrati in discutii daca nu doriti sa va contrazica nimeni, mai ales ca informatiile nu va apartin.
Doctrina trinitatii sustine ca Dumnezeu este Unul in 3 firi sau ipostase, asa cum ni s-a relevat in Biblie.
Sfânta Treime înseamnă trei Persoane (ipostasuri), care împărtăşesc aceeaşi substanţă sau natură. Toate cele trei Persoane sunt consubstanţiale Una cu Cealaltă, va să zică, Ele sunt de aceeaşi esenţă şi coeterne. Nu a existat niciodată un timp în care Una dintre Persoanele Treimii să nu fi existat.
Sursa şi unitatea Sfintei Treimi este Tatăl, din care se naşte fără de timp Fiul şi din care purcede Sfântul Duh. Astfel, Tatăl este, în acelaşi timp, fundamentul unităţii Sfintei Treimi, cât şi al distincţiei.
Când spunem că Fiul este mai înainte de toţi vecii, arătăm că naşterea Lui este în afară de timp şi fără de început. Căci Fiul lui Dumnezeu, "strălucirea slavei, chipul ipostasei Tatălui", înţelepciunea şi puterea cea vie, Cuvântul lui cel enipostatic, icoana substanţială, desăvârşită şi vie a nevăzutului Dumnezeu, nu a fost adus din neexistenţă la existenţă, ci a fost totdeauna împreună cu Tatăl şi în Tatăl, născut din el din veşnicie şi fără de început. Căci n-a fost cândva Tatăl, când n-a fost Fiul, ci odată cu Tatăl şi Fiul, care s-a născut din El. Căci Dumnezeu nu s-ar putea numi Tată, fără de Fiu. Iar dacă ar fi fără să aibă Fiu, n-ar fi Tată. Şi dacă ar avea mai pe urmă Fiu, ar deveni mai pe urmă Tată, nefiind înainte de aceasta Tată, şi astfel s-a schimbat din a nu fi Tată în a deveni Tată, lucru mai rău decât orice blasfemie. Căci este cu neputinţă să spunem că Dumnezeu este lipsit de facultatea firească de a naşte. Iar facultatea de a naşte constă în a naşte din El, adică din propria Sa fiinţă ceva asemenea cu El după fire. Este însă necucernic să spunem cu privire la naşterea Fiului că a mijlocit oarecare vreme şi că existenţa Fiului este posterioară existenţei Tatălui. Deoarece spunem că naşterea Fiului este din El, adică din natura Tatălui. Iar dacă admitem că Fiul nu coexistă dintru început cu Tatăl, din care este născut, atunci introducem o schimbare în ipostasa Tatălui, anume că nefiind dintru început Tată a devenit pe urmă Tată.
Sper să îți fie utile și următoarele informații:
O enciclopedie spune: „În Noul Testament nu apare nici cuvântul Trinitate, nici vreo formulare explicită a acestei doctrine, iar Isus şi continuatorii săi nu au intenţionat să contrazică Shema Vechiului Testament: «Ascultă, o, Israel: Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn» (Deut. 6:4). Doctrina s-a dezvoltat treptat, de-a lungul câtorva secole şi după multe controverse. Spre sfârşitul secolului al IV-lea, doctrina Trinităţii a primit în mare parte forma pe care şi-a păstrat-o până în prezent". — The New Encyclopædia Britannica (1976), Micropædia, vol. X, p. 126.
O enciclopedie catolică afirmă: „Înainte de sfârşitul secolului al IV-lea, formularea «un Dumnezeu în trei persoane» nu era clar enunţată şi, cu siguranţă, nici bine asimilată în viaţa creştinilor şi în profesiunea lor de credinţă. Dar exact această formulare a fost prima care a purtat titlul de dogmă a Trinităţii. Printre Părinţii apostolici nu a existat nimic care să amintească, fie chiar şi pe departe, de acest mod de gândire sau de acest punct de vedere". — New Catholic Encyclopedia (1967), vol. XIV, p. 299.
Într-o altă enciclopedie se spune: „Creştinismul a derivat din iudaism, iar iudaismul era strict unitarian [având credinţa că Dumnezeu este o singură persoană]. Drumul de la Ierusalim la Niceea poate fi numit cu greu un drum drept. Doctrina trinitară din secolul al IV-lea nu reflecta cu exactitate învăţătura primilor creştini despre natura lui Dumnezeu; dimpotrivă, ea reprezenta o deviere de la această învăţătură". — The Encyclopedia Americana (1956), vol. XXVII, p. 294L.
Conform unui dicţionar, „Trinitatea platoniciană, care nu este decât o restructurare a trinităţilor de mai înainte, întâlnite la popoarele mai vechi, pare să fie o trinitate filozofică, raţională, o trinitate de atribute care a dat naştere celor trei ipostaze sau persoane divine despre care se învaţă în bisericile creştine. Această concepţie despre trinitatea divină, pe care o avea filozoful grec [Platon, sec. IV î.e.n.], se poate regăsi în toate religiile [păgâne] antice". — Nouveau Dictionnaire Universel (Paris, 1865–1870), editat de M. Lachâtre, vol. II, p. 1.467.
Într-o lucrare a sa, John L. McKenzie a spus: „Triada de persoane din interiorul unităţii de natură este definită cu termenii «persoană» şi «natură», termeni filozofici greceşti; ei nu apar, de fapt, în Biblie. Definiţiile trinitariene au apărut ca urmare a unor lungi controverse în care aceşti termeni şi alţii, precum «esenţă» şi «substanţă», au fost aplicaţi greşit la Dumnezeu de unii teologi". — Dictionary of the Bible (New York, 1965), p. 899.
Intr-adevar in Biblie nu este cuvantul "Trinitate" deoarece nu a fost necesar, abia in secolul 4 cand au inceput sa apara diferite erezii a fost necesar introducerea acestui termen. Daca pana atunci nu era acest termen, asta nu inseamna ca crestinii nu credeau in Dumnezeu Cel in 3 ipostase. Dumnezeu s-a descoperit in VT si in NT in toate cele 3 ipostase ale Sale, dar o singura fiinta. Cele 3 persoane nu se inteleg ca persoane omenesti.
Geneza 18:1-2: "Apoi Domnul S-a arătat iarăşi lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când şedea el în uşa cortului său.
Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea lui; şi cum l-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s-a închinat până la pământ".
Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; "
La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. (Ioan 1:1-4)
Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu nevasta sa Safira, şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor. Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu." (Faptele apostolilor 5:1-4)
Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului." Amin. (Matei 28:18-20)
Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu, şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin. (2 Corinteni 13:14)
arcu 14:61-62: "Iar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: Eşti tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?
Iar Iisus a zis: Eu sunt şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului."
De ce a spus oare Iisus in numele Tatalui si Fiului si Sfantului Duh? Caci in numele lui Dumnezeu se botezau.Sau Sf. Apostol Pavel?
Adică, Fiul şi Tatăl sunt nedespărţiţi, iar între cei doi există o perfectă egalitate. Dacă Tatăl este în Fiul şi Fiul este în Tatăl, atunci Dumnezeu-Tatăl nu poate fi mai mare decât Fiul, aşa cum au pretins de-a lungul timpului unele secte creştine, ca arianismul.
Faptele Sfinţilor Apostoli (20:28): "Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său."
Din acest verset, observăm cum Sfântul Duh acţionează ca o persoană, căci numeşte episcopi pentru a conduce Biserica lui Dumnezeu (adică Hristos, identificat cu Dumnezeu).
* Ioan 5:18: "Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu."
* Ioan 20:28: "A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!".
Aşadar, Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu şi Duhul Sfânt este Dumnezeu. Şi totuşi, nu există trei dumnezei, ci un singur Dumnezeu.
Apocalipsa22:18,19 arata clar ca tot ce e adaugat in Cuvantul sau nu ii e placut lui Dumnezeu, iar Biblia a fost incheiata in sec 1 in 98en.Deci,trinitatea fiind adaugata este fara nici un temei biblic.
Apoi, despre spiritul sfant.
Biblia compară spiritul sfânt cu apa. Când a promis că îşi va binecuvânta poporul, Dumnezeu a spus: „Voi turna apă peste cel însetat şi pâraie line peste locul uscat. Voi turna spiritul meu peste sămânţa ta şi binecuvântarea mea peste urmaşii tăi" (Isaia 44:3).
Când Dumnezeu îşi ‘toarnă’ spiritul peste slujitorii săi, ei devin ‘plini de spirit sfânt’ sau ‘se umplu de spirit sfânt’. Biblia spune că Isus, Ioan Botezătorul, Petru, Pavel, Barnaba şi discipolii adunaţi cu ocazia Zilei Penticostei din 33 e.n. s-au umplut de spirit sfânt sau au devenit plini de spirit sfânt (Luca 1:15; 4:1; Faptele 4:8; 9:17; 11:22, 24; 13:9).
Dar ce crezi: Ar putea fi o persoană ‘turnată’ peste mai multe persoane? S-ar putea afirma despre o persoană că poate ‘umple’ un grup de persoane? Categoric, nu! Aşa ceva este absurd! Biblia vorbeşte despre persoane ‘pline’ de înţelepciune, de pricepere sau chiar de cunoştinţă exactă. Însă nu spune niciodată că o persoană a fost ‘umplută’ cu altă persoană (Exodul 28:3; 1 Regi 7:14; Luca 2:40; Coloseni 1:9).
Termenul grecesc tradus prin „spirit" este pneúma, care transmite şi ideea de putere invizibilă. Potrivit unui dicţionar, termenul pneúma „înseamnă vânt şi respiraţie; apoi, în special, spirit, care, asemenea vântului, este invizibil, imaterial şi puternic" (Expository Dictionary of New Testament Words, de W. E. Vine).
Aşadar, este cât se poate de clar că spiritul sfânt nu este o persoană.
Apoi, Ioan5:18-Iudeii necredincioşi erau cei care considerau că, întrucât Isus îl numea pe Dumnezeu Tatăl său, el voia să se facă egal cu Dumnezeu. Chiar dacă Isus îl numea în mod corect pe Dumnezeu Tatăl său, el n-a pretins niciodată că ar fi egal cu Dumnezeu. El le-a răspuns în mod clar iudeilor: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, ci numai ce vede pe Tatăl făcând" (Ioan 5:19, Ioan 14:28; 10:36). Aceiaşi iudei necredincioşi au afirmat că Isus încălca sabatul, dar şi în această privinţă greşeau. Isus a respectat în mod perfect Legea şi a declarat: „Este îngăduit a face bine în zilele de sabat". — Mat. 12:10–12
Alte argumente ca spiritul sfant nu e o persoana
e exemplu, spiritul sfânt este definit drept un ajutor (greceşte parákletos; ‘Mângâietorul’) care „va învăţa", „va depune mărturie" şi „va spune ce aude" (Ioan 14:16, 17, 26; 15:26; 16:13). Dar alte versete arată că unii oameni ‘s-au umplut’ de spirit sfânt şi că alţii au fost ‘botezaţi’ cu el sau ‘unşi’ cu acest spirit (Luca 1:41; Mat. 3:11; Fap. 10:38). Aceste ultime referiri la spiritul sfânt categoric nu pot indica o persoană. Pentru a înţelege ce învaţă în ansamblu Biblia, trebuie să ţinem cont de toate aceste versete. Care este concluzia raţională? Aceea că primele versete citate folosesc o figură de stil, personificând spiritul sfânt al lui Dumnezeu, forţa sa activă, la fel cum Biblia personifică înţelepciunea, păcatul, moartea, apa şi sângele.
Sfintele Scripturi ne dezvăluie numele Tatălui, Iehova. Ele ne arată că Fiul are numele Isus Cristos. Dar nicăieri în Scripturi nu se dă un nume spiritului sfânt.
În Faptele 7:55, 56 se relatează că, într-o viziune, Ştefan l-a văzut în cer pe „Isus stând la dreapta lui Dumnezeu". Dar el nu spune că ar fi văzut şi spiritul sfânt (Apocalipsa 7:10; 22:1, 3).
O enciclopedie catolică afirmă următoarele: „Majoritatea textelor din N[oul] T[estament] vorbesc despre spiritul lui Dumnezeu ca despre ceva, nu ca despre cineva. Lucrul acesta se observă îndeosebi în paralelismul dintre spiritul şi puterea lui Dumnezeu". În aceeaşi lucrare se arată că „apologeţii [scriitori creştini greci din secolul al II-lea] vorbeau cu foarte mare reţinere despre Spirit; cu puţină intuiţie, se poate spune că vorbeau foarte impersonal". — New Catholic Encyclopedia, 1967, vol. XIII, p. 575, şi vol. XIV, p. 296.
Nu mai intinde mult o discutie care cu @Danay nu duce nicaieri...
Toate, dar absout toate problemele şi neînţelegerile legate de unitatea Sf. Treimi (trei ipostasuri care au aceeaşi FIRE sau NATURĂ divină) vin doar din neînţelegerea Jertfei şi a ASUMĂRII "ROLULUI" pe care Fiul lui Dumnezeu l-a avut în lume!
Acest "ROL" asumat de bună voie SCHIMBĂ toate raportările Fiului către Tatăl, este asumarea unei "inferiorităţi" (care ţinea de firea umană asumată temporar ŞI NU DE CEA DIVINĂ! )
Dumnezeu Fiul este de aceeasi NATURA cu Tatăl, nicidecum inferior Tatălui.
În "ROLUL" ASUMAT DE BUNĂVOIE prin întrupare (în acelaşi timp rămânând şi Dumnezeu), El S-a jertfit şi S-a smerit, în faţa tuturor, a oamenilor, dar şi în raport cu Tatăl, pentru a duce până la capăt "rolul" asumării întregii umanităţi asupra Lui.
Iată doar o mică parte din versetele care Îl prezintă pe Fiul lui Dumnezeu:
Coloseni 1, 16. Pentru că ÎNTRU EL (Dumnezeu Fiul - Hristos) AU FOST FĂCUTE TOATE, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El.
Coloseni 1, 17. El este MAI ÎNAINTE DECÂT TOATE şi TOATE PRIN EL SUNT AŞEZATE.
Ioan 1, 3: „Toate prin El (Dumnezeu Fiul - Hristos) s-au făcut; şi FĂRĂ EL NIMIC NU S-A FĂCUT DIN CE S-A FĂCUT."
Ioan 1, 4: „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor."
Evrei 1, 1. După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci,
Evrei 1, 2. În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi PRIN CARE A FĂCUT ŞI VEACURILE;
Miheia 5, 1: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar OBÂRŞIA LUI ESTE DINTRU ÎNCEPUT, DIN ZILELE VEŞNICIEI."
Profetul Isaia Îl numeste pe Mesia (pe Mântuitorul Hristos) "Dumnezeu-Tare, Domn al pacii, PĂRINTE AL VEACULUI ce va sa vina’’
Daca veti citi intreg contextul din Matei 16 veti intelege ce a vrut sa zica. Mai sus, in primele versete ale capitolului, vedem cum fariseii si saducheii s-au apropiat pentru a-l ispiti. Tentativa lor primeste un raspuns pe masura. In continuare, Isus le da o lectie ucenicilor, folosindu-se de cele intamplate. Doar ca ei nu pricep ce vrea sa spuna cand le zice „feriti-va de aluatul fariseilor" crezand ca le zice astfel pentru ca nu au cumparat paine!
Aluatul fariseilor nu era altceva decat ipocrizia. Desi erau fundamentalisti si aparent drepti la exterior, viata lor spirituala era una putreda, care nu-i face cinste unui om al lui Dumnezeu.
Nu este nimic ascuns sau greu de priceput in intrebarea Mantuitorului (tot nu intelegeti?). El face referire la minunile inmultirii painilor, aratand si oferindu-le motivele pentru a crede ca este Dumnezeu, capabil de a purta de grija nevoilor fizice ale oamenilor, chiar prin a crea ceva din nimic. Prin urmare fariseii si ucenicii, martori la aceste minuni, nu mai aveau nevoie de alte semne din cer pentru a crede!
Din nou, ca o concluzie, atunci cand vorbeste despre aluatul fariseilor nu se refera la paine fizica, ci la ipocrizie. Desi nu credeau ca El este Mesia, fariseii se comportau ca si cand ar fi fost sau ca si cand ar fi gata sa creada (cerand un semn din cer).Iar cand intreaba "tot nu intelegeti" leaga episoadele mentionate de lectia ipocriziei, care mai cerea inca un semn in plus.
Da si uite asa a aparut McDonald's, din 7 pui hranesti o planeta intreaga(ok, cativa aditivi acolo, cine nu-i evreu in ziua de azi?). Bine ca fratii McDonald au reusit sa inteleaga si noi astia nu.
A vrut sa spuna ca lumea n-are nevoie de mancare, din moment ce au venit cu paine de acasa si au lasat atatea firmituri.Adica ne ducem exact acolo unde n-avem nevoie, ne plac lucrurile gratuite, chiar daca acasa avem din belsug.Bine ca n-a aruncat o chifla in multime sa se sufoce toti in firmituri.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
