Buna seara! Ma nelinisteste ceva,vreau si parerea voastra…daca va regasiti in asta si cum ati rezolvat problema.
M-am mutat singura de cateva luni, pe timp de zi sunt bine, dar noaptea, oh nu. Pur si simplu parca cineva imi controleaza creierul..am ganduri rele pe care nu pot sa le opresc…necurate chiar.Imi deruleaza in cap..simt frica,incerc sa ma linistesc, mi-e frica sa nu vad chestii "ireale"(de ex umbre sau…chiar mai rau) Daca sunt cu vreo prietena la mine, n-am probleme, nu ma gandesc la nimic rau.Cand sunt singura …ma simt usor vulnerabila.Am momente cand adorm pe la 4-5 dimineata cu picioarele afara din patura si mi le trag imediat, nu pot sa stau fara televizor aprins, daca aud vreun sunet imi da paranoia. Asta e o problema, alta ar fi ca sunt obsedata de curatenie. Daca asa pot s-o numesc.De exemplu daca presuletul de la cabina de dus e usor stramb sau deranjat, il asez imediat, nu suport sa vad urma de praf, calculez distanta de la fiecare decoratiune..sa aiba distanta egala intre fiecare,nu suport ca bateriile de la chiuveta sa aiba urme de calcar sau sa nu fie pozitionate pe mijloc (intre rece si cald), sa nu vad urme de papuci pe gresia lucioasa, verific mereu sau chiar sterg de mai multe ori pe zi acelasi obiect, sa fie totul PERFECT. Am uitat sa mentionez ca sufar si de fobii..ace de exemplu, intru intr-un atac de panica..de lesin,numai cand simt miros de medic, clinica, spital, mi se rupe filmul instant si pierd controlul,nu pot sa ma linistesc, tremur, plang, ma fac alba la fata.Sau cu insectele, mi-e scarba imi vine sa vomit cand le vad, mi-e frica de ele.Alta problema ar fi ca sunt bipolara..ma gandesc acum :o sa reusesc in domeniu,o sa am siguranta financiara dorita, o sa fiu bine, relatia mea o sa mearga, o sa ne mutam impreuna etc. Iar peste ceva timp…sau chiar urmatoarea zi imi spun: daca nu o sa mearga? eu ce fac? ce fac cu viata mea? e atata competitie pe piata..nu sunt cea mai buna.De ce nu pot sa am o siguranta? As vrea un semn. Oare e bine ce fac? Oare e drumul meu? Sunt confuza..de ce trebuie sa fie atat de greu? Ma simt obosita de ganduri…trista..alteori visez cu ochii deschisi..ca singura o sa reusesc…o sa-mi fie bine.O sa am o viata frumoasa si o sa-mi pot face singura toate poftele. Dupa ma uit in jurul meu ca n-am nimic din tot ce am visat. Apoi ma gandesc ca altii o duc rau..si ca eu chiar sunt bine(pentru ca ma ajuta mama mea)mi-a oferit un apartament, o masina etc.Ideea e ca nu vreauajutorul nimanui as vreau sa ma descurc singura si nu pot, mi-e frt greu. Apoi ma gandesc ca altii au mai mult ca mine.De ce sa ma multumesc cu atat cand pot avea mai mult? Apoi ma gandesc ca poate e ok..si ma uit la cei de jos si mi se face mila.Nu inteleg de ce am chestiile astea..sunt paranoica si dezechilibrata in ganduri si emotii..Hai sa eliminam psihologul din ecuatie.As vrea sa ma "fixez"singura. Sunt constienta ca am o problema, mi-e frica sa nu fie ceva grav.
PS : stiu ca persoanele care consuma substante au si ele stari de genul, eu nu consum nimic.
! DAU FUNDA!
Referitor la obsesia ta pentru curatenie si pentru ca obiectele sa fie la distante egale, ori in mod neaparat in anumite pozitii, vreau sa mentionez ca este vorba depre tulburarea obsesiv compulsiva (TOC). Aici ai trei variante.Fie lasi lucrurile asa daca nu iti afecteaza viata de zi cu zi si incerci sa nu progreseze inspre mai rau, fie incerci sa controlezi singura aceste impulsuri, cu toate ca este extrem de dificil si ti-ar da o stare de anxietate si neliniste sa nu duci la bun sfarsit aceste mici ritualuri astfel incat totul sa arate perfect, fie consulti un medic psihiatru (ceea ce nu prea cred ca vei face din moment ce spui ca ai ambitia de a incerca sa ameliorezi asta singura).
Cat despre toata povestea cu intunericul, avand in vedere ca spui ca ai mai multe fobii, poate ca vorbim de acluofobie (sau nictofobie).
Spre deosebire de TOC, fobiile nu sunt considerate tulburari psihice la nivel medical si prin urmare, nu exista nici variante de tratament medicamentos in ceea ce le priveste, cu exceptia incercarilor pe care le fac unii medici din dorinta de a-si ajuta cumva pacientii care sunt dispusi sa faca experimente cu diverse medicatii.
Cel mai probabil, fobiile pe care le ai, amplificate de TOC, iti dau aceste stari de anxietate si poate si atacuri de panica.
In locul tau, eu as merge la medic, dar inteleg reticenta unora in ceea ce priveste tratamentul psihiatric si medicamentele de acest tip, asa ca in mod evident, tu stii mai bine ce decizie sa iei astfel incat sa te simti confortabila cu ea. Daca aceste lucruri iti afecteaza, totusi, viata de zi cu zi, ai putea macar sa incerci sa mergi la medic astfel incat sa vezi daca medicatia ti-ar putea ameliora starile si daca tratamentul psihiatric reprezinta o optiune viabila pentru tine.
Multa sanatate!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Așa e și nepoțica mea, are 8 ani și îi este frică de întuneric sau să stea singură. Sunt sigur că și la o vârstă mai mare va fi așa, deși cred că este normal tot trebuie să îți învingi teama, altfel îți afectează viața în mod negativ.
Nu te mai gândi la astfel de gânduri, înainte de a te pune la somn uită-te la un film comedie, ieși mai mult pe afară, comunica mai mult. Sau schimba locuința unde stai, să te muti în alt apartament. Totul este doar în mintea ta, probabil ai prieteni care te influențează negativ, scapa de ei, gândește-te la ceva vesel, porneste radio, găsește o ocupație seara, citește o carte, uită-te la filme comedie. Gândurile negre vin de la lipsa de comunicare, ele pot ajunge departe, totul este în creierasii tăi, ești obsedata de ceva, ție frică de ceva. Scapa de acele frici și obsesii. Cui pe cui se scoate
Probabil ai suferit traume cand ai fost mica, si eu am avut frica de intuneric si inca am frica de ace si medici involuntar plantata adanc in subconstient datorita neglijentei parintilor si a cadrelor medicale. Modalitatea cea mai eficienta de a ti combate friciile este de a le infrunta. Inchide ti toate sursele de lumina si plimba te prin tot apartamentul, verifica ti fiecare dulap etc, oricat de inspaimantata ai fi, continua sa mergi inainte. La fel cu acele si medicii, fa ti analizele in fiecare an si uita te la siringa ( eu aproape am lesinat prima oara?) Incearca pe cat posibil sa fi rationala in aceste momente. Ar fi bine sa incerci la psiholog totusi, pari sa fi destul de neancrezatoare si confuza, el te-ar putea ghida cel mai bine prin problemele pe care le ai, e destul de dificil sa reusesti singura. Afectiunile precum tulburarea bipolara sau tulburarea obsesiv compulsiva necesita atentia unui psiholog, daca nu doresti asta, citeste carti de dezvoltare personala si invata sa meditezi
Sunt 2 variante. Ori te autocontrolezi, dacă e ceva murdar, deranjat cureți că doar nu stăm în jeg, ține de igienă. Am dat un exemplu.
Ori, ceri ajutor de specialitate de la un psiholog.
Și nu mai fă comparații cu cei sub tine și deasupra ta, ci cu tine și ceea ce îți dorești.
Eu când am momente de panică, similare cu cele descrise de tine, noaptea, am două opțiuni. Prima e să îmi fie frică, tot așa, că pot vedea și simți lucruri, și a doua e cea de acceptare totală. Pur și simplu mă gândesc că și dacă e cineva acolo nu are ce să îmi facă. Sfatul meu pentru tine, ca să te reglezi natural, ar fi să îți dai seama de ce îți place să faci din suflet și să începi să practici acel hobby, o să vezi că împlinirea sufletească te scapă de toate stresurile, panicile și comparațiile cu alții. Numai bine!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
