Sa presupunem ca societatea umana va elimina la un moment dat din constientul si subconstientul sau TOT ce reprezinta RELIGIE si CREDINTA in forte care-i depasesc puterea de intelegere.
Va intreb:
1.Care va fi atitudinea fata de MOARTE ca fenomen si fata de MORTI ca si rezultat al mortii?
2.Cum va fi privit corpul uman fara viata si daca vor mai exista cimitire, in sensul pe care-l intelegem noi acum?
3.Se vor mai pastra,indiferent sub ce forma,remasitele corpului uman, sau nu?
4.Afectivitatea,indiferent de modul ei de percepere si motivare,va pierde din caracterul sau emotional si cum va influenta asupra caracterului uman?
Astept in special un punct de vedere de la cei care se considera neafectati sufleteste de fenomenul religios, consideran ca acesta si-a epuizat rolul de a fi util socialului uman
Ordonare:
După relevanţă
1. http://www.psihanaliza.org/articol15.html
Se stie ca relatia omului raportat la moarte este una instinctuala, nu rationala.
Practic oricat de mult ar varia cunostintele noastre despre ea, perceptia nu s-ar modifica, caci e o perceptie intemeiata pe temeri instinctuale (iertati-mi pleonasmul, daca exista), iar nu pe studiu obiectiv.
2. La 2 exact ca la punctul 1, perceptia fata de un cadavru va ramane neschimbata, ea fiind dictata de empatie, nu de ratiune. Nu ti-e mila de un om ce a murit pentru ca stii ca are suflet, ti-e mila pentru ca empatia iti spune sa iti fie mila.
Cimitirele se vor pastra, insa nu in sensul in care exista acum, ci cu scopul de a mentine igiena.
3. Respectul pentru morti este dictat tot de empatie, nu de credinta in forte supranaturale.
Realmente aceste credinte au aparut exact pentru a da consistenta sentimentului inexplicabil de mila.
Aici e discutabil, iar rezultatul depinde numai de raportul ratiune-sentiment. Daca ne place sa gandim mi mult decat ne place sa "simtim" atunci nu se vor pastra, daca e invers atunci se vor pastra.
4. Nu. Motivul e cel de la 1, 2 si 3.
Răspunde
Da,este un punct de vedere logic,dar,dupa a mea parere,nu in toate privintele si aceasta mergand de la premiza ritmul de dezvoltare al tehnologiilor si societatii in general va fi cel de la finele sec.XX. Iti reamintesc insa ca ritmul actual de dezvoltare are tendinte explozive:harta genomului uman nu mai constitue un secret; in curand vom beneficia de o medicina bazata pe polimorfisme(variatii in secventa ADN-ului intre indivizi diferiti); tehnicile in prina dezvoltare vor permite nu numai inlocirea, fara probleme, a fiecarui organ defect cu altul "nou", deci nu prelevat de la un decedat, ci "fabricat" in "uzine" specializate. Daca urmaresti datele "scapate" din laboratoare si documentarele (care au totusi stiri din urma cu cel putin 2 ani),vei constata ca avem toate sansele ca la un moment dat sa fim un ansablu care sa nu mai aiba din original decat creierul (si aceasta deocamdata). Cineva chiar spunea,nu un scriitor de SF,ca la un moment dat,chiar creierul cand va gasi o alta forma sa se "intretina",va renunta la restul,care in fond nu-i creaza decat probleme.Vor trai intr-un ambient dorit,vor comunica fara probleme,isi vor satisface toate placerile pe care pana atunci le realizau prin corp,etc.
Ma intrba,nu la acest stadiu,ci atunci cand vom putea schimba organele precum o facem acum la service cu autoturismul,cum vom interpreta oare empatia?; va mai avea ea oare semnificatia actuala? Nu sunt convins.
Ideea de a pune intrebarea respectiva mi-a venit dupa vizionarea unui documentar in care(iti spun in rezumat) se afirma ca intr-un viitor previzibil,dat fiind descifrarea in amanunt a activitatii creierului,vom avea nu numai posibilitatea de a pastra toate amintirile,gandurile,sentimentele,etc.,dar vom putea sa schimbam informatii cu creierele celor decedati.
Ce semnificatie va mai avea in acest caz trupul? Mai putem vorbi despre tot ce spui tu? Va mai reprezenta corpul si asa format poate numai din pise de schimb, un motiv de empatie?
In privinta cimitirilor, chiar si numai prin disparitia practicarii credintelor, nu vor mai avea rost, ele ocupand spatii ce pot fi folosite mult mai eficient.De fapt si acum nu toate popoarele folosesc astfel de practici, urnele funerare find si o practica mult mai igenica. Poti pastra "urmele" celui drag chiar si in casa.
Răspunde
Nu vad cum ar influenta empatia schimbatul organelor. In definitiv vorbim de organe create prin clonare, din celulele organismului initial. Deci diferenta este chiar mai mica decat daca organele erau prelevate de la un mort, caci vorbim de ADN identic.
Si chiar daca organele nu erau biologice, ci ar fi fost mecanice, tot nu ar fi avut legatura. E o chestiune de "hardwar" si "software" daca ma intelegi.
Nu modifici softwrul schimband piesele.
Inca ceva, de cand ne nastem, pana murim, aproape toate celulele noastre au murit si au fost inlocuite de altele cel putin o singura data. Inima pe care o aveai cand te-ai nascut nu e inima pe care o ai acum, asa cum nu e inima pe care o aveai acum 30 de ani, celulele componente de atunci au murit si altele le-au luat locul. Aproape toate organele tale sunt altele. Si uite ca asta nu ne afecteaza empatia.
Deci organele oricum se schimba singure, intregul organism se schimba singur,asa ca fie ca schimbi tu un organ intreg fie ca il lasi sa se schimbe el singur,celula cu celula,nu vad care e diferenta.
Insa se ajunge la o alta problema filosofica, paradoxul barcii lui Theseus.
Se spune ca in drum spre Creta barca lui Theseus a suferit nenumarate daune, motiv pentru care acesta a inlocuit fiecare portiune succesiv. Cand si ultima bucatia din barca a fost inlocuita cu alta noua, mai putem spune ca barca e tot barca veche. Ce anume a facut barca sa isi pastreze identitatea?
Similar si cu organismul uman.
Cred ca nu esti atat de ipocrit incat sa nu recunosti ca iti dai aere de erudit, fara sa fie cazul. Deoarece multe lucruri pe care le spui puteau fi spuse si intr-un limbaj mult mai accesibil. Oricine isi poate da seama, citindu-ti primele raspunsuri ca modul tau "natural" de exprimare nu este nici pe departe acesta.
Din acest punct de vedere utilizatorul Moδn are dreptate tunci cand spune ca "faci pe desteptul".
"Da-mi numai un singur exemplu cand eu "am batut campii""
Reciteste-ti primele raspunsuri. Daca insisti atunci imi retrag afirmatia.
Gata,cred ca m-am angrenat in discutii imorale si mai ales inutile. Faci niste afirmatii pe care imi este chiar scarba, da scarba sa le comentez.Nu stiu daca o faci din orgoliu din postie, din dorinta de a avea totdeauna dreptate, sau cine stie ce.Indiferent ce, eu cred ca esti departe de ce te consideri.Nu are rost sa continuam, pentru mine ar fi efectiv pierdere de timp.Ramai in lumea ta cu impresia ca vei deveni un guru.
"Faci niste afirmatii pe care imi este chiar scarba, da scarba sa le comentez."
Ce-ai fumat? Singura explicatie e ca ai avut halucinatii din moment ce nu vad nicio afirmatie de asa natura in postul meu.
Cred ca daca nu ar fi existat Dumnezeu si Biblia pentru a intelege starea mortilor si scopul vietii noastre, ar fi fost un haos total si confuzie legat de viata noastra, fara speranta si viitor.
Dupa cum era de asteptat la asa intrebare cine vrei sa-ti raspunda? Ce are cimitirul cu caracterul?!?
Sa stii,ca daca stai si te GANDESTI - si asta este o treaba mai dificila, cere efort - pana si sula are legatura cu prefectura (cred ca realizezi la ce m-am referit)In rest, fericiti cei ce nu inteleg, dar cred invers, ca nu mai au nevoie sa invete nimic.Amin!(ca tot suntem la religii).
Ce zici tu nu e GANDIRE, e doar imaginatia bogata a unora ca tine, una e ce ti-ar placea sa fie sau sa se intample si alta realitatea.
Chiar si daca ar fi si numai imaginatia mea, tot gandire se numeste.Iti poti imagina ceva, fara sa gandesti? Poate numai TU poti fii capabil de asa o "performanta".In viata, mai toate realitatile sunt rodul unor imaginatii.Nu eu am spus asta.
Nu stiu daca faptul ca sunt ateu e relevant. Insa gandeste-te la atitudinea egiptenilor cu privire la moarte. Egiptenii n-au crezut in dumnezeu si pare-mi-se ca grija lor fata de morti a fost una net superioara. Atitudinea nordicilor e si ea bine cunoscuta.
Mie obiceiurile funerare ale cultului crestin mi se par chiar cele mai infecte. Asta pe langa aspectul nefunctional. Dar na, fiecare face cum si ce doreste.
Deci cred ca indiferent daca ar exista credinta in divinitate sau nu, ar exista forme de pastrare a ramasitelor umane datorate pur si simplu afectiunii celor vii pentru cei morti.
"Sa presupunem ca societatea umana va elimina la un moment dat din constientul si subconstientul sau TOT ce reprezinta RELIGIE si CREDINTA in forte care-i depasesc puterea de intelegere."
Ti se pare ca toti suntem atat de manipulabili incat sa eliminam lucruri la voia societatii? Pe mine unul ma doare undeva de cam toata societatea si de opinia publica. Singurele lucruri de care imi pasa sunt opiniile mele si ale persoanelor importante si ceea ce simt. Societatea indeamna la multe lucruri proaste, dar daca tu te lasi in voia acesteia esti doar un prostanac indobitocit.
In momentul in care "societatea"(cred ca ai idee de intreaga semnificatie a cuvantului) face ceva,nu intreaba pe fiecare individ in parte.Cei neadaptabili,raman "de caruta", sau pier. In privinta manipularii, sa fii convins ca toti am fost, suntem si vom fi manipulati, intr-un fel sau altul.Cei mai manipulabili sunt insa cei care au impresia ca nu sunt.Ca tine. Referitor la intrebarea mea, sunt convins, dupa raspunsul dat, ca nu ai inteles-o, nimerind ca "Irimia cu oistea-n gard".
Stai m-a linistit consider ca stiu ce inseamna manipulare. Eu ma refeream la altceva.
"Cei neadaptabili, raman "de caruta", sau pier"
Ai o mentalitate de rahat. Scuze ca iti spun.
Am inteles. Dar ai pornit de la o prostie. Intrebare de rahat. Nu te mai da inteligent
Un sfat. Habar nu ai ce conceptii am si cat de manipulat sunt. Si habar nu ai daca eu stiu sau nu ca sunt manipulat. Factorii din jur ne influenteaza, da, dar asta nu inseamna ca eu urmez instincul turmei. Eu ti-am spus si iti mai spun. Societatea poate gandii cum are chef, asta fac si eu. Oricum conceptiile pe care le am eu, nu le-am imprumutat de la cineva ca sa zici ca sunt manipulat, desii factorii din jur influenteaza, acele conceptii sunt la mine, la nimeni din jurul meu. Acum ca o fii altcineva in lumea asta care gandeste ca mine asta e alta treaba. Cum spuneam ai grave probleme de mentalitate. Cum sa spui ma ca daca nu faci ceea ce face societatea, ramai de "caruta"? Problema mea sa gasesc o slujba si cineva care sa imi inteleaga modul de gandire. Restul societatii poate sa sara in lac.
Vezi ca obisnuindu-te sa folosesti prea des "rahatul", ai sanse sa ramai impotmolit in el.S-au mai vazut astfel de cazuri.Ca ai inteles "perfect" ce este aceea manipulare, nu ma indoiesc.Se vede din ce spui.Cred insa (si sper sa nu-mi fie gura aurita,cum se spune), ca avand asa cunostinte "vaste" si vocabular "elevat", va dura mult si bine sa-ti gasesti o slujba, asa cum iti doresti.Cei care angazeaja "este prosti", nu pot intelege modul tau "profund" de gandire.Cred ca nu te-ar deranja daca restul societatii ar sari in put (sa nu intelegi ca l-am omis pe "a") si nu in lac, ca este tot un drac. Sa fii fericit!
Nene. TU nu cred ca stii pe ce lume te aflii. Societatea e vasta. Aia care angajeaza, daca nu fac parte unui cult religios sau nu au conceptii atat de idioate, te angajeaza daca stii ceea ce trebuie sa faci acolo, daca esti in stare. Poti crede si in Ramses, crezi ca ar fi un lucru negativ? Stai lnistit si vezi-ti de viata ta, stiu eu mai bine ce trebuie sa fac si ce o sa fac. Ai ocolit frumos subiectul, incercand sa spui niste ineptii. Eu ti-am explicat de ce intrebarea ta este tampita, lasa tu cu ce voi face eu, ca nu e nevoie sa pup in fund opinia publica ca sa ajung implinit in viata.
Intr-adevar metania, certurile tale cu utilizatorii de la aceasta intrebare mi-au satisfacut curiozitatea.
Se pare ca nici in prostie nu exista solidaritate, asa cum credeam, caci "Moδn " si "Jorpalul "sunt virtualmente fratii tai, frati spirituali, de un mama si un tata.
Recunosc faptul ca de aceasta data tu ai perfecta dreptate in ceea ce spui, insa cu mult timp in urma bateai campii exact cum face "Momo" acum.
Da-mi numai un singur exemplu cand eu "am batut campii"si voi recunoaste ce afirmi.Altfel te pot "acuza" de defaimare.Pe mine, sincer iti spun, nu ma deranjeaza cum ma califica ei.Sunt insa intristat de felul cum se refera la probleme de viata.Imi pun de multe ori problema:in afara de acele cazuri depistabile prin RMN sau alte procedee, creierele noastre sunt identice structural.Ce anume face sa fim atat de diferiti? Sa nu dai vina numai pe educatie.
Sa presupunem? pai poti presupune ce vrei, cata vreme in viata, petalele unui trandafir sant iluzii iar spinii sant niste realitati.cum te intepi, cum devii realist.iar trandafirul il tii de tulpina nu de petale.adica ma truditule, mai pi intalesul tau, noi nu traim pi presupuneri, iar credinta pentru un credincios este o realitate iar pentru tine o iluzie.intalegi acuma di ci nu intalegi? da intalege odata si tu si altii ca tine si mai bateti apa in piua cu presupusul.
Raspunsul tau "filozofic", efectiv m-a blocat.Nu imi imaginam (eu totusi fac si erezia asta)ca in sec.XXI, mai sunt oameni atat de putin capabili de a intelege ce inseamna "a presupune" in judecarea unor lucruri. Apropo de tepii trandafirului, cred ca pe tine numai asa ceva te-ar terzi la realitate.Zic ca ar fi bine sa nu ne mai scriem niciodata.E prea ireconciliabil modul nostru de gandire.
Mai matanie? daca te-ai blocat, intoarce cheita ce o ai in spate ca aripioare de inger sigur nu sunt.da ci insamna ma ireconciliabil ca suna atat de neologic ca ma samtasc invechit?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
