Invizibil este putin spus, crestinismul se bazeaza pe credinta in ceva atat de "subtil" incat nu interactioneaza absolut deloc cu realitatea.
Invizibil, inaudibil, inodor, intr-un cuvant imperceptibil.
Descoperite si numite, nu concepute, cum sunt zeii oamenilor. Ma gandeam ca o sa zici ca si stiinta presupune credinta, stiinta inseamna cunoastere, teoriile sunt presupuneri ale unei viitoare cunoasteri, e tot credinta, dar e mereu testata, spre deosebire de cea religioasa.
Sa zicem ca cine stie cum, printr-o anumita intamplare din viata ta, priveti altfel lucrurile si le percepi altfel.Presupunem ca ai incepe sa crezi in Dumnezeu si lucrurile acestea.Cum ti s-ar parea aceasta schimbare(da, e greu de zis, trebuie experimentat acest lucru, insa luam prin abstract), cum ai privi lucrurile dinainte?
Doar daca m-as lovi la cap as putea crede ca unul din zeii inventati chiar exista; probabil as spune "oarba am fost si acum vad", chiar si cand faci o prostie, la momentul respectiv iti pare logic, dupa un timp nu mai, de asta doar o lovitura la cap ma poate schimba. Credinta in dumnezeu e in fiecare zi sau chiar secunda altfel, in timp ce lucrurile descoperite prin cunoastere sunt intotdeauna la fel.
Este banal? Adica poti sa crezi numai in ceea ce vezi spun unii.Cei care gandesc astfel, de fapt nu gandesc. Daca nu-si vad creierul, inseamna ca nu-l au. Nu? De fapt crestinismul adevarat este cladit pe credinta adevarata, care este,, o incredere deplina in lucrurile nevazute, dar care totusi exista. (Evrei 11:1, 2). Este mare lucru sa cunosti adevarul. Este un privilegiu din partea celui ce ne-a creat.
Mai au multe de invatat si unii si altii.
http://www.ziaruldeiasi.ro/......22584.html
http://www.efemeride.ro/......-bang-ului
Pai si tu te-ai simti mai bine daca legile ar fi concepute de maimute sau de papagali? Mi se pare un pic absurda intrebarea ta! Atunci maine poti inventa propria ta religie dupa criterile tale!