| Maximus a întrebat:

Daca totul in viata ar fi numai "lapte si miere" oare oamenii ar fi altfel? Ar fi toti la fel, avand acelasi gen de gandire, comportament? Daca totul ar fi asa, omenirea nu ar deveni monotona, poate chiar lipsita de sens? Insa nici problemele nu sunt de dorit. Atunci ce anume face viata diferita?

10 răspunsuri:
| Shammal a răspuns:

Oamenii nu au cum sa fie la fel pentru ca din esenta lor sunt unici. Cand totul o sa fie "lapte si miere" o sa ne folosim imaginatia sa construim tot felul de lucruri faine si o sa imbunatatim relatia dintre noi, cu natura si celelalte fiinte din dimensiunile pamantului si din univers. Fiecare avem o gandire infinita si suntem o multime de oameni cum crezi tu ca poate deveni monotona ori lipsita de sens?

| KodrutZ a răspuns:

Nu, fiindca fiecare om are perceptii diferite asupra a ceea din jur. Ar trebui ca toti sa fie gemeni identici pentru a avea atitudine similara, si nici atunci.

| T0T a răspuns:

Dacă ar fi numai lapte și miere nu ar ține mult căci omul ar strica asta. Asta e natura umană, a omului așa cum îl știm noi. Suntem diferiți, oricum.

| J0B0MAT a răspuns:

Oamenii ar fi mai fericiti, mai buni.Nu ar avea acelasi gen de gandire, suntem unici.Omenirea deja e monotona, daca ar fi totul 'lapte si miere' tocmai, oamenii si-ar indeplini mai usor scopul.

| OoBunnyoO a răspuns:

Ba da, probabil foarta multa lume ar suferi de depresie. Tarile cele mai bogate din occident, cu oamenii cu cele mai putine griji financiare, sunt tarile cu cel mai mare procentaj de oameni depresivi.

| peperonies a răspuns:

Greutatile si problemele vietii construiesc caracter.

| Teardrop a răspuns:

Aşa ceva precum fericirea eternă, "totul numai lapte şi miere" este cel mai puternic paradox al tuturor timpurilor. Este imposibil să cunoşti fericirea eternă, deoarece prea multă fericire duce la monotonie, şi monotonia va duce, din nou la supărare şi depresivitate. Dacă nu eşti fericit tot timpul, atunci nu mai este fericire eternă.

La fel ca şi bătăile inimii: o sistolă şi o diastolă. Urcuş, coborâş. Una fără cealaltă nu pot exista.

| YouDieAsYouLived a răspuns:

Chiar daca n-ar exista probleme-n viata, sa fie doar "lapte si miere ", oamenii tot n-ar fi la fel ca si gandire, comportament. Suntem diferiti pentru ca fiecare are un coeficent de inteligenta diferit si prejudecati diferite, asta ne face diferiti. De asta suntem responsabili de proprile actiuni create clipa de clipa prin alegerile facute, indiferent ca-s bune sau rele. Oamenii pot sa fie la fel doar atunci cand au acelasi nivel de inteligenta si prejudecati iar asta este imposibil pentru ca oamenii nu sunt egali. Din punctul meu de vedere cu cat un om se adapteaza mai mult la normele societatii, cu atat are o personalitate mai stearsa, docila, pentru ca normalitatea este data in general de majoritate si nu ma refer la extreme, bineinteles. Pentru mine a avea o viata diferita inseamna a nu ma incadra in normele societatii si iar repet ca nu ma refer la extreme. Cred ca atunci cand traiesti intr-o rutina zilnica continua, nu numai ca nu esti diferit, nu traiesti. Pentru mine diferenta inseamna a nu face ce am facut si ieri.

| NoWay55 a răspuns:

Maximus ti-am citit intrebarea si pot in sfarsit sa spun ca lumea mai are salvare de la pieire. Mereu mi-au placut oamenii care si-au pus intrebari diferite lasand la o parte toate greutaile vietii.
Ca un raspuns clar la intrebarea ta iti spun din propria experienta ca orice om oricat ar dori nu va fIi niciodata totul lapte si miere. Dar daca ar fi toti am avea rezultate uluitoare la toate, am gandi la fel, am proceda la fel, viata are merge intr-un singur sens si acela numit PERFECTIUNE insa ceea ce noi am numi viata s-ar numi programare. S-ar numi condamnare la restrangere. Vezi tu, viata este un amalgam de trairi, sentimente si idei ce le concepem, le traim, le experimentam iar frumusetea aparte a vietii este data de diversitatea oamenilor si a tuturor lucruliror pe care tot noi le cream si le felosim. Asadar sper ca ti-am raspuns, mai bine zis ca ai inteles tot ceea ce am vrut sa zic si nu uita; DESCOPERA LUMEA ASA CUM E EA, ACCEPT-O SI APOI INFRUNT-O.

| UtilizatorTPU2015 a răspuns:

Ipotetic vorbind...
Daca ne-am naste intr-o lume perfecta, in care sa fim de la inceput egali si nu ar exista niciun stimul exterior care sa ne perturbe existenta, atunci printr-o simpla deductie logica lucrurile ar merge numai in sens ascendent... Ori acest lucru nu este posibil si la un moment dat ar avea loc o ruptura. Cand ceva atinge apogeul incepe sa descreasca, iar asta ar insemna sa involuam toti deodata, ceea ce-ar duce la un sfarsit. Ori noi, acum... buni rai, cum suntem... creeam un echilibru vital! E important, zic eu, sa crestem si sa descrestem treptat... Daca ar fi totul lapte si miere, natura prin legile ei ne-ar distruge (vorbind aici strict de legile Universului in care traim).

Probabil ca natura asta cliseica a omului face ravagii... happy
Modul in care privim realitatea si o interpretam