,,Odată ce omul este total dispus să fie singur cu Dumnezeu, el este cu Dumnezeu indiferent unde se află: la ţară, la mănăstire, în pădure or în oraş. În aceeaşi clipă, infinita libertate a lui Dumnezeu fulgeră în străfundurile sufletului omului, iar el este iluminat. Cu toate că este un călător în timp, pentru o clipă el şi-a deschis ochii în eternitate." (-Thomas Merton-),,Prietenia" lui Dumnezeu este cel mai preţios lucru pentru sufletul raţional uman. Care su nt motivele,, rezervelor" pe care le au unii oameni? Există cumva dezavantaje în recunoaşterea acestei bunătăţi a lui Dumnezeu?

"...sufletul rational uman" - da, are foarte mult sens...
http://i.imgur.com/ouAxYZt.png

"Există cumva dezavantaje în recunoaşterea acestei bunătăţi a lui Dumnezeu?"

Care Dumnezeu?
Cineva inexistent se frustrează că nu i se recunoaşte existenţa sau calităţile imaginare?
De ce simţi nevoia să fii avocatul lui? Dacă ar exista şi l-ar deranja (că nu toţi cred orbeşte în poveşti şi mai există şi oameni raţionali, care au nevoie de dovezi ca să considere un ceva adevărul absolut), nu crezi că în atotputernicia sa ar fi în stare să se apere singur (şi să dea odată dovada de acea bunătate, ca să i se recunoască)?

Prefer prietenia unui caine.

Sunt prea multe cuvinte si toate caile prea,, maledictioase'' pana sa ajungi la a vrea atat de putin. fain citatul

Dezavantajele nu exista, sunt scuzele pentru care tu nu poti face ceva.
Dumnezeu este mereu cu noi.
O intrebare cam ilogica, astept alte intrebari de la tine, imi sunt pe plac.