Saut am 11 ani si am o intrebare lol cum a sunt asta infine sa trecem la subiect. e bine sau rau sa ma masturbez si eu o fac destul de des cam de 3 patru ori pe zi ce sfat imi dati sa raresc daca e bine sa te masturbezi sau san u fac asta pna la pubertate daca e rau multumesc

Hahahah, subiectul asta nu imbatraneste niciodata , dai tata de cate ori pe zi vrei, nu a murit nimeni din asta, nu cred ca o sa fii tu primul... si rau nu are ce sa ti se intample. poate doar ca pierzi anumite proteine si minerale din corp, dar daca mananci mult si bine n'ai nici o treaba

Bea ceai de tei!

Deja e adictie.

Pe un forum de discuţii pe teme sexuale, o fată întreabă: „Amândoi, atât eu cât şi prietenul meu, ne masturbăm reciproc. Cauzează la ceva? Sau... (există ) efecte negative? Ţin să menţionez că nu am făcut dragoste până acum cu el".

Iată răspunsul specialistului care se ocupă de forum-ul respectiv: „În primul rând ţinem să-ţi spunem că e de admirat că există şi tineri care nu trec direct la sex normal şi încearcă să experimenteze şi alte forme de sex… Noi nu vedem nici un efect negativ aici, fiind un lucru normal făcut de o ucigătoare majoritate".

Alţi participanţi la discuţie îşi dau şi ei cu părerea:

„Eu am citit şi cred că nu e dăunătoare masturbarea decât făcută în exces, dar nu înţeleg de ce nu o faceţi dacă vă iubiţi. Eu nu cred că e mai bine s-o faceţi singuri şi doar atât".

Altcineva scrie: „Să îmi zică şi mie (cineva) care e partea rea în toate astea că, sincer, eu nu găsesc nici una".

O fată dă un răspuns mai detaliat:

„1. E normal să faceţi orice vă face plăcere la amândoi, atât timp cât vă simţiţi bine. Când veţi fi amândoi pregătiţi să mergeţi mai departe veţi simţi.

2. Atinsul reciproc e una dintre etapele fireşti spre începerea vieţii sexuale; e mai grav dacă sari peste una (mai ales mai multe) şi treci direct la contactul sexual fără să ai habar de altceva.

3. Ajută la întărirea legăturii dintre cei doi parteneri, la cunoaşterea atât a celuilalt, dar şi a ta".

Dacă o bătrânică ar citi aceste rânduri, ar spune oripilată: „Vai, dar pe vremea mea foarte puţini oameni făceau acest păcat. E o împreunare cu dracul…" Când tinerii de azi aud astfel de declaraţii, îi apucă râsul: pentru că majoritatea tinerilor se masturbează, pentru că foarte mulţi oameni maturi se masturbează, pentru că medicii contemporani spun că masturbarea e o metodă normală de descărcare a energiei sexuale.

Totuşi, să notăm că există şi puncte de vedere care consideră că masturbarea este o practică ale cărei consecinţe sunt negative. Cel mai des invocată este dependenţa pe care o aduce după sine. Un tânăr de 16 ani se plânge: „De vreun an jumătate, doi ani, am început să mă masturbez. La început o făceam o dată pe lună, mai târziu o dată pe săptămână, iar din vara anului trecut am început (să fac asta) în fiecare zi. Pentru mine e ca un drog…" (N., 16 ani).

Un alt tânăr, de 22 de ani, scrie următoarele: „Fiind la vârsta de 15 ani, la care nu realizam prea bine ce se întâmplă cu mine, am început să mă masturbez. Revistele deochiate, filmele nocturne şi alte publicaţii de specialitate m-au făcut să continui această practică până în anul 1995; am încetat să mă mai masturbez. În aceşti ani de zile (am făcut-o) fără a mă gândi la consecinţe. Sincer să fiu nu credeam că acest lucru îmi va face rău. De-abia acum realizez greşeala fatală pe care am făcut-o şi-aş da orice să o pot lua de la început. Cu toate că am renunţat la practică, complicaţiile nu au încetat să apară…" (C., 22 ani).

(Fac o paranteză: în vechime se considera că aceste complicaţii sunt vaste: doctorii perşi „au sugerat că preferinţa unui bărbat pentru băieţi, mai degrabă decât pentru femei, depinde de modul în care acesta a învăţat să se masturbeze. Bărbaţilor care îşi ţin strâns penisurile ajung să le placă băieţii, iar cei care le ţin mai puţin strâns vor prefera femeile"; trebuie precizat faptul că această teorie este contestată de medicii contemporani. Totuşi există o legătură între masturbare şi lipsa satisfacţiei în relaţiile sexuale în cuplu 40 …)

Totuşi, numărul celor care vor să renunţe la această practică este mai mic decât cel al celor care sunt partizanii ei, fie că aceasta este singurul lor mijloc de descărcare a energiei sexuale, fie că în paralel au o viaţă sexuală de cuplu (din care nu lipseşte nici masturbarea reciprocă), chiar şi atunci când au ajuns să îşi întemeieze o familie 41.

În vechime, medicina avea o părere negativă despre această practică, considerând-o unul dintre cele mai dăunătoare vicii care afectează atât mintea cât şi trupul. Printre efectele ei, medicii includeau încetinirea creşterii, diminuarea facultăţilor mintale, pierderile de memorie, migrenele. Epilepsia, paralizia şi îmbătrânirea prematură erau considerate posibile urmări ale masturbării. Se considera că femeile care se masturbează ajung la isterie sau la boli psihice grave 42.

Este ciudat cum s-au întors lucrurile, şi cum medicina contemporană are o poziţie atât de favorabilă faţă de masturbare. Oare sute de ani doctorii au tot greşit şi abia după marea „revoluţie sexuală" studiile medicale privitoare la masturbare au început să prezinte un punct de vedere obiectiv? Nu am de gând să intru în detalii, dar îndrăznesc să afirm că am reţineri faţă de perspectiva pe care medicina modernă o adoptă în această privinţă.

Voi încerca să mă opresc asupra punctului de vedere creştin în ce priveşte acest mod de autosatisfacere sexuală.

Pregătesc terenul prin câteva păreri pe care le voi comenta mai jos… Încep cu cea mai impertinentă poziţie pe care am găsit-o, între sutele de idei cărora internetul le oferă cu generozitate spaţiu. „Biserica e împotriva masturbării, deci e trecută la păcat. Ciudat, că în Biblie Barosanu’ nu spune nicăieri că ar fi rău..."

Ideea că Barosanu’, adică Dumnezeu, nu ar spune nimic în Biblie contra masturbării se încadrează în curentul potrivit căruia păcat este numai ce este menţionat în mod expres în cele 10 porunci.

Da, dacă vom căuta în Biblie cuvântul masturbare, nu vom găsi multe informaţii. Găsim o referinţă la Onan, de la care vine şi termenul onanie, însă ceea ce făcea Onan nu e acelaşi lucru cu masturbarea: Ştiind însă Onan că nu vor fi urmaşii ai lui, de aceea, când intra la femeia fratelui său, el vărsa sămânţa jos, ca să nu ridice urmaşi fratelui său. Ceea ce făcea el era rău înaintea lui Dumnezeu şi l-a omorât şi pe acesta (Facere 38, 9-10).

Dar dacă cineva ar fi interesat de ceea ce spune Dumnezeu prin cuvântul Scripturii, ar fi de ajuns să aflăm că nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (I Cor. 6, 10). Malahienii, adică cei care practică orice formă de autosatisfacere sexuală, nu vor ajunge în rai. Greu cuvânt!

Un tânăr scria: „La început m-am simţit bine, nici nu ştiam despre ce e vorba, după ce am aflat simţeam că fac un păcat (dar acum ştiu că majoritatea oamenilor se masturbează şi nu e nici o problemă)". Numai că un păcat nu se judecă în funcţie de câţi oameni îl fac sau nu. Hoţia e hoţie şi dacă există în lume un singur hoţ şi dacă lumea e plină de hoţi. Este adevărat că la spovedanie duhovnicul va fi mai îngăduitor cu un hoţ care a crescut într-un sat plin de hoţi – şi căruia i-ar fi fost foarte greu să privească viaţa prin nişte dioptrii curate – decât cu un hoţ care a crescut într-un sat de oameni cinstiţi şi care a respins de bună voie influenţa mediului în care a crescut. Masturbarea e păcat şi va rămâne păcat oricâte eforturi ar face medicina şi pedagogia modernă de a-i convinge pe tineri că această practică este nevinovată.

Un alt tânăr îşi dă şi el cu părerea ironic: „Mă şi interesează dacă Biserica zice sau nu că e păcat; pe vremea când era nevoie de orice om se putea naşte, era păcat să «iroseşti sămânţa»; dacă voiai s-o faci, găseai pe cineva, eventual se năştea un copil, asta era ideea... Dar astăzi, când deja sunt de peste două ori mai mulţi oameni decât poate ţine planeta asta în condiţii bune, e o tâmpenie..." 43

Numai că masturbarea nu este păcat numai pentru că discipolii ei refuză să devină părinţi (de altfel, e practicată nu numai de tineri care nici măcar nu se gândesc să îşi întemeieze o familie, ci şi de soţi care nu sunt satisfăcuţi de viaţa lor sexuală, deşi îşi doresc copii). Masturbarea este păcat şi când este însoţită de actul sexual. Masturbarea este o mutilare a fiinţei. Organele sexuale, aşa cum există ele după căderea lui Adam, nu folosesc numai producerii plăcerii. Ele folosesc unirii trupeşti dintre bărbat şi femeie, unire care ar trebui să fie manifestare a dragostei şi nu doar a instinctului sexual, a poftei care îl asaltează pe om.

Cel mai firească rod al dragostei sunt copiii. Dar, totuşi, Biserica nu interzice femeilor care sunt sterpe să facă dragoste cu soţii lor. Deci dragostea dintre soţi se poate manifesta chiar şi atunci când lipseşte rodul ei viu - copiii.

Oare nu este această dragoste tot o formă de masturbare, din moment ce lipsesc copiii? De ce nu le interzice Biserica femeilor care sunt sterpe să aibă relaţii sexuale cu soţii lor?

Răspunsul e simplu: în timp ce dragostea trupească este un limbaj prin care soţii se dăruiesc unul altuia, masturbarea este o formă de manifestare a iubirii de sine, de sufocare prin singurătate, de exacerbare a poftelor trupeşti. Dacă în dragostea trupească dintre soţi sufletul domină (sau mai precis ar trebui să domine… ) pornirile trupului, în masturbare sufletul este dominat de pornirile trupeşti.

Dar când soţii se masturbează în timp ce fac dragoste, pentru a-şi mări apetitul sexual? Înseamnă că soţii nu fac dragoste, fac o partidă de sex. Nefiind mulţumiţi cu ceea ce le oferă unirea trupească firească, ei recurg la artificii care transformă dăruirea lor într-o unire animalică. Curăţia unirii lor este călcată în picioare. Nu contează comunicarea cu celălalt, ci intensitatea trăirii propriei pofte. Celălalt are valoare numai în măsura în care amplifică senzaţiile tari. Celuilalt i se dă atenţie numai ca într-un schimb mutual: îl satisfac mai bine pentru ca şi el să facă acelaşi lucru cu mine.

Am putea să ne oprim puţin asupra dependenţei de masturbare. Tânărul care scria că pentru el acest obicei a devenit un drog nu exprimă o poziţie singulară. Atunci când cineva păcătuieşte fără să îşi dea seama că ceea ce face este rău, fără să aibă mustrări de conştiinţă, nu simte păcatul ca un lanţ. Dar în momentul în care conştientizează păcatul şi vrea să se rupă de el, îşi dă seama că de fapt libertatea lui este îngustată de obiceiurile care i-au înlănţuit atât trupul cât şi sufletul.

„Da, dar mă masturbez ca să nu mă culc cu prietena mea. O respect, şi singurul mod de a o lăsa în pace este să fac asta. Am dureri foarte mari şi dacă nu m-aş masturba aş înnebuni."

Am auzit acest punct de vedere. Pare a fi altruist. Numai că nu este. Diavolul încearcă să ne orbească astfel încât să avem de ales una din două sau mai multe variante păcătoase. Da, este bine că un astfel de tânăr nu se culcă cu iubita lui. Numai că modul în care rezistă este greşit. Masturbându-se, sufletul său se va murdări încetul cu încetul. Trupul său, care se va învăţa cu plăcerile animalice, va căuta metode de satisfacere din ce în ce mai intense. Şi, până la urmă, tânărul va vrea să se culce cu prietena lui. Dacă nu cumva, din acelaşi altruism prost direcţionat, va face sex cu alte prietene sau cu profesionistele de la bordel.

Tinerii care se masturbează ar trebui să îşi dea seama că masturbarea este o formă de autodistrugere – atât sufletească, cât şi trupească. Cel care face acest păcat nu se rupe numai de Dumnezeu, se rupe şi de ceilalţi, devine mai închis în sine, mai egoist. Iar dacă am vorbi de autodistrugerea trupească, ar trebui să amintim problemele pe care le au în viaţa de familie cei care au fost dependenţi de masturbare înainte de căsătorie. De multe ori sunt incapabili să înţeleagă faptul că dragostea trupească ar trebui să fie un limbaj al dragostei şi nu doar un mijloc de a trăi plăceri culminante.

Efectul negativ al masturbării îndelungate nu trebuie însă privit ca un obstacol de netrecut pentru ajungerea la un echilibru în relaţia trupească dintre soţi. Numai că, aşa cum se întâmplă cu orice patimă, lupta pentru a scăpa de ea presupune un efort îndelungat. Cel pentru care masturbarea a devenit un obicei va trebui să se lupte pentru a scăpa de ea cu aceeaşi stăruinţă cu care un beţiv vrea să se despartă de sticla lui. Iar dacă nu renunţă la masturbare, procesul de autodistrugere îl va transforma într-un rob al propriilor hormoni 45. Din această perspectivă, definiţia pe care a dat-o acestei practici Woody Allen - „singurul mod de a face amor cu cineva pe care îl iubeşti cu adevărat" - îşi pierde magnetismul…

Sunt conştient de faptul că în revistele pentru tineri există multe articole care prezintă masturbarea ca pe un lucru firesc, care nu ar avea nici o implicaţie religioasă. „De ce să fie Dumnezeu împotriva plăcerii, câtă vreme nu suferă nimeni? Ce, a venit cineva de pe lumea cealaltă să spună că acolo cei care s-au masturbat au fost pedepsiţi pentru păcatul lor?"

În loc să vin cu argumente teologice, prefer să spun că nu era nevoie să vină nimeni de pe lumea cealaltă ca să confirme o învăţătură morală a Bisericii. Dacă Biserica a învăţat că masturbarea este păcat, aşa este. Şi totuşi, pentru cei mai slabi în credinţă, spun că au fost mai multe cazuri ale celor care au avut vedenii ale lumii de dincolo şi care au spus că masturbarea este un păcat foarte grav, care aduce după sine pierderea mântuirii.

Nu toţi tinerii care vor citi astfel de mărturii le vor lua în serios. Dar tinerii care cred în Dumnezeu - şi care s-au masturbat fără să îşi dea seama de implicaţiile acestui act - vor privi lucrurile dintr-o altă perspectivă. Minunile pe care le voi reda în continuare nu au nevoie de comentarii. Poate că cititorilor slabi în credinţă le vor stârni zâmbete de neîncredere. Dar altora le vor ridica semne de întrebare…

Arhiepiscopul Hrisostom de Etna scria: „Un tânăr mi-a povestit odată următoarele: în adolescenţă era pasionat de sport, în special de lupte. Pe la cincisprezece ani, un coleg de echipă l-a iniţiat în «păcatul» onaniei. De ruşine, nu a mărturisit asta la spovedanie. Într-o zi, o lună mai târziu, era acasă şi se lupta pe podeaua camerei de zi cu fratele său. Pe neaşteptate, fratele său, care era foarte voinic, a căzut pe burtă peste el cu atâta forţă, încât nu a mai putut respira şi a murit. În această stare, şi-a observat propriul trup, şocul fratelui şi al mamei sale care năvălise în cameră să îl ajute şi şi-a mai văzut sufletul, însoţit de îngerul păzitor, cum s-a ridicat deasupra casei, deasupra oraşului în care locuia, ajungând în cele din urmă în ceruri. Acolo s-a regăsit într-un tunel lung şi întunecat, la capătul căruia se afla o lumină şi Raiul. Când a intrat în această lumină, a văzut-o pe Maica Domnului, care l-a întrebat pe îngerul său păzitor de ce se află acolo. Îngerul i-a povestit amănuntele morţii băiatului. Atunci, Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu s-a întors spre el şi i-a spus: «Mama ta s-a rugat fierbinte să i te dau înapoi, iar Fiul meu a acceptat să îi îndeplinească dorinţa». Băiatul, copleşit de frumuseţea Raiului, a implorat-o să rămână. Dar Maica lui Dumnezeu i-a răspuns: «Nu. De dragul mamei tale trebuie să te întorci. Dar ia aminte la cele ce îţi spun: trebuie să îţi mărturiseşti păcatul pe care l-ai comis acum o lună. Acesta este un păcat înfricoşător, iar dacă nu îl vei mărturisi unui preot, iată ce te aşteaptă». La aceste cuvinte, Maica Domnului l-a rugat pe Arhanghelul Mihail să îl ducă până la prăpastia care dădea spre chinurile Iadului. Priveliştea era atât de înfricoşătoare, încât băiatul aproape a leşinat. După aceea, băiatul a făcut drumul înapoi prin tunelul întunecat, prin ceruri, deasupra oraşului în care locuia, deasupra casei, apoi în
camera
sa, unde familia se adunase în jurul trupului său neînsufleţit. Apoi, simţind o forţă imensă asupra trupului său, sufletul său şi-a reluat locul, iar băiatul a deschis ochii. El a povestit apoi familiei sale cele întâmplate. Auzind toate acestea, mama sa i-a mulţumit Maicii Domnului pentru că a mijlocit acestea la Fiul ei şi, plângând fără încetare, şi-a îmbrăţişat fiul, sărutându-l cu căldură".

„Un alt adolescent a căzut în acelaşi păcat al onaniei şi, din nou, de ruşine, nu s-a spovedit părintelui său duhovnicesc. Întâmplarea a făcut ca băiatul să contacteze o boală mortală. Fiind pe moarte, părinţii săi au trimis după duhovnicul băiatului, dar acesta nu a putut fi găsit înainte ca băiatul să moară. În acel moment, sufletul său a fost luat de doi demoni înfricoşători, care au început să îl tragă către un loc unde îl aşteptau chinuri groaznice. Între timp, duhovnicul băiatului a ajuns acasă la acesta, unde i-a găsit familia îndurerată. «Dacă aţi fi venit mai devreme, spuneau ei plângând, poate că nu ar fi murit. Vă rugăm, aduceţi-l înapoi». Preotul a început să se roage şi, ce să vezi, o minune s-a produs. Băiatul a revenit într-adevăr la viaţă. Imediat ce a deschis ochii i-a spus duhovnicului: «M-aţi salvat». Apoi, a început să îi relateze despre groaznica întâlnire cu forţele demonice care, chiar cu puţin timp înainte de sosirea preotului, erau pe punctul de a-l arunca în Iad. Necunoscând păcatul băiatului, preotul l-a întrebat: «Cum de ţi s-a putut întâmpla asta ţie? De ce au vrut aceşti demoni să îţi ia sufletul?». Băiatul şi-a mărturisit atunci păcatul. «Te căieşti sincer, fiul meu?», l-a întrebat părintele. «Da», a răspuns tânărul. «Eşti sigur?», l-a întrebat preotul încă o dată. Tânărul a răspuns: «O, da, părinte!». Atunci preotul a continuat: «Şi vrei să mergi în Rai?». «Adică, pot să fiu cu Hristos, Dumnezeul meu, chiar acum?», a exclamat băiatul. Părintele său duhovnic l-a asigurat că acest lucru este posibil. «Atunci doresc să mor», a spus băiatul, încrucişându-şi mâinile pe piept. Preotul a făcut semnul crucii deasupra băiatului, iar tânărul a închis ochii, găsindu-şi odihna bine-meritată…"

*

„În epoca SIDA, în cele mai multe oraşe mari din SUA şi din Europa s-au înfiinţat cluburi care oferă un mediu în care bărbaţii homosexuali se pot masturba împreună". Ce mai urmează? Să revenim la desfrâul lumii antice? Se pare că da.
Masturbarea a fost mereu ceva grav pana la revolutia sexuala din 1950-1960, cand s-a dat totul peste cap efectiv.Masturbarea nu este normala si nu ai nevoie de ea niciodata, la nicio varsta.Mai sus,am prezentat puncte de vedere crestine,dar exista si puncte de vedere stiintifice impotriva masturbarii. Daca nu te opresti,vei observa in timp ca incepi sa obosesti mai usor,ca parca nu te mai simti asa bine,asta din cauza ca se va pierde multa energie(minerale,proteine,si nu merge sa mananci mult, cum spunea cineva pe aici).De asemenea, poate cauza disfunctii sexuale si poate afecta aparatul urinar.Dar aceste lucruri sunt "omise" de catre medici in ziua de astazi.Nu te lua dupa gura lumii,masturbarea nu e buna, incearca sa te opresti. Daca nu poti, cere ajutor(dar nu de la cineva care e de acord cu masturbarea).

Nu fă asta, nu e bine

Daca nu scrii la misto: esti mult prea mic, incearca sa te abtii si mai asteapta cativa ani.
Daca scrii la misto: bravo esti destept!