Am citit recent din filozofia unui sinucigas,salvat tousi. Iata ce spune:
Crede ca hotararea luata la un moment dat sa se sinucida a facut-o dintr-o dorinta subconstienta nu de a nu mai exista in lume,ci,dimpotriva,de a exista si ma pregnant in constiinta unor anumiti semeni (desigur, sub forma unei amintiri tragice sau acuzatoare0.
Eu zic, ca principial a vut dreptate.
SUNTETI DE ACORD CU MIME?

Depinde, motivatiile pentru sinucidere sunt diverse, vezi lucrarea clasica a lui Durkheim.

Hai sa iti zic ca si eu am incercat sa ma tai dar nu neaparat ca sa nu mai exist ci ca sa isi aminteasca lumea mereu de mine. Faza e urmatoarea, fiecare om prin felul sau de a fii vrea sa ramana in istorie, sa fie faimos si atunci cand esti dat de o parte mereu(cazul meu) cedezi psihic. Stima de sine e cea care duce la suicid.

De acord categoric!
Explicatia:
El(abia acum este vorba de un nivel mai abstarct de logica) nu se ucide singur, de fapt este ucis de altii, prin suferinta pe care i-o provoaca nefiind adesea constienti, intr-o oarecare masura.Sinucigasul, prin gestul sau, intr-adevar le ridica anumite semne de intrebare semenilor, anumite regrete sau frustrari, insa pentru o perioada scurta de timp, asta fiind valabil si pentru cei apropiati decedatului, de exemplu rudele.Asta tine de psihic, exista 5 stadii ale suferintei, a 4 fiind depresia apoi a5-a acceptarea. Gestul sau nu schimba nici macar felul in care cei din jur se poarta cu ceilalti. Desi constientizeaza, ei vor lua totul ca o filozofie a vietii, cazurile in care intr-adevar mentalitatea macar unui individ(nu spun a unei mase de oameni)a avut parte de schimbari dupa acele procese de constiinta au fost rare...Cel aflat in pragul sinuciderii, resimte din cauza mesajelor negative primite de zeci de ori in subsconstient o stare de lehamite cu privire la propia persoana dar simultan un sentiment de ura pentru cruzimea oamenilor(pe care o poate simti desigur si exagerat) astfel prin impulsul sau autodistructiv incearca sa elimine aceste doua uriase laturi dureroase ale existentei, din pacate cu pierderea totala a existentei.
Sper ca nu am mai fost asa,, alambicata,, O zi buna!

La un nivel mai abstract da desigur.