La întrebarea 'Care este sensul vieţii?' sau, spusă altfel, 'Ce rost are viaţa?' s-au încercat tot felul de răspunsuri, dar parcă niciunul pe deplin satisfăcător. M-am gândit să caut părerea unor oameni celebri cu privire la acest subiect şi l-am găsit pe Albert Camus, laureat al Premiului Nobel pentru literatură; ăsta trebuie să ne lămurească, mi-am zis.
Camus are un scurt eseu intitulat "Mitul lui Sisif". Aici el examinează eroul absurd, condamnat la o muncă istovitoare, interminabilă şi totodată fără sens. Sisif urcă o stâncă spre vârful unui munte şi după ce stânca o ia la vale, munca se repetă la nesfârşit. Povestea este dezolantă, dar devine cu atât mai dezolantă cu cât realizăm că Sisif este un simbol pentru întreaga umanitate. Asta ne lasă Camus să înţelegem. El cosideră că orice efort omenesc este tot atât de lipsit de sens precum erau acele munci ale lui Sisif (se poate vedea pe net povestea originală a eroului grec). De fapt, Camus afirma undeva: "I don't know a meaning that transcends life. I do not know that meaning and it is impossible for me to know it". De asta el consideră lumea ca fiind absurdă. Şi spune că această lume absurdă nu poate garanta un viitor.
Evident, nu ne poate satisface nici acest punct de vedere. Şi dacă un laureat al Premiului Nobel nu ne poate da o explicaţie satisfăcătoare cu privire la sensul vieţii, pe cine altcineva credeţi că am mai putea consulta? Pe Cioran? Pe Andrei Pleşu? Pe Patriarhul Daniel? Sau pe cine?

Nu exista un sens al vietii universal si obiectiv. Iar sensurile personale ale vietii sunt un spanac in comparatie cu lipsa acestui scop obiectiv. Credinciosii se adapa cu iluzia ca Dumnezeu da sens vietii lor. Ei bine, si eu cred in Dumnezeu, dar consider ca Dumnezeu nu este impartitor de sens al vietii. Viata nu are sens, acest lucru nu este o tragedie, ci un motiv de a abandona iluziile despre viata vandute de religii. Niciun alt animal nu-si face probleme legate de sensul vietii, aceasta este o perversiune specifica omului. Oamenii s-au omorat cu sarg unii pe altii pentru a-si implini ce credeau ei ca este sensul vietii. Marile povesti care promit un sens al vietii au avut astfel de efecte.

Ar trebui sa ne traim viata in loc sa ne itrebam ce e. Pana intru-un punct e ok sa intrebam insa apoi musai sa o traim!

Am încetat sama mai întreb când am întâlnit-o pe ia știam ce vreau de la viața cu Adevărată știu ce vrea de la viața cu Adevărată din toată inima și tot sufletul

Suflet inima memorie

Nu se intelege ce ai scris, reformuleaza.

Dacă aruncăm o privire de ansamblu asupra lumii și dacă privim totul obiectiv, cu detașare clinică, atunci trebuie să-i dau dreptate lui Camus. Viața este însă despre noi, este o călătorie pe care o parcurgem în esență singuri, un drum pavat cu bune și cu rele însă este a noastră, noi suntem actorii principali din propria viață și consider firesc ca fiecare să-și găsească un sens vieții. Unii luptă să salveze oameni prin spitale, alții luptă pentru păstrarea legii, Unii râvnesc la bogății și fac orice le stă în putință pentru a le avea în timp ce alții trăiesc de pe o zi pe alta. Și totuși, de multe ori observăm un om sărac ca fiind mai fericit decât cel bogat. Acest lucru se întâmplă pentru că oamenii săraci iubesc viața așa cum e.
Dacă toată lumea ar gândi ca Albert Camus atunci probabil că nu am mai rămâne prea mulți pe pământ. Opera lui Camus are un fatalism greu de ignorat, când l-am citit prin facultate îmi venea să bag capul în nisip și să aștept moartea.
Sensul vieții este doar cel pe care i-l dăm noi pentru că, așa cum ești în esență singur pe drumul vieții, așa cum ești singurul care cunoaște toate suișurile și coborâșurile pe care le-ai întâmpinat de-a lungul timpului, așa trebuie să iei și decizia de a crede și de a-i da un sens vieții sau de a trăi în deznădejde și disperare.

Docotore Nu exista tratament pentru suflet și inima n-am ce să-ți formulez nu o mai pot defini

Suflet inima memorie

Înseamnă că nu am nimerit şi eu pe cine trebuia Asta nici nu e singura operă a lui Camus în care el vede lucrurile prin perspectiva asta. Şi "Străinul" e tot cam aşa. Tu ce opere ai citit de el? Camus pare să reprezinte poziţia existenţialistului agnostic cu privire la sensul vieţii.

Andrei Plesu

Ce rost are ca o bula de ulei sa se ridice la suprafata apei? De ce nu ramane la fund? Care e scopul bulei de ulei?

Este într-adevăr o temă recurentă în operele sale. Pe lângă cele menționate de tine am mai studiat și ciuma, care este cam cel mai faimos roman al său și căderea.
De asemenea, mai are un eseu filosofic care se încadrează în temă și care e destul de cunoscut, omul revoltat, apărut în 1951 parcă. Ți-l recomand dacă dorești să-l aprofundezi pe Camus.

Sensul vietii e sa te bucru de iti place.

De la bula de ulei la nişte Albert - Camus, Einstein - e distanţă cam lungă.

Bună asta: "A fost un Sisif premiat de alţi Sisifi".

Ne propune un sens al vietii, si Camus. Dar nu trebuie sa ne propuna neaparat in Mitul lui Sisif; Ciuma si Strainul sunt piesele de rezistenta ale operei lui Camus; din cate inteleg eu, sensul vietii poate fi gasit in a te opune dezumanizarii adusa de totalitarism si de ideologiile fanatizante (care la randul lor dau sentimentul unui sens al vietii multora, care ucid in numele lor; vezi raspunsul lui doctorandus).

"...a te opune dezumanizarii adusa de totalitarism si de ideologiile fanatizante"
Dacă, ipotetic vorbind, nu ar fi existat fenomenele astea - totalitarism, ideologii fanatizante - ce s-ar fi întâmplat cu sensul?

Ai pus punctul pe ''i''! Daca nu ar exista, am mai cobora stacheta si ne -am opune dezumanizarii (de gravitate mai mica) adusa de lasitatea in fata autoritatii, sau fortei, de urmarirea unui avantaj personal iluzoriu, dar care aduce pierderi mari altora, de indiferenta si meschinarie; dar nu prea ar merge, caci am cadea in capcana ideologica descrisa de doctorandus. Oricum, ultima data cand am verificat, totalitarismul si ideologiile extreme erau in plina forma.

Nimeni nu poate sa defineasca sensul vietii, oricat de inteligent ai fi si oricate studii ai detine, totul tine de perspectiva fiecarei persoane, depinde care crezi tu ca este sensul vietii ca individ, nu esti multumit de raspunsuri deoarece sunt doar niste raspunsuri subiective, este pur si simplu parerea acelor oameni de a incerca sa raspunda la aceasta intrebare.

Cu doctorandus trebuie să fii atent cum vorbeşti, că una-două te face idiot. Tu eşti băiat civilizat, răspunzi cuviincios chiar şi când interlocutorul dă un răspuns mai slab.

Prima greșeală pe care o face e faptul că asumi că viața are un sens intrisec. Nu are, singurul sens intrisec al vieții e supraviețuirea individului și perpetuarea speciei. Cum, sau dacă se întâmplă asta sunt doar detalii de decor.
Când realizezi asta, nu îți mai bați capul, pentru viața are atâta sens cât îi dai tu.

Dar ce sunt eu, arbiter elegantiarum, sa penalizez raspunsurile pe care le consider eu slabe? Mie imi pare un tip foarte cult, inteligent, tocmai potrivit sa dezbata subiecte ca asta de acum.

Nu contest că e cult, dar mai contează şi cum te exprimi. Este un off topic ce vorbim acum, dar ăsta e ultimul; cu asta închei paranteza. Aş putea să număr de câte ori apar cuvinte ca prost şi idiot în răspunsurile lui. Chiar acum nu demult a zis ceva de genul: dacă cineva crede că Zelea Codreanu a avut...nu ştiu ce ideologie (nu-mi mai amintesc exact care), e idiot. E poftim! Păi aşa uşor îl faci idiot? Poate că omul nu s-a documentat îndeajuns, dar asta nu înseamnă că e idiot. Gata! Am încheiat off topicul. Trecem la ale noastre. Avem cestiuni arzătoare la ordinea zilei

"Prima greșeală pe care o face e faptul că asumi că viața are un sens intrisec."
Sunt două moduri de a înţelege ce ai scris aici:
1. Prima greşeală pe care o faci e faptul că asumi...
2. Prima greşeală pe care o face e faptul că asumă...
În primul caz ar veni că te referi la mine, în al doilea ar veni că te referi la el, la Camus. dar aşa, în combinaţia asta "face & asumi" nu merge.

Sensul vietii iti este dat de paradigma pe care o adopti. Daca esti crestin sensul vietii e mantuirea. Daca esti budist e nirvana. Si asa mai departe.

Asa cum atunci cand construiesti o casa incepi cu fundatia si nu cu acoperisul si cand iti cauti sensul in viata trebuie sa incepi cu o fundatie, cu o paradigma si sa construiesti pe ea tot restul si sensul vieti iti rezulta asa cum rezulta un raspuns la o problema de matematica.

Ce ai fi vrut sa spun?
Raspunsul pe care ma pregateam sa il scriu: "Viata nu are un scop obiectiv." a fost deja dat.
Din pacate nu cred ca este cel mai bun raspuns pentru cozeria filosofica pe care o propui.
https://www.youtube.com/......tps?/watch

Paradigme sunt multe. Înseamnă că tot atâtea sensuri sunt câte paradigme? Şi toate sunt bune? Dacă numai unu e bun iar celelalte o iau pe...arătură, ce-i de făcut? Logic ar fi să luăm măsuri urgente să-l găsim pe ăla bun. Şi asta s-ar putea face printr-o dezbatere onestă, în care să vină toţi cu întrebările sau cu argumentele. Altfel spus, să cercetăm totul şi să luăm ce este bun. Cum ţi se pare, simplu sau complicat?

Desigur, fiecare paradigma isi da propriul sens. Normal ca nu toate sensurile sunt bune asa cum nu toate paradigmele sunt bune.

Multe paradigme sunt gresite, au probleme etc.
Secretul e sa ai tenacitatea si onestitatea sa te uiti prin toate paradigmele astea si sa alegi cea care rezista cel mai bine.
Cand ai gasit acea paradigma ti-ai gasit si sensul vietii!

Sunt absolut de acord cu tot ce ai zis. Urmatorul pas e o lunga dezbatere, dar aceasta dezbatere e necesara pentru orice om onest cu el insusi.

Normal ca e complicat, asa e viata. Dar nu imposibil.

Stii cele 9 fericiri rostite de Hristos pe muntele fericirilor?
Daca ar fi sa adaug propria mea "fericire" as spune:

Fericit cel onest cu el insusi ca el va gasi adevarul.

Ca sa fii onest cu tine insuti iti trebuie multa smerenie. Mandria te face sa te minti singur.

Deci consider ca lungul drum spre sensul vietii porneste cu onestitatea fata de tine insuti. Abilitatea de a nu te minti singur. Extrem de putini oameni au aceasta abilitate din pacate...

Eu ştiam că oamenii sunt înclinaţi să-i mimtă pe alţii, nu pe ei înşişi. Dar s-ar putea să fie şi aşa cum zici. O să mai reflectez la asta.

Dur video...

Eu personal, cred ca singurul sens al vietii si singurul motiv sa traiesti este apropierea de Dumnezeu.Fiecare atat cat poate,nu cred ca trebuie sa vina din obligatie, setea de a-L cunoaste pe Dumnezeu vine cu timpul fara sa-ti impuna nimeni sa crezi.
Eu zic ca ar fi bine sa-i intrebam pe toti, ca de la toti avem ceva de invatat, desi pe Cioran si pe Petre Tutea as tine mortis sa-i intreb, noroc ca exista inregistrari cu ei pe Youtube si pot sa ii aduc pentru scurt timp la viata, sau cel putin sa aflu ce au avut ei de zis.
Raman in pozitia umila de a-mi accepta conditia umana, ratiunea e prea limitata sa inteleaga spiritul, deci de ce m-as obosi sa desfinesc ceva ce nu se poate exprima in cuvinte?

"acum 19 ore | sabin89 a întrebat:
La întrebarea 'Care este sensul vieţii?' sau, spusă altfel, 'Ce rost are viaţa?' s-au încercat tot felul de răspunsuri"

si uite cum iti raspunzi singur, cuvantul cheie e "sa INCERCAT", dar NU s-a reusit...