anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Care ar fi scopul existențial unui creator care a creat universul?

Răspuns Câştigător
| TristanTzara a răspuns:

Ideea de scop indică design, deci scopul a orice este motivul pe care îl avea în gând creatorul său când l-a creat. Dacă creatorul a fost creat, are scop, o să-l afli de la creatorul creatorului, dacă nu, nu are niciun scop.

5 răspunsuri:
sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

Deci să luăm creatorul care a creat universul.
Dacă a reușit să creeze universul, o condiție primordială era ca el însuși să existe.
Dacă există și e creator, existența lui putem presupune că are un scop.
Scopul lui dovedit faptic până acum este crearea universului.
Dacă acceptăm cele de mai sus ca valide, am descoperit unul din scopurile acestui creator.
Așa că întrebarea dtale ar trebui să fie corectată astfel. Înafară de crearea universului, creatorul lui mai are și alte scopuri existențiale, sau cel puțin unul în plus, diferit de acesta?
Această întrebare ne duce spre a studia natura existenței acestui creator.
Astfel, eu susțin că a fost și el creat, deci are o filiație. Dacă are o filiație, ar trebui să facă să aibă și el urmași, ca să poate perpetua procesul de creație.
Astfel, una din scopurile lui existențiale este să se perpetueze prin filiație pe sine, deci în limbaj mai prozaic să facă copii. Astfel revelația religiei creștine este aceasta, Isus ca fiu al lui Dumnezeu.
Acesta nu a avut copii. așa i-a fost soarta.
Așa că scopul existențial al creatorului este să mai facă un copil, un frate al lui Isus.
QED.

| Mosotti a răspuns:

Daca ar fi un creator, ar crea universul ca sa se amuze, ca un joc de strategie, mai ales cu noi oamenii, sa ne batem, sa crapam si asa mai departe. Dar nu este un creator care sa fi facut pentru ca pe ala cine l-a facut? Nu da pentru ca nimic nu apare aiurea. Iar scopul existential si al creatorului nu ar exista, asa cum nici existenta noastra nu are nici un sens si scop, cel mult sa ne chinuim mai mult sau mai putin. Ce facem, ne nastem, invatam, muncim de rupem ca sa ajungem la batranete cu boli si apoi eventual sa murim murati in propriile mizerii. Nu am inteles de ce exista interesul sa nu murim si totul s-a axat pe asta, daca nu are nici un sens. Totul s-a axat pe perpetuare, de ce, nu stiu. Cum s-a ajuns de la niste atomi sa se formeze toate fiintele, nu am inteles, dar sens nu exista nici la un eventual creator, nici la noi. Si ca dovada ca e cum zic fara sens, de aia se minte lumea ca totul are un sens (disonanta cognitiva), pentru ca ar fi greu de acceptat ca traim degeaba.

Răspuns utilizator avertizat
| Dandinelle a răspuns:

De a experimenta viata prin ochii universului.

| BlackLight1987 a răspuns:

De a-și iubi și proteja creația!?