"Credinta nu poate fi data omului. Credinta nu este rezultatul gandirii. Ea vine din cunoasterea directa. Spre exemplu: daca fratele meu ma implora sa-i dau a zecea parte din intelegerea mea, n-as putea, deoarece el nu are cunoasterea nici experienta pe care am acumulat-o in viata mea. Asta este ca si cum doresti sa umplii pe cineva cu paine doar uitandu-te la el. Apoi: Calitatea a ceea ce intelegi depinde de calitatea persoanei ce-ti vorbeste. Ganditul si cunoasterea sunt foarte diferite. Unul se lupta sa cunoasca." V-ati intrebat vreodata de ce toata lumea vorbeste pe aici si fiecare ramane la fel?
Ordonare:
După relevanţă
''Credinta nu este rezultatul gandirii. Ea vine din cunoasterea directa.''
Totusi, fara sa formulezi fraze fara logica nu poti?!
Credinta, de orice fel, nu poate veni dintr-o cunoastere. Este ilogic sa crezi in ceva ce cunosti, din moment ce cunosti ceva e un non sens sa afirmi ca tu crezi ceva ce cunosti, cunoasterea nu deriva din credinta.
tocmai, credinta este rezultatul necunoasterii tale, nu al cunoasterii asa cum spui tu, eronat de altfel. Din cunoastere deriva certitudine. Ori unde-i certitudine nu-i loc de credinta.
Dar bine, tie iti trebuie mult timp, mult exercitiu logic pentru a ajunge la un nivel acceptabil de perceptie si intelegere a realitati.
Răspunde
Răspunde
Credinta religioasa nu vine din cunoastere directa. Daca ar proveni din cunoastere directa, s-ar numi stiinta, nu s-ar mai numi credinta.
Teoria despre formarea planetelor e una pur teoretica. Numai ca oamenii de rand cred ca a fost demonstrata stiintific si cred in ea. Ca sa nu para ca sunt la fel ca aia care cred ca dumnezeu l-a creat pe om in 7 zile, spun ca e ceva demonstrat stiintific (Pt ca nu tine de biserica). Daca te uiti mai atent, e acelasi fel de credinta.
A face diferenta intre cunoastere (stiinta) si parere (credinta) este o tema care a preocupat mult timp filosofii, iar stiinta moderna i-a oferit o solutie. Nu putem pune semn de egalitate intre terapia cu antibiotice si cea cu alifie de broasca si n-ai accepta ca dentistul care iti lucreaza o carie sa aiba doar o diploma de strungar. Asa ca e absurd sa confuzi stiinta cu credinta. Stiinta descopera fapte obiective, in timp ce credinta este dupa cum il taie capul pe fiecare.
Observ ca nimeni nu intelege de unde vine credinta 
Ei au doar o teorie despre credinta, nu vorbesc despre credinta insasi.
Credinta nu are nevoie de motive, unul poate crede ca Soarele e verde, altul ca e albastru, dar in mod obiectiv Soarele e alb. Soare verde si albastru=credinte (subiective). Soare alb=fapt obiectiv.
Atunci de ce unul crede intr-un fel si unul in altfel? E absurd. Daca nu avea nevoie de motive, toti si-ar schimba credinta de 3 ori pe ora. Tu iar vorbesti teoretic. Nimeni nu crede ca soarele e abastru sau verde. Stii ca in greaca sunt 3 cuvinte pentru 3 feluri de credinta?
Nu si-o schimba tocmai pentru ca sunt imuni la motive. Daca nu poti face distinctia intre credinte subiective si fapte obiective ai grave tulburari de gandire. Asta ti-o poate confirma orice psihiatru.
In privinta dumnezeirii lui Isus, nu exista niciun mijloc de a stabili daca aceasta credinta este adevarata sau falsa. De aceea se numeste credinta si nu fapt obiectiv. Majoritatea crestinilor crede ca Isus e Dumnezeu, majoritatea musulmanilor crede ca Isus nu e Dumnezeu si nu exista niciun mijloc de a decide care dintre ei are dreptate in mod obiectiv. In mod subiectiv, crestinii au dreptate in biserici iar musulmanii in moschei, acolo-si dau singuri dreptate in privinta dumnezeirii lui Isus.
In limitele perceptiei noastre putem stabili daca un lucru il putem sti sau nu. Dar asta-i alta poveste. Faptul ca ei cred asta se datoreaza vietii prin care au trecut.
In mod obiectiv iti dai seama ca nu stii ce a fost Isus ca a trait acum 2000 de ani
Ok, atunci, de ce oamenii trec de la o religie la alta?
Apoi e abstract ce zici. Iti dau si un exemplu: Eu stau cu tine un timp si te cunosc. Atunci cand am ajut nevoie m-ai ajutat in 2 probleme. Urmeaza a 3-a problema, diferita de cele 2. Eu stiu ca m-ai ajutat in primele 2, dar a 3-a e diferita. Ai putea sa nu ma ajuti. Cu toate astea, eu CRED ca tu ma vei ajuta si in a 3-a. De unde vin credinta? Din ce-am vazut anterior, cu toate ca, eu nu pot sti 100% daca m-ai ajutat. Intelegi? Asa e cu toate credintele. Ele nu apar asa in plop. Iar daca nu te cunosc si nu am incredere in tine, asta este pentru ca oamenii de dinainte m-au dezamagit. Iar daca pe mine nu m-a dezamagit nimeni si mama imi spune ca oamenii sunt rai si eu o cred, asta inseamna ca-mi e frica de ceva. Daca nu as avea frica aia, nu m-ar interesa ce spune mama. Deci. TOATE credintele sunt in functie de experientele omului.
Scuzati greselile, am baut cateva beri 
Oamenii trec de la o religie la alta pentru ca religia anterioara nu le mai ofera raspunsuri credibile sau nu sunt imuni la argumente. Dar cei sensibili la argumente sunt o minoritate, in general oamenii sunt crescuti fie atei, fie credinciosi si raman asa toata viata. Sau cand dispar sedintele PCR din viata lor se refugiaza in credinta religioasa, pentru ca simt nevoia sa-i spele cineva pe creier.
Despre Isus se pot sti unele lucruri in mod obiectiv, e adevarat ca nu prea multe. Dar e clar ca stacheta pentru a fi Mesia este asa de inalt pusa incat nimeni nu poate fi Mesia, iar Isus cu atat mai putin. Isus a fost, cum spune marele biblist Bart Ehrman, taman pe dos de cum trebuia sa fie Mesia (asa cum era descris in Vechiul Testament). Mesia trebuia sa fie un mare erou si eliberator national, in timp ce Isus a fost un infractor rastignit de care in vremea in care traia nu auzise nici dracu' (asa se si explica absenta lui din documentele administratiei romane, era un ilustru necunoscut care s-a nimerit sa incalce legea).
Te intrebi ce-i face pe majoritatea crestinilor sa creada ca Isus e Dumnezeu. Ei bine, asa le-a zis popa. Si popii cui i-a spus? A auzit si el de la parinti, care au auzit de la alt popa. Si popa ala? Tot de la parinti, si lor le-a spus alt popa. Dar ala? Si ala tot de la parinti, carora le-a spus alt popa. Deci oamenii cred pentru ca asa le-au zis popii. Nu au motive rationale de a crede ca Isus e Dumnezeu, nu pot verifica acest lucru, asa ca se iau si ei dupa ce zice lumea.
In stiinta nu e asa. Oamenii de stiinta lucreaza continuu la a infirma teoriile altor oameni de stiinta. Nu-i cred pe cuvant, ci le intorc argumentele pe toate fetele, fac continuu experimente pentru a se lamuri daca predecesorii nu s-au inselat, isi critica unii altora articolele stiintifice. Asa ca in stiinta nu credinta primeaza, ci scepticismul. Stiinta este scepticism organizat. Credinta religioasa este credulitate organizata, bazata pe suspendarea necredintei si pe spalarea creierului. Daca le spui de mici unei intregi generatii ca Isus e Dumnezeu, majoritatea vor fi convinsi de asta pana la moarte. Nu e nimic supranatural in asta, e pur si simplu educarea lor intr-o anumita credinta religioasa.
Spre exemplu, un om citeste ceva si crede. Alt om citeste acelasi lucru si nu crede. Eu citesc ca exista posibilitatea de 1 la nu stiu cate catralioane sa apara viata din intamplare (era undeva intr-un documentar) si fac laughing out loud pe podea... altul crede si i se pare foarte logic sa admita o asemenea posibilitate. De ce unul reactioneaza intr-un fel si altul in alt fel la aceeasi informatie? (Sa presupunem ca nimeni nu stia nimic despre teoria asta pana acum si nici altceva de care sa o lege).
E destul de simplu. Fiecare percepe lucrurile diferit, fiecare isi creaza propriul adevar si tot ce vine in contradictie cu el trebuie respins, e un mecanism de aparare.
"Sometimes people hold a core belief that is very strong. When they are presented with evidence that works against that belief, the new evidence cannot be accepted. It would create a feeling that is extremely uncomfortable, called cognitive dissonance. And because it is so important to protect the core belief, they will rationalize, ignore and even deny anything that doesn't fit in with the core belief." -Frantz Fanon
"From a psychological viewpoint, this information is not easy to swallow, one can not accept this info and go on with their lives in the same way. The brain recognizes that this info will force it to re-arrange and re-program several pieces of information it has accumulated over the years, and the brain will fight, because this requires a high amount of mental effort, and the best way to avoid such effort, is to reject the info.
The second reason deals with the problem of ego. Due to a person's ego, he will fight you and your information, because he/she values their words over yours. They can't accept that you might of stumbled upon such valuable truths, that they did not realize before, and in defense of their ego, they disclaim your truths."
Pe mine ma intereseaza de ce. Cum facem sa gandim si noi ca ceilalalti? Adica, sa-i intelegem
Daca ramanem asa si vine cineva cu o cunoastere mai dezvoltata sau superioara, o sa facem cum ai spus tu si nu vom putea pricepe nimic. Sau vom transforma totul cu propriile noastre idei si vom intelege cu totul altceva.
E imposibil. Creierele nu sunt facute intr-un laborator, adica toate sa aiba aceleasi instructiuni, si apoi date oamenilor care le personalizeaza, ele invata si se formeaza singure. N-o sa poti sa gandesti exact ca altcineva nici daca i-ai da toate amintirile tale, pentru ca acele conexiuni care o sa existe intre neuroni n-o sa fie identice, ele fiind constiinta, ele fiind responsabile de modul in care percepem lucrurile, din secunda 2 sunteti 2 persoane diferite, fiecare mergand pe drumul lui, ghidati de creier. Creierul creaza realitatea ta pana la cel mai mic detaliu, nuanta de albastru pe care tu o vezi la nick name-uri nu e aceeasi pe care eu o vad, daca ne-am putea certa de la o nuanta, de ce sa ne mai miram ca ne certam pentru lucruri care ne pun siguranta sau viata in pericol? Si apoi mai e adevarul subiectiv, cum ziceam, informatii acumulate de-a lungul vietii, e imposibil ca 2 persoane sa acumuleze aceleasi informatii chiar daca ar sta tot timpul impreuna, intervine iar perceptia. E simpla si complicata chestia asta , adica pentru mine e simpla, am o imagine creata de mine in minte, sper ca am fost la subiect si am oferit cateva informatii corecte si utile.
Daca ii explici cuiva si ii arati si ceva concret, cat timp e dispus sa priceapa, o sa priceapa, chiar daca acel ceva n-o sa fie vazut identic de ambele persoane.
Dar sunt lucruri pe care nu ai cum sa i le arati. Spre exemplu nu ai cum sa-i arati unui om ca intr-o situatie, daca nu mai injura, o sa iasa totul ok. El crede ca nu va iesi ok. Tu nu ai cum sa-i arati ca va iesi ok, decat daca el face ca tine. El va vedea si va intelege doar daca va renunta la gandirea sa pentru un moment si face cum ii spui. El trebuie sa faca un efort pentru asta, chiar impotriva modului sau de a gandi. Dar, atat timp cat el sustine ca stie despre ce e vorba si ca stie ce trebuie sa faca, este imposibil sa inteleaga.
Dar in schimbul unui moment de abtinere de la a mai injura, el, crezand ca stie de ce nu va iesi cum ii spui tu, va prefera sa aduca 10 ore argumente sa-si sustina parerea si sa nu faca nimic, decat sa nu injure o singura data.
''Cum facem sa gandim si noi ca ceilalalti?''
Un prim pas pentru tine, ar fi sa incepi cu cateva exercitii simple de logica.
Http://www.tpu.ro/......mplu-daca/
E valabil si pentru tine
Credința și spiritualitatea vin din cunoaștere directă și personală în sensul că :
Un om poate experimenta anumite minuni, poate primii răspunsuri la rugăciunile sale, dar, ceilalți care nu au ca punct de interes credința, nu-l vor crede.
Vor zice fie că e un mincinos care vrea să ia banii altora, fie că delirează.
Dar, el știe ce a experimentat și trăit și nimeni nu-i va putea schimba percepția.
Oricum, doar la ezoterici scopul principal e avansarea prin efort propriu + execuția unor exerciții și mantre de x ori.
La creștini Duhul se dă în dar, celor care sunt sinceri, de multe ori indiferent de numărul de rugăciuni făcute, dacă, ele au fost făcute din mândrie.
Duhul e un dar, nu o unealtă în mâna unora sau altora.
Vointa si Constiinta nu se pot da in dar. Daca faci un om constient fara ca el sa depuna vreun efort, nu va putea sa faca nimic cu ea. Nu stiu cum sa explic. La fel cu vointa. Nu poti primi vointa cadou. Prin ea insasi vointa se creaza prin efort. Duhul la crestini e dar, dupa 2000 de ani (cand lumii le-a fost lene sa mai depuna efort). Dar cand crestinismul abia aparuse si nu abunda peste tot, lumea depunea niste eforturi intr-un sens. Daca luam poruncile lui Isus si fericirile vom vedea ca ne spune sa ajungem ca el. Si ca daca-i intelegem invataturile putem face minuni ca si el. Ori, crestinii care pot face asta, ori nu sunt, ori nu-i cunoastem. In orice caz, sunt foarte putini. Tocmai pentru ca, lipseste adevaratul crestinism.
Eu nu m-am referit la voință și conștiință ci, la darurile Duhului Sfânt- tămăduirea, viziunea proorocia.
Din ce-am înțeles în primele 4 secole se întâmplau multe minuni, dar apoi încet, încet s-au rărit cei care se învredniceau de ele.
Voința și conștiința o are fiecare, doar că unii o ignoră, alții o rafinează.
Darurile acelea vin intr-o stare de constiinta diferita. Vointa si constiinta nu are nimeni. Tocmai asta-i greseala. Oamenii cred ca le au. Inainte sa poata sa dobandeasca noi puteri, oamenii trebuie sa dobandeasca ceea ce cred ca au deja.
Incerca sa actionezi altfel decat actionezi de obicei intr-o anumita situatie si o sa vezi ca nu ai vointa. Dorintele si "vointa" omului sunt rezultatul obisnuintelor. Pana nu sesizezi asta, nu intelegi. Un om isi doreste ceva si are vointa nu pentru ca vrea el, ci pentru ca asa e obisnuit. Incearca sa gasesti o cat de mica actiune inutila sau daunatoare pe care o faci si pur si simplu incearca sa nu o mai faci.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
