Ceva nu se leaga. Fie are o echipa de marketing geniala, fie Papa Francisc e un om ce e uimitor de bun! Si o zic ca ateu!

Ce parere aveti de stirea asta:
http://www.catholic.org/news/hf/faith/story.php?id=51077 ?
(rog cei ce vor sa se lege ca papalitatea e o aberatie si de genul, sa raspuna alta intrebare!)

Are o echipa care il ajuta dar si el este un om care spune si face ce vor oamenii sa auda si sa vada. Pun pariu ca va fi pus conducatorul tuturor religiilor.

Dacă "uimitor de bun" înseamnă "ceva mai puţin fanatic şi mai puţin discriminatoriu decât majoritatea creştinilor (vocali)" - un lucru, în opinia mea, cât se poate de uman/firesc -, atunci da.

Dar, desigur, este totodată şi o strategie de marketing... însă cât timp ea produce mai puţină ură îndreptată spre minorităţi şi reflectă o atitudine umanistă/pacifistă, sunt ok cu ea şi mă interesează mai puţin interesele ei ascunse.

De acord.

Crestinii sunt campioni la a se contrazice singuri. Au nevoie doar de timp. Daca si ateii pot ajunge in rai acum, atunci mai exista ceva imposibil cand vine vorba de religie? Asta arata cat de neclar si de interpretabil e crestinismul, ca orice alta religie, as putea spune.

Departe de mine dorinta de a incerca sa par a fi mai destept decat Papa. Dar pasajul la care se refera Excelenta sa (cel din Marcu 9:38-40) nu este unul despre atei, ci despre credinciosi, implicati in activitari spirituale facute "in numele Lui Isus", dar care nu faceau parte din anturajul Acestuia. Ei credeau in Hristos si faceau minuni in numele Lui, iar asta deja schimba povestea...

"Ioan I-a zis: – Învăţătorule, noi am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu ne urma. Isus i-a răspuns: – Nu-l opriţi, căci nu este nimeni care să facă o minune în Numele Meu şi care să Mă poată vorbi de rău imediat după aceea. Cel care nu este împotriva noastră este de partea noastră." (Marcu 9:38-40)

Iar doctrina justificarii prin fapte nu este una biblica. Credinta este cea care ne mantuieste, iar credinta veritabila are ca roade si faptele bune. Nu vreau sa spun prin asta ca cei care nu cred nu pot face fapte bune, ci doar ca faptele bune nu sunt suficiente pentru a anula consecintele pentru faradelege.

E ca si cand am ierta un hot pentru ca a facut un act de caritate dupa savarsirea faptei… Biblia nu ii ofera hotului iertarea neconditionata (pentru ca in acest caz Dumnezeu nu ar mai si fi drept, ci doar bun – iar cele doua vin la pachet), ci o Persoana care primeste pedeapsa in locul lui, ca el sa fie justificat prin aceasta.

Sper ca ajuta.

Totusi, sunt de acord ca bunatatea omului si acceptarea pot fi unul dintre locurile de intalnire dintre crestin si ateu, din pacate prea putin folosit.

PS: impresia mea este ca grija pentru locul vesniciei necredinciosului te apropie mai degraba de agnostici decat de atei.

Nu te supara, dar pe mine nu ma intereseaza speculatiile filozofice pe langa... aplicate pe povesti. Mie mi se rupe unde zice papa sau oricine altcineva ca ajung, mai ales daca e vorba de fanteziile lor.
Poate papa este un om bun, poate e mai rational, mai realist, mai deschis decat altii, dar nu exclud ca afirmatiile lui sunt diplomatice, strategice. Cand ceva nu e in regula, cand etichetele si fixismul supara si indeparteaza, cand pozitia este amenintata, trebuie modificat ceva.

Si eu cred in faptul ca ajungi in rai ciprian, probabil orice crestin normal la cap crede asta. adica e mai important sa fii bun decat sa fii rau si sa incerci sa faci bine.
si fata de voi religia ne cam face niste bestii tirane si infometate cu speranta nebuna