Postul acesta are ca scop intelegerea mai buna a ceea ce suntem noi cu adevarat si ceea ce credem noi ca suntem.Nu luati in nume de rau ce voi spune.
In acest fel,as vrea sa incep cu ceva ce detest si anume "dragostea".Si nu,nu sunt un ciudat cu creierul extirpat sau vreun gay notoriu.Dar acum sa fim obiectivi,dragostea aduce placere,multumire,fericire si satisfacere personala,ok asta stiu si nu voi nega.Dar sa studiem asta in detaliu(daca nu vreti,nu cititi).
Din punct de vedere realistic,dragostea nu a adus de cat tragedie,tristete, minciuna si desfranare dealungul vremurilor.Marii artisti cum ar fi muzicienii si pictorii au indus acest termen de "dragoste" in vocabular, doar pentru a putea explica ceva ce stiinta nu putea la vremea aceea.Asta face de asemenea si religia.Dar sa ne gandim,de ce sunt atatea romane si filme cu tematicul "Tragedii din dragoste"?
Raspunsul,dragostea aduce tragedii,fiindca este o tragedie.O tragedie fiindca rationamentul omului, inteligenta si perspectiva lui asupra realitatii dispare.In acel moment,el nu vede altceva decat pe persoana cu care vrea sa se imperecheze(acesta fiind scopul prinicpal al sentimentului de dragoste,ceea ce facem e noi,e altceva) si va face orice pentru a o proteja si a fi a lui,acestea fiind din nou mecanisme induse chimic ce exista de peste milioane de ani inca de la primele mamifere.
Daca ne gandim la "Romeo si Julieta",ce cuvant va vine in minte prima oara?
Citez gandurile voastre "Ahh. dragoste,amor,tragedie si frumosul exprimat in cele mai frumoase acte posibile.".
Gresit! Cum o vad eu,doi oameni care au facut multe compromisuri pentru a fi impreuna,chiar daca pe lumea asta mai erau si altii,dar ei,na,se voiau decat pe ei,hmm, frumos pana aici.Si dupa ce-au facut,au pus capat existentei lor, s-au sinucis.La asta duce dragostea,la acte prostesti, la acte demne de mila.Scopul principal al existentei noastre este sa supravietuim.Ei bine, ei au incalcat aceasta lege inscrisa genetic in toate celulele din corpul lor si si-au pus capat vietii.Si acum ei ce fac? Ei sunt fericiti? Nu,ei sunt morti,nu se pot vedea unul pe altul si nu au facut nimic impresionant care sa merite atentie,ci doar s-au sinucis, punct.Atatia oameni se chinuie sa traisca,isi traiesc viata de la o zi la alta si ei care au avut totul, si-au pus capat.Si vorbesc si despre persoane care fac asta si acum,chiar daca aia a fost doar o poveste.
Dragostea,este dovada,ca omul este dependent unul de celalalt,omul este prost si este programat sa nu traisca singur, sa isi imparta timpul cu alta perosana.Sincer,senzatie pe care o obtii in timpul dragostei, o pot substitui o multime de alte droguri si chiar si o ciocolata.Deci dragii mei,acum pararea voastra,scoateti-ma din prapastie cat sunt inca pe margine si privesc in aduncul ei si ma gandesc ca a ma arunca nu este chiar atat de rau
Vreau sa va vad,cat de mult,voi, adepti ai dragostei ma veti injura pentru cele spuse?
Când spui Romeo şi Julieta, eu personal, mă gândesc la prostie, grabă, disperare, necesitate.
Apoi, dragostea în sine e doar un sentiment născut din egoism. Cam ca toate celelalte. Iubeşti, doar ca să fii şi tu iubit. Şi apoi, ajungi să depinzi de persoana respectivă: îţi oferă plăcere, fericire, bună-stare, şi nu vrei să pierzi toate astea, nu pentru că l-ar durea pe respectivul/respectiva, ci pentru că te-ar durea pe tine. O faci pentru tine, nu pentru el/ea.
Omul nu este prost, pentru că e programat să nu trăiască singur. Tocmai această inscripţie genetică a făcut rasa să supravieţuiască. Gândeşte-te şi tu: o fiinţă fără gheare, fără colţi, fără abilităţi extraordinare de căţărare, un omnivor, cu nevoie de carne, fără viteză sau putere fizică, şi care ar putea fi răpus şi de muşcătura unui şoarece.
Cum ar fi putut supravieţui altfel dacă nu "în haită"?
Nu sunt o adeptă a dragostei, ţi-am spus deja părerea mea. Doar că exagerezi puţin. Omul nu poate să trăiască singur: E simplu. Dacă încearcă s-o facă moare.
Societatea ne-a făcut puternici, mai puternici ca celelalte specii.
La nivel chimic de fapt, e doar nevoia de reproducere, instinctul de care nu se poate scăpa. Apoi, abia apoi oamenii au descoperit dragostea.
Japonia Medievală nu avea dragoste. Nu exista dragoste între soţ şi soţie sau soţ şi concubine. Tot ce simţeau ei era datoria. Femeia ar fi murit pentru bărbat, însă nu era dragoste. Actul sexual nu era făcut din dragoste, ci din nevoie.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Stii, toate astea sunt doar cuvinte. Cand iubesti, iti vine doar sa zambesti duios, zicandu-ti: bietul om, daca a ajuns sa compare dragostea cu o ciocolata. Intr-o zi vei iubi si tu si atunci iti vei da seama ca nu trebuie sa te injure nimeni, ceea ce spui e lipsit complet de orice valoare.
RăspundeLa nivel chimic, e o ciocolata, la nivel psihic e ce vrei tu sa crezi, iar la nivel obiectiv, nu este nimic.Totul depinde de perspectiva proprie aici, nimic mai mult.
Răspunde
La nivel chimic (fiziologic) e un catralion de ciocolate, la nivel psihic e necesitate, iar la nivel obiectiv este nimic pana ajungi sa o traiesti si intelegi apoi ca este totul.
da, depinde de perspectiva proprie, din perspectiva proprie unii oameni antici credeau ca pamantul e plat (fiindca perspectiva lor era extrem de limitata, atat de limitata incat nici macar nu-si puteau imagina adevarul). Am auzit ideea asta sustinuta de multi copii, care credeau despre ei insisi ca nu vor iubi niciodata (asa cum credeau ca nici nu vor muri vreodata). Multi au depasit-o inainte de a se indragosti. Cei mai grei de cap au inteles doar in clipa cand s-au indragostit (adica au invatat numai din experienta personala, fiind prea limitati sa invete din experienta altora). E normal sa fii incapatanat, cand lumea ta e limitata, te crezi detinatorul adevarului complet, fiindca nu poti sa-ti imaginezi cat de mare e lumea si adevarul de fapt.
Stii de unde stiu ca gresesti? Fiindca textul asta l-as fi scris eu cand aveam vreo 15 ani cu aceeasi convingere si hotarare pe care le ai tu acum. Si n-as fi acceptat nici un argument si nu as fi avut nici cel mai mic dubiu, orice mi s-ar fi spus. Doar timpul m-a domolit. Si bine a facut, fiindca sunt atat de fericita acum cand gandesc exact la polul opus.
Te cred.Dar cred totodata si spusele mele.Si cat timp nu ma voi lasa prada dopaminei, zic ca totul va fi bine.
Nu am ura in ce spun si ce am spus sunt doar ganduri proprii. Daca voi credeti altceva, bine.Nu sunt in masura sa va indoctrinez cu credintele mele si nu va consider pe niciunul dintre voi prosti, doar normali.Si sincer,nu am ajuns la struguri,dar pe toti pe care ii intreb,au spus ca-s acrii,asa ca ma multumesc doar sa-i privesc.Un singur lucru mai am de adaugat,omul a fost nevoit sa isi traisca viata in haita, cat timp era in joc supravietuirea si transmiterea mai departe a speciei, dar acum, suntem in exces pe aceasta planeta, iar dragostea, nu a facut de cat sa accentueze acest lucru.Asa ca, imi cer scuze ca prin context, voi ati crezut ca am scris totul cu ura, de fapt, am scris-o cu indiferenta.
Si daca "dragostea" e o modalitate de a supravietui dupa moarte prin genele transmise urmasilor? Supravietuirea asta e superioara celei proprii, poate de asta "el nu vede altceva decat pe persoana cu care vrea sa se imperecheze", e persoana care ii asigura ceva ce altele nu pot, supravietuirea.
Exista sase tipuri de dragoste : eros, mania, ludus, pragma, storge si agape.
Momentan sunt prea obosita sa le explic pe fiecare in parte, insa, da-le un search pe Google si le vei gasi. Eu le-am studiat mai indeaproape la facultate, dar cred ca Google va fi suficient pentru a prinde ideea de baza.
Ceea ce vreau sa spun ca nu exista un anumit tip de dragoste, asa cum nu exista o definitie corecta pentru acest termen. Nu toate iubirile duc la tragedii pentru ca nu toate sunt pasionale, asa cum este in cazul lui Romeo si Julietei (eros). Iar toate aceste tipuri de relatii (pentru ca fiecare relatie este complet diferita) fac oamenii sa reactioneze diferit. Pentru ca fiecare om este diferit in esenta lui si prin urmare va reactiona diferit la ideea de dragoste, prin urmare va avea reactii diferite in creier in momentul in care este pus in contact cu persoana iubita. Sunt oameni care iubesc foarte rational deci ei nu vor face nimic prostesc si oameni care s-ar vinde pe ei insisi pentru persoana iubita (genul persoanelor foarte altruiste, care s-ar sacrifica pentru persoana respectiva excluzand orice urma de egoism din actul lor - da, exista astfel de persoane - desi daca as fi foarte cinica as putea spune ca si altruismul poate veni dintr-o forma de egoism, insa, momentan ma refer la rezultat si nu la motivele pentru care se ajunge la acel rezultat). Prin urmare, nu toate tipurile de iubire pot fi inlocuite cu ciocolata. O persoana care simte o iubire de tipul pragma nu va fi multumita cu o ciocolata ori cu droguri.
Cat despre faptul ca avem nevoie de un partener, intr-adevar, la inceput a fost nevoia fizica si biologica (de reproducere), cu timpul insa am evoluat si am descoperit ca sansele de supravietuire erau mult mai mari atunci cand erau doi parteneri, in loc de unul. De fapt am descoperit ca sansele de supravietuire erau mult mai mari atunci cand stateam intr-un grup mare, dar sa formezi o relatie intre patru, cinci persoane e mult mai complicat decat sa formezi o relatie in doua persoane. Beneficiile materiale sunt mai mari insa este mult mai greu sa multumesti atatea persoane. Solutia cuplului a fost cea mai simpla si cea mai avantajoasa tocmai din cauza asta. Pur si simplu asa am evoluat. Este mult mai usor sa cresti copii in doi, decat de unul singur, prin urmare asa au inceput sa apara sentimentele. Scopul primar pentru care s-au format cuplurile (chiar si pentru o perioada temporara) a fost reproducerea. Nu poti face un copil de unul singur, biologic vorbind (in prezent, da, insa acum mii de ani nu se putea). Insa, pe parcusul acestor mii de ani, noi deja ne-am obisnuit sa ne cautam un partener stabil.
Concluzia la care vreau sa ajung este ca oamenii sunt mult prea diferiti intre ei si reactioneaza mult prea diferit chiar si in aceeasi situatie, insa circumstantele sunt extrem de diferite iar conceptul de dragoste este mult prea larg pentru a putea generaliza. Luand in considerare acesti patru factori nu poti spune ca dragostea te impinge sa faci lucruri prostesti (poate doar in adolescenta, iar cei care te imping la lucrurile prostesti sunt hormonii, nu dragostea) cel putin nu in toate cazurile. Cat despre faptul ca avem nevoie de cineva, cred ca te-am lamurit deja asa cum au facut-o si restul. A trai cu un partener a fost si este mult mai avantajos decat singur. Asa am evoluat si cred eu ca evolutia asta ne-a dus departe avand in vedere ca suntem cea mai evoluata specie de pe planeta, deci nu, nu as putea spune ca oamenii sunt prosti din punctul asta de vedere.
Dupa cum probabil stii deja, perceptia fiecarui om asupra vietii este subiectiva si difera de la individ la individ. Nimanui pe lumea asta nu-i pasa ce crezi tu despre dragoste, sa fim seriosi... Nu e ca si cum nu mai pot sa adorm la noapte daca nu-ti dau dreptate sau daca te aprob. Oricum n-are nicio relevanta ce cred eu sau ce crezi tu, singura care are un cuvant de spus este natura.
Sunt mai multe tipuri de dragoste, nu poti sa le bagi pe toate in aceeasi oala. Indragosteala la care faci tu referire, in timp se preface in atasament. Oricum, e mai mult un fel de drog, ce te face sa plutesti printre nori. Dragostea adevarata, iti elibereaza mintea, nu te orbeste.
Frate,tu chiar ai nevoie de o femeie. Stii, vulpea cand nu ajunge la struguri, zice ca-s acrii.
Ceea ce ai scris tu acolo sunt niste generalizari grosolane. Poate nu-ti vine sa crezi dar fiecare om iubeste intr-un mod cu totul nou pe fiecare persoana. Nicio iubire nu e la fel... poate doar pentru persoanele superficiale.
Se numeste atractie sexuala cele scrise de tine, iubirea este cu totul altceva.
Atractia sexuala, instunctul animal ce iti spune sa te imultesti.
Stai la un pahar de dopamina si oxitocina cu Cupidon si dupa vreo 3 shoturi te face si te afli beat, inca ce mai betie!
Toate-s roz pana la un timp, dar ca dupa o lunga si frumoasa calatorie petrecuta dupa 3 fumuri de DMT efectul scade...Pacat ca la atractie sexuala dureaza un pic mai mult vreo 2-3 ani, timp in care sub influenta religiei si a altor factori exteriori euforicul indragostit muci isi face planuri si compromisuri ce ii afecteaza intreaga viata pe un sentiment de scurta durata, sentiment ce ar trebui sa serveasca doar la... niho niho?
Este atat de trist sa vezi un om cum isi petrece atata timp pentru a scrie niste cuvinte pline de ura.
Dar stii ce este si mai trist? Fiindca ai fost obligat sa scrii acele cuvinte, in momentul in care nimeni nu te-a ascultat. Iar acum esti plin de mâhnire, atat de multa incat vrei sa iti dam dreptate. Si totusi, daca nu o voi face si iti voi reprosa o sumedenie de chestii fiecarui cuvant pe care tu l-ai scris? Vei fi la modul „Tipu' asta-i prost rau, trebuie sa imi pierd timpul si sa ii explic adevarul, fiindca nu poate trai asa!"
Te aprob, am suferit jumatate de an dupa prima dragoste (prima si ultima, restul au fost doar prietenii) si totusi, chiar daca am suferit, nu am ajuns sa ma urasc pe mine însumi, incercand sa ii conving pe restul sa nu mai iubească.
Ba chiar din contra, as da orice sa simt acel sentiment din nou, sa pot „gusta din acea ciocolată" din nou (ca tot vorbeați de ciocolată). Ti se pare ca sunt neevoluat fiindca imi doresc asta? Ca par o oaie din turma? Nu e deloc asa, fiindca acele sentimente sunt reale, sunt ale mele, NU le fur/plagiez/copiez de la nimeni!
Si totusi, nu te contrazic. Ai perfecta dreptate in ceea ce ai spus. Dar ai uitat un detaliu Enorm! Fiecare lucru bun vine si cu lucruri rele.
Vrei ciocolată? Cineva munceste pentru a o face, iar tu muncesti o noapte pentru ati putea cumpara 10 ciocolati care iti ofera doar niste placeri de moment.
Vrei iubire? Aici totul devine mult mai complicat fiindca este vorba de o placere îndelungata. Dar nu intru in detalii fiindca si asa am lungit-o destul.
Totusi, iti mai povestesc ceva cat de scurt posibil.
Acum ~ o saptamana am fost la bunici si au venit niste rude in vizita (2 persoane in varsta, 75-80 ani) si stand cu ei de vorba, am aflat ce inseamna dragostea pe vecie, ei fiind casatoriti de 50+ ani, aveau grija unul de celalalt de parca abia atunci s-au cunoscut, ei au inteles ce inseamna sa iubesti cu adevarat si pe vecie. M-au facut sa ma simt bine doar prin faptul ca am vazut ca ei inca se iubesc la acea varsta, ceea ce este un lucru minunat.
Deci iti sugerez sa pasesti incet de langa prapastie (asta dupa ce iti arunci acolo toata ura acumulata in ultima vreme), fara miscari bruste ca e noapte si trezesti lumea. Si sa incerci din răsputeri sa fi tu insuti iar viata iti va deveni mai frumoasa decat crezi 
Felicitari! Si daca nici acum nu pleaca de langa prapastia aia, eu zic sa-l aruncam acolo. Oricum, e la fel de neagra si rece ca si sentimentele lui.Cum am zice noi, astia fani ¨ Romeo si Julieta ¨ - ti-ai gasit perechea.Vezi, paradoxal, pana si prapastia te-ar ibi la prima vedere. Dragoste, peste tot, prietene, peste tot.
Sa nu mi-o iei in nume de rau, ca nu te jignesc cu nimic ( Andrei123654789 ).Din partea mea, poti sa iubesti si sa urasti pe toata lumea, dar as vrea sa-i arati viitoarei tale neveste postarea asta si sa-i spui : Draga, nu m-am casatorit cu tine ca te iubesc, esti doar o NECESITATE SOCIALA!
Cred tot ce spui,sincer.Dar eu eram obiectiv. Daca as fi subiectiv,as spune ca, acele persoane merita respect si sunt dovada adevaratei iubiri.Iar obiectivitatea spune:ei mai sunt impreuna, doar datorita unui exces de oxitocina sau receptori ai oxitocinei, care i-a facut mult mai stabili in relatie.Dar, e plictisitor cand le privesti pe toate asa cum sunt de fapt nu?
Omul nu poate fi schimbat spontan, probabil ma voi schimba, probabil nu.Dar nu uita ca tot ce am spus este adevarat, doar ca adevarul doare.Nu este neaparat o parere, este un fapt.
Wow! Daca te rog, poti scrie ceva si despre femei? Cat sunt de insuportabile uneori . Sunt foarte curios
Din ce am citit din comentarii si din intrebare, am inteles un singur lucru:vorbiti de un singur tip de dragoste.Imediat ce ziceti dragoste, va ganditi la indragosteala.Gresiti! Exista mai multe tipuri de dragoste:dragostea fata de:parinti,copii,tara, femeie/barbat(in cazul vostru), tehnologie(televizor, calculator), frati/surori etc.Nu-i asa ca va incadrati in cele spuse? Normal ca da! Andrei123456789, crezi ca si tu ai intalnit dragostea? Eu crec ca da.In fiecare zi o primim.Si ti-a adus suferinta? Hai sa ne gandim.Sa luam de exemplu parintii:ei te iubesc si nu permit nimanui sa-ti faca rau.Chiar daca te-au mai suparat, o fac pentru binele tau, tu esti centrul universului pentru ei.Mai sunt oameni care iubesc ca sa fie iubiti, dar parintii tai nu vor in schimb decat ca tie sa-ti fie bine, nimic alceva.Cam asa e cand iubesti:iubesti fara a primi nimic in schimb decat ca celuilalt sa-i fie bine, altfel nu se mai numeste dragoste.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
