Stiu ca nu exista rabdare,dragoste,amabilitate ABSOLUTA insa ii "foarte" admir pe cei care reusesc sa treaca peste prejudecati,peste demnitatea lor si reusesc astfel sa atinga un grad ridicat de blandete,amabilitate si rabdare dupa cum am spus.
Spre exemplu,profesorii aceia care atunci cand elevii gresesc au acel mod de abordare calm (care uneori este luat cei drept in ras de unii elevi mai cu "motz" si abuzeaza de aceasta bunatate,in acest caz se intoarce foaie,este necesar cel putin)
si se gandesc imediat(deci au o gandire lucida,libera) cum sa rezolve sa nu sara vulcanic,ci sfatuos si iubitor.
Apreciez foarte mult acesti oameni,care prin diferite eforturi, o educatie aleasa bine primita in copilarie au reusit sa atinga un anumit nivel intelectual/mortal si practic. Apreciez foarte mult.Care este parerea voastra?

Ai perfecta dreptate, dar din pacate genul asta de oameni sunt pe cale de disparitie.

Pana si stilul nostru de viata ne face sa reactionam diferit, in general furiosi. Traim intr-un secol al stresului, iar instinctul apare inaintea ratiunii. Fara sa vrei te enervezi, e foarte greu sa stai calm in unele situatii. Am facut mereu tot posibilul sa raman calm, dar cand simt ca sunt luat de prost devin furios.

Tocmai ai incadrat intr-o rama a unui tablou ce exprima imaginea prostului cu mintea odihnita.El nu se enerveaza, nu merge pe alaturi, o da bine, dar in schimb e o putoare ordinara.
Aprecierea unui cuvand de blandete implica in inconstient si cersetoria emotionala a acestuia.
Apreciati in continuare ca nu ati luat o palma, sut in fund, dar in acelasi timp sa va plangeti ca ati ramas pe loc.

Ai explicat frumos! Un profesor face oameni pana la urma, daca intelegi ideea! Un profesor trebuie sa fie un exemplu din toate punctele de vedere sa fie foarte inteligent si sa aiba mare rabdare!