Sa va spun o poveste cu un magar. Magar, magar - nu unul de-ala in sens figurat. Am gasit-o si eu in carti si mi-a placut. Magarul e animalul meu preferat. Stiti cum e, cine se-aseamana se-aduna. Povestea spune ca un magar intra pe poarta cetatii ganditor si cu pas domol. (Nu era nimeni calare pe el, stati linistiti). Nu se stie precis la ce se gandea, sau poate filosofa; se stie insa ca era lesinat de foame, ca nu mancase de mult timp. Era si mort de sete, pentru ca nici apa nu bause de ceva vreme. Intamplarea face ca ii era in aceeasi masura atat foame cat si sete. Da' exact in aceeasi masura. Mergand el asa, ajunge la un loc, unde in dreapta era un balot de fân, iar in stanga un ciubar cu apa. Trebuia acum sa decida la ce sa se duca mai intai. Cele doua forte, foamea si setea, fiind egale si de sens opus, conform stiintelor exacte, s-au anulat reciproc, exact la mijloc, unde era magarul. Astfel ca magarul a ramas pe loc, fiindu-i imposibil sa ia o decizie. N-a mancat, n-a baut si...a murit. Sarmanul! Fie iertat.
Voi ce ati fi facut in locul lui?
Nu stiu daca avea sau nu Buridan magari, dar chestiunea supusa de tine atentiei publicului TPU eu o stiu sub denumirea de paradoxul magarului lui Buridan. Bine, tu ai prezentat o varianta... versiunea originala spunea ca magarul era rupt de foame si a murit neputandu-se hotari intre doua gramezi identice de nutret 
astea-s amanunte
Cred ca cel care a lansat problema a vrut mai mult decat sa atraga atentia asupra destinului tragic al magarului ce se pune in discutie este capacitatea de a lua decizii si carei insusiri omenesti ii incredintam aceasta luare de decizii.
Ridicolul situatiei e ca tocmai un magar n-ar trebui sa fie impiedicat sa se arunce asupra hranei de procese rationale de genul "care e avantajul sa optez pentru stanga sau dreapta?" (ce politic suna asta ), el ar trebui sa fie manat de foame, instinctul de supravietuire, vointa de a trai.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Oricât de măgar aş fi, tot mi-ar sta fânul în gât, dacă mi-ar fi teribil de sete.
Fie e om, fie măgar, e compus în peste 90% din apă şi poate supravieţui zeci de zile fără mâncare şi doar câteva fără apă, deci nu-i înţeleg dilema.
Dacă cumva întrebarea voia să fie filosofică, nu prea i-a ieşit.
Răspunde
Ce s-ar intampla cu saracii magari daca s-ar lua dupa stiintele exacte. Prea multa exactitate strica, se pare.
De fapt cred ca asta este si morala.
Esti singurul care ai vazut ca e vorba si de ceva morala pe acolo. Acum, fii atent: Daca eu am in fata doua mere, unul bun si unul putin stricat. Rationez si decid sa il iau pe cel bun; e usor de inteles de ce. Dar daca, ipotetic, sunt amandoua la fel de bune si frumoase? Eu tot o sa iau unul, oricare, dar nu se mai poate spune ca am rationat ca sa fac alegerea, ci am luat pur si simplu la intamplare. As putea spune ca la acel moment ratiunea a fost in "stalemate"; ea nu a functionat. Asa o fi?
Răspunde
Ratiunea iti spune ca daca acele doua mere sunt identice nu are importanta pe care il alegi, deci nu vad de ce ai spune ca e o alegere la care nu a contribuit si ratiunea. Nu putem aplica rigurozitatea stiintifica in viata reala, caci aceasta e mult prea complexa, asta cred ca doreste sa ne spuna povestioara ta.
Vezi tu, daca reduci contextul respectiv la doar doua forte, egale si de sens opus, nu obtii rezultatul corect.
Cum mai, Kali si NOname, va opuneti stiintelor exacte? Doua forte egale si de sens contrar...Da' stati ca aduc cartea de fizica. Sau lasa ca vine Inferno sau careva mai scolit si explica in detaliu.
Acum, vorbind si mai serios, situatia e ipotetica, bineinteles. Magarul e exact la mijloc, intre fan si apa, si ii e in egala masura foame si sete. El nu va fi capabil sa ia o decizie. Cum iesim din paradoxul asta?
O să le ia pe rând, făcând naveta între cele două.
...şi apropo de forţe, nu sunt două forţe egale, care se bat cap în cap şi se anulează; sunt doar două necesităţi vitale, una mai vitală ca alta, care se completează.
Naveta ca naveta, dar problema zice ca e incapabil sa ia decizia: la care sa mearga intai. 
Multumesc la toti. Raspunsurile au fost toate inteligente si pe alocuri amuzante (cum era de asteptat). Cand spun toate raspunsurile, nu ma refer, bineinteles, si la cel al cetateanului... stiti voi care. Ala probabil e scapat recent de la vreun centru de psihiatrie. Aveti ingaduinta cu el.
Inca o data, multumesc si sa aveti in continuare un weekend placut.
Pe langa mentionarea faptului ca sunt de acord cu antevorbitoarea mea NOname, vreau sa completez cu inca o varianta posibila: in dreapta fanul, in stanga apa, dar in fata? in fata, cladirea impozanta a bibliotecii cetatii! si era deschis! deci, magarul filozof, scapat de sub influenta celor doua forte care s-au anulat reciproc, foamea si setea, care dealtfel erau niste biete slabiciuni, dovezi ale desertaciunii si vremelniciei trupului sau fizic, o zbughi entuziast spre ghiseul de la intrare, unde pe loc isi facu fisa de cititor si se pierdu printre rafturile doldora de volume care abia asteptau sa fie rasfoite. Si inca o data, foamea de cultura, setea de spiritualitate invinse maruntele nevoi viscerale.
P.S. Nu, nu a murit de foame si de sete, pentru ca biblioteca avea un bufet bine dotat cu sucuri naturale, ceai si gustari reci asortate.
E o situatie pur ipotetica... nu cred ca a pus nimeni vreodata un magar in situatia asta, nici macar Buridan.
Poate ar fi o tema buna pentru spargatorii de mituri de la Discovery.
Din cate stiu, Buridan nici nu avea magari. 
Problema e ridicola pe undeva, sunt de accord. Apropo, nu numai ca nu m-am suparat, la primul tau raspuns, dar chiar m-am amuzat. Ar fi bine chiar sa facem mai des uz de simtul umorului. Revenind la problema asta, nu este totusi numai de râs, are si o idee acolo, ceva care te face sa iti pui intrebari.
Nu ma puteti invinui de plagiat. Am spus de la inceput ca am citit-o in carti.
Nu stiu daca avea sau nu Buridan magari, dar chestiunea supusa de tine atentiei publicului TPU eu o stiu sub denumirea de paradoxul magarului lui Buridan. Bine, tu ai prezentat o varianta... versiunea originala spunea ca magarul era rupt de foame si a murit neputandu-se hotari intre doua gramezi identice de nutret astea-s amanunte
Cred ca cel care a lansat problema a vrut mai mult decat sa atraga atentia asupra destinului tragic al magarului ce se pune in discutie este capacitatea de a lua decizii si carei insusiri omenesti ii incredintam aceasta luare de decizii.
Ridicolul situatiei e ca tocmai un magar n-ar trebui sa fie impiedicat sa se arunce asupra hranei de procese rationale de genul "care e avantajul sa optez pentru stanga sau dreapta?" (ce politic suna asta ), el ar trebui sa fie manat de foame, instinctul de supravietuire, vointa de a trai.
Setea si foamea nu sunt egale si de sens contrar, dimpotriva, sunt complementare si se potenteaza reciproc. Prioritatea oricarui mamifer este setea, deci in realitate magarul bea o parte din apa, mananca fanul, apoi dupa o scurta pauza bea restul de apa. Sa ii spui si lui Buridan, daca il vezi.
Nu poti asocia necesitati vitale cu forte ale naturii(din fizică). Acestea nu au nicio treaba cu matematica, fizica sau filosofia. Mai ales in halul in care pui tu problema. Apropo, oricât bajbai tu pe la categoria asta sa stii ca mie mi se face foame la postările tale si as cam vrea sa te mănânc fiindcă nu îmi pari decât o bucata de carne. Dar tin post acum. ^_^
Pai un om ar alege evident apa, un magar fanul. El ar face totul din instinct.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
